313 matches
-
un vers din Rimbaud. Totuși, se dovedește foarte activ: își reia colaborarea la „Vremea”, unde va publica până în 1938, mai iscălește în „Credința”, „Meridian”, „Litere”, „Reporter”, „Facla”, „Arta și omul”, „Ideea românească”. În ultima revistă apare ciclul de poezii Marele paianjen, semnalat elogios de Eugen Ionescu și devenit nucleul unui volum prezentat la concursul Editurii Fundațiilor Regale pentru tinerii scriitori needitați. Premiat, Întunecatul April este tipărit în 1937. Un an mai târziu, Editura Vremea scoate volumul de „nuvele” Trântorul. În același
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
lasă cale liberă unor reducționisme sufocante; dar și textologia modernă (nu știința magică a torsului și a țesutului - tot „scrieri” -, care ne vin de la Moire, de la Ariadna și de la Penelopa) ne face să ne trezim cînd într-o plasă de paianjen, cînd într-o sîrmă ghimpată. Mai promițătoare mi se par imaginarul heraldic și arhetipologia de tip Jung și Durand, în sensul că unele stări conflictuale ale individului cu lumea pot fi aduse sub observație și situate în vericitatea lor prin
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
suprarealistă. Discursul confesiv are tensiune vizionară, înscrisă în metaforismul baroc al angoasei dezintegrării în ordinea cosmică a firii: „Moarte putrezită va ieși din mine acoperindu-mă cețuri ruginii/ un port mi se va deschide în ochi corăbii în formă de paianjeni/ Vrăjitori de ierburi vor învenina-ntr-un craniu beția soarelui” Câte focuri de armă s-au tras pentru a ucide bunătatea din om?). Nonconformist, poetul este un artizan de imagini șocante, insolite, viziuni plastice, într-un spectacol debordant al lirismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285394_a_286723]
-
care am vorbit (al coincidentelor fatale, n.n.). Fără un înalt accent subiectiv, oscilând între obiectivitate epica și lirism, d. Petrescu, neatingând soliditatea construcției caracterelor, reduce lirismul la procedeul melodramatic al coincidentelor fatale"1. Nici bruioanele obsesionale ceva mai reușite din Paianjenul negru ("obsesia enigmei păianjenului negru reminiscența dintr-un vers ce a determinat carieră mizera a actorului ambulant Tărcuș și care se materializează cu o stăruința stupida și totuși tainica, tulbură, cu elementul ei confuz, creația obiectivă") nu îl conving pe
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
amestec incoerent de realitate și închipuire", considerându-l drept principala cauză a "eșecului"6 cezarpetrescian). Însăși descrierea mediului citadin, cu care se deschide nuvelă, anticipează viitoarea degradare prin eversiune a protagonistului; descindem în același oraș provincial, similar cu cel din Paianjenul negru sau Omul care și-a găsit umbră. Toate, peisaje citadine oferind variante ale unui scenariu spațial prin care autorul-regizor intenționează să restituie viziunea unei lumi fizice în prăbușire, care să anticipeze, prin dublare, decăderea lumii psihice. Cezar Petrescu vede
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
vârful acestei ierarhii se situează "un invidiat exemplar de greier din specia intitulată "borțos"...", personaj de fabulă de altminteri. Textul e construit cu grijă, prelungindu-se cât mai mult momentul apropierii de victimă, introducerea devenind un fel de pânză de paianjen în care insecta este lăsată să se încurce. Dacă, până la acest număr, titlul rubricii sugera pamfletul, fără ca vreo referire directă la el să se regăsească în cuprinsul articolelor, de această dată, introducerea oferă prilejul dezvoltării unei alte fabule, prezentarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
palpabile: „sfredele, tirbușoane, spirale de sârmă, burghie/ațintite spre tine”, liftul ia chipul unui „bătrân castor” ce umple clădirile cu roboții diurni, încât „stăm demult clădiți pe etaje, tronsoane/amuțiți, sortați oscior cu oscior, după specii/familii întregi de șobolani, paianjeni/tihnă peste tihnă suprapuse/în hăul unui bloc”. Versurile acestea au fost eliminate de cenzură, însă întregul volum poartă o încărcătură subversivă. În Ucroniile (1988), spațiul „Recluziunii” împrumută chipul Saharei, prin care umblă fantoma poetului, numit aici „Prin-burg-Înecatul”. Cartea Cuțitele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
poteci, ci este doar ură care devine sora cu fericirea. Te hipnotizează, mintea o ia razna, vezi lucruri nevăzute, hoți nevăzuți te fură. Încercând să te oprești iei doze duble din ”fericirea” ce o găsești în droguri. Aceste substanșe sunt paianjeni ce țes covorul uitării întunecate și așa ușor, ușor vei uită de familie, de frați, de prieteni și chiar de părinți. Vei face gesturi obscene, lucruri necugetate, vei plânge amarnic când vei află că inima ta este vie când trupul
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Agăinoaei Magda, Furtună Bogdan Ionuț () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1964]
-
ceara, ... Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară..." Sunt, toate aceste forme, "gândire arhitectonică", "schelărie de tipul imens" care au un semn distinctiv "bătrânețea"12. Putem vedea acest semn al tablourilor arhitectonice în formele stihinice care atacă zidul mușchiul, mucigaiul, paianjeni, putredul: În mijlocul unei grădini pustii, unde lobodele și buruienile cresc mari în tufe negre-verzi, se înălțau ochii de fereastră spartă a unei case veche, a cărei streașină de șindrilă era putredă și acoperită cu mușchi... Treptele erau putrede și negre
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
curgeau prin pod și-un mucegai verde se prinse de var; cercevelele ferestrelor se curmau sub presiunea zidurilor vechi și gratiile erau rupte, numai rădăcinile lor ruginite se iveau în lemnul putred. În colțurile tavanului cu grinzi lungi și mohorâte, paianjenii își exercitau tăcuta și pacinica lor industrie; într-un colț al casei, la pământ dormeau una peste alta vo câteva sute de cărți vechi... Înaintea patului o masă murdară, al cărei lemn grunțuros de vechime era tăiat cu litere latine
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nou să se desfacă și să se împreune"21. Poetul nu "lucrează" pe cadavrul uman (rege, faraon, prințesă, călugăr), ci pe acela al naturii "operând" cu laserul metaforei: "A putrezi în albia unei ape, a adormi până la umplerea odăii de paianjeni, a fi troienit de zăpadă sau de frunze, a te "desface" în univers, acesta e conceptul."22 Imagistica prozelor ne duce cu gândul la un creuzet, în care actanții sunt doar umbra și lumina, și unde desfacerea nu are nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
condus de scriitorul George Voevidca. Numărul 4 din iunie 1922 cuprinde poezii și proză de G. Topârceanu, Lucian Blaga, Gh. Voevidca, A.D. Herz, Ranetti-Roman etc., în traducerea reușită semnată de E. Marghita, B. Kahane, F. Klar, fragmente din „Manasse” și „Paianjenul”, eseuri literare, precum și felurite cronici. (Din Dreptatea nr.363/21 iunie 1922) Doina Nistrului, revistă de cultură generală și propagandă națională, organ al Societății „Doina Nistrului”, apare sub conducerea unui comitet, redacția Cernăuți, strada Lacăr Luția nr.2. Anul I
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
casă, îți vine un neam. Cînd se lasă un paingăn înaintea cuiva, primește veste sau un neam îi vine. Dacă vede paingănul în casă, neamul sau vestea îi de-aproape. Cînd te mușcă paingănul, să te dai în scrînciob. Cîți paianjeni vei omorî, atîtea păcate îți iartă Dumnezeu, că paianjenul e bală* spurcată. Celui care omoară un păianjen mare i se iartă șapte păcate, iar de omoară unul mic, numai trei. Păianjenele cînd îl vezi să-l omori, că-ți iartă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
paingăn înaintea cuiva, primește veste sau un neam îi vine. Dacă vede paingănul în casă, neamul sau vestea îi de-aproape. Cînd te mușcă paingănul, să te dai în scrînciob. Cîți paianjeni vei omorî, atîtea păcate îți iartă Dumnezeu, că paianjenul e bală* spurcată. Celui care omoară un păianjen mare i se iartă șapte păcate, iar de omoară unul mic, numai trei. Păianjenele cînd îl vezi să-l omori, că-ți iartă șapte păcate; iar dacă nu, te încarcă cu șapte
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ostilă a cuiva, anumite evenimente tragice din viața de zi cu zi, toate acestea, ne pot induce atunci când nu suntem suficient de echilibrați, stări de supărare, de mâhnire. La nivel emoțional, energetic aceste stări perturbatoare se întind asemeni pânzei unui paianjen și ne alterează echilibrul interior, voioșia, gândirea pozitivă. De cele mai multe ori, nu dăm importanță prea mare acestor stări deoarece, ele nu au tot timpul o manifestare fulgerătoare și intensă ci pătrund și se extind treptat. Este necesar ca imediat ce identificăm
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
năzuinței spre transcendent (Sub specie aeternitatis). Paralel însă ea este rostită apăsat, în fraze aproape sentențioase. În aceeași modalitate e formulat și crezul artistic (Poetul, De profundis, ambele anticipând „testamentul” arghezian). Notabilă e și preferința pentru simboluri, dar cele mai multe („copacul”, „paianjenul”, „berzele”, „lacul”), nu fără aspecte inedite, sunt explicitate oarecum didactic, impresie accentuată și de versificația clasică, deși suficient de variată. Efectul apare diminuat și de unele stângăcii în desenul tablourilor, de o anume edulcorare în erotică, de unele reflexe epigramatice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
V. Demetrius, G. Diamandy. Aici Tristan Tzara (Țara) publică un ciclu de versuri din Song of Myself. Colaborările cu proză, mai puțin frecvente, vin de la Hortensia Papadat-Bengescu (O pasăre), F. Aderca ( Însemnările unui barbar, Scrisoare pentru Rabi Hasmonei), Cezar Petrescu (Paianjenul negru, Sonata lunei), Emil Isac (Scrisoare către o femeie), Eugeniu Sperantia (Plâns... dans... alunecare), Ion Dragu. Se traduce un fragment din „ultima operă a lui Oscar Wilde înainte de a fi întemnițat”, La Sainte courtisane sau Femeia cu pietre scumpe (Alfred
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290501_a_291830]
-
amurg și noapte”, CNT, 1947, 22; Aderca, Contribuții, II, 536-539; Al. A. Philippide, „Întâmplări dintre amurg și noapte”, „Semnalul”, 1947, 1481; Jeannine Delpech, Instantané Soriana Gurian, „Les Nouvelles Littéraires”, 1953, 3 septembrie; Piru, Panorama, 396-399; Cella Serghi, Pe firul de paianjen al memoriei, București, 1977, 280-295; Leon, Umbre, IV, 108-111; Negoițescu, Ist.lit., I, 261-262; Dicț. scriit. rom., II, 472-473; Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, București, 1999, passim; Virgil Ierunca, Trecut-au anii..., București, 2000, passim; Lovinescu, Sburătorul, V-VI, passim; Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
țării, fiind considerată ca o boală ce depășește în unii ani, pierderile produse de mană. Simptome. Ciuperca atacă frunzele, lăstarii ierbacei, ciorchinii și boabele, din primăvară până toamna târziu. Pe frunze se observă un miceliu fin, ca o pânză de paianjen, cu aspect prăfos, ce se întinde formând pete albicioase pe ambele suprafețe ale limbului. Sub pâsla de miceliu, țesuturile se brunifică sau se înroșesc puțin, dar frunzele nu cad decât spre toamnă. Lăstarii nelignificați, prezintă aceleași pete albicioase, uneori prăfoase
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
lui Panait Istrati, intitulat Clasicismul proletariatului, discută în principal chestiunea națională, în care cei doi scriitori, Istrati și Eminescu devin repere și ținte diametral opuse. "Un întreg cor de emigranți literari scrie Octavian Goga într-un articol intitulat Pânze de paianjeni, din Țara Noastră (5 octombrie 1924), regretând starea de fapte bâjbâie împrejur, batjocurind altarul moștenit. Ideea națională cu toate atributele ei e târâtă în noroi. Clișee exotice năvălesc pripit, ca să falșifice aspectul local al unui vechi patrimoniu. În această invasie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
TGT Teams/Games/Tournaments”), metoda schimbării perechii(“Share-Pair Circles”), metoda “Piramidei”, învățarea dramatizata b) Metode de fixare și sistematizare a cunoștințelor și de verificare : hartă cognitivă / conceptuală, matricile, ”Lanțurile cognitive”, ” Scheletul de pește”, diagramă cauzelor și a efectului, ”Pânză de paianjen”, ” Tehnică florii de nufăr”, ”Cartonașe luminoase” c) Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativității: ”Brainstorming”, ”Explozia stelara”, ”Metodă pălăriilor gânditoare”, ”Caruselul”, ”Multi-voting”, ”Masă rotundă”, interviul de grup, studiul de caz, ”Incidentul critic”, ”Phillips 6/6”, ”Tehnică 6/3/5
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Pop Diana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1165]
-
fi o companie utilă, deși voia să se implice mai mult ca prima oară, nu avea nici o șansă. Ea se simțea prinsă ca într-o buclă de timp care se mișca extrem de încet. Era prinsă ca într-o pânză de paianjen invizibilă, vrând să se elibereze. După ce auzi primul scâncet al pruncului, Carlina întoarse privirea slabă spre el găsindu-l micuț și gingaș, de o culoare roșiatică iar pe ici-colo era acoperit cu ceva albicios și umed, apoi primi felicitări și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Iubirea trecuse cu viteza luminii, oprindu-se acolo unde începuse. Cu sufletul în palmă, istovită iubirea-i devenise ca o piatră ascuțită într-un pantof cu un tăiș dureros. Sub tăcerea timpului, într-o nedumerire totală, plasa țesută ca de paianjen ucidea fără milă culorile vieții. Ca un rug fumegând în neștire, într-o imensă disperare fără glas, cenușa fiecărei zile adâncea gândul despărțirii, fiecare așteptând ca celălalt să facă acest pas greu. Își doreau să asculte șoapte de iubire, să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fragilă și trecătoare esti viața oricăruia dintre noi: chiar dacă ai calități excepționale, sau dacă ești o persoană distinsă, sau una decăzută, bogat ori sărac sau pe orice piedestal ai fi, tot hrană viermilor ajungi. Viața pare ca o pânză de paianjen pe care fiecare dintre noi o țesem, iar la sfârșit ne zvârcolim ca o insectă prinsă în ea. Bătrânul părea că intuise starea în care se clătina Carlina și apucând-o strâns în mâinile lui îi zise: „Dacă eu voi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de ruină o frumoasă clădire care slujea de han și de ospătărie vizitatorilor mănăstirii (mutfac) cu două etaje. Biserica goală, cu zugrăveli fără valoare. Mormântul în formă de sicriu cimentat. Hogea citește dintr-un coran minunat tipărit cu slove fine paianjeni fini cu chenare aurite și enluminuri grațioase. Primește bani, cu o deosebită dexteritate. Bulgarii au pretins, acù câtăva vreme, că în mormântul acela ar fi un sfânt Atanasie și au vrut să puie mâna pe mormântul făcător de minuni, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]