243 matches
-
-n lamele putrede, ondulate. Totul e-aici vechi, străvechi și ruinat. Tapetul e-ngălbenit și sfâșiat de pe perete. Ezit, ca-n toate visele mele, dar tenta- ția e mai mare decât rușinea, și-mping ușa către interior. E-o cameră din paiantă, în lutul pereților se mai văd paiele din bălegar. Pe-un perete, o carpetă roasă, albastră, înfățișînd un mare ibric fumegând. O laviță de scânduri într-un colț, poate, în rest odaia e cu totul goală. Și-n mijloc stă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Nici chiar asta n-ar fi o problemă. Mai complicat e unde o să se plece cu nevasta și copiii după ce o să vândă, că-s scumpe al dracului locuințele în București. Și casele la curte, deh, până și dărăpănăturile alea de paiantă, fără apă și gaze, iar la bloc nici nu poți să te apropii. Cu cinci-șase mii, nu iei mare lucru, și să mai și vrei să rămâi cu niște bani... Trebuie să-ți aranjezi din timp, să fii prevăzător... Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
stacojii, cea de care se leagă într-un fel tot ce am scris vreodată, pentru că tot ce am scris a fost ca să pot ajunge acolo. Am deschis ușa. Pereții odăii cu ciment pe jos, unde văzusem lumina zilei, erau de paiantă. Pe jos era doar un preș de zdrențe, bălțat. Pe mașina de gătit stătea un fier de călcat cu cărbuni. Iar pe pat stătea mama, cu aerul ei modest pe care l-a avut întotdeauna, dar tânără și cu părul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
canală În mare parte locuințele sunt ăn stare bună și foarte bună,construite din materiale durabile. Din totalul locuințelor 27% sunt construite din materiale durabile, circa 43% sunt construite din materiale semidurabile și circa 30% sunt construite din materiale nedurabile (paiantă, chirpici, lemnă. Din totalul locuințelor existente, circa 28% sunt în stare bună, 36% în stare mediocră și 36% în stare rea. Zona de locuințe are o structură cu o bună însorire și orientare. Fațadele caselor sunt deschise către căile de
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
doar mă aflu în casa omului. Noroc că nu s-a uitat mai atent la pixul meu... Misterele de la Ascunsa (Trei ani de pușcărie pentru trei găini și «un cocoș cu gâtu chel») Dumitru Hahui și-a făcut «casă de paiantă» în mahalaua Chiscani de la Brăila. El a fost comandant al Biroului de luptă contra Crimei Organizate din județul Brăila. Acum, Hahui este șeful pazei din combinatul DUNACOR (fibre sintetice și hârtie), în locul lui Brebenel. Hahui este nașul lui Ioan Pascuale
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Meluța, că a furat de la IAS Galbenu și a transportat cu mașina de la IAS Jirlău. N-am găsit. Polițistul nostru, Zainea, i-a dat în judecată pentru calomnie. Că a făcut, că a dres, că a cumpărat o casă de paiantă. Ce dacă a cumpărat? El nu-i om? N-are voie să cumpere casă? Nu trebuie să stea și el undeva? Când i-a chemat în judecată, au început să țipe aici că Băjinaru îi chema la el la cârciumă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cei care își făceau case nu aveau întotdeauna numai cărămidă , ci foloseau și acea piatra moale care trebuia fasonata, sau chiar piatră brută din dealurile și munții înconjurători.Astfel de case se construiau din pământ batut cu nuiele, așa numita paiantă.Practic see făcea un cofraj din nuiele sau scânduri , în care se punea pământul fărâmițat care apoi se uda cu apă astfel încât să se bătătorească mai bine și să poată rezista în timp. Un astfel de perete odată consolidat era
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
de lemn alb pe o parte și alte cinci pe cealaltă. Aduc îndată, domnule, și apă și rahat-locum, intră în notă, sînt onorurile gazdei." L-a lăsat cîteva minute singur. O odaie scundă, toată clădirea era turtită, făcută probabil din paiantă, cu pereți subțiri, dar răcoroși vara. Un pat îngust, un lighean smălțuit, o cană de porțelan cu cioc, o oglindă cojită în cîteva locuri, dulapul cu o singură ușă, o litografie decupată dintr-o revistă nemțească înfățișînd Cornul de Aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu erau ale lor, ci ale lui personale, galeriile de la ferestre din lemn de nuc, niște aplice, plafoniere, ețetera. De unde știa, l-am întrebat. Se vede din stradă, prin geam. Am intrat înăuntru. Plafonul, într-un loc parcă era din paiantă din chirpici. Fusese construit un zid despărțitor care tăia holul, să separe familiile în trecere, apoi zidul fusese dărâmat, dar cum!... Ferestrele cu feroneria distrusă... jumate din cele zece storuri, rupte, instalațiile sanitare deteriorate, nefuncționând sau scoțând bolboroseli groaznice și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vreun părinte de școlar, pretutindeni puștii Își Întrerupeau jocurile, făcându-i loc să treacă. Am ajuns, În cele din urmă, În fața unei porți roase de rugină. Tovarășul meu o Împinse, traversarăm o grădiniță plină de mărăcini, până la o casă de paiantă, a cărei poartă, după șapte ciocănituri scurte, se deschise scârțâind spre o Încăpere largă, luminată de un șir de felinare de vânt agățate de tavan și pe care un curent de aer le legăna fără Încetare. Persoanele prezente trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
răsese lama a rămas ras pe veci! Atunci s-au născut și vagabonzii. Ei nu știau cum fusese orașul înainte decât din spusele părinților. * * * Saga caselor Noi suntem casele care au fost De la Barieră până la Insula Mare, Case din piatră, paiantă, chirpici Acoperite cu țiglă, cu tablă sau lemn Învelite frumos, unse cu smoală sau cer, Cu streșini joase, obloane sau fără, Simple, mărunte, albe și mândre, Adăpostind pe stăpânii noștri de frig, De ochiul cel rău al arșiței verii, De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei preexistent modernizării, opunîndu-i, compensatoriu, voința de construcție durabilă, posibilă cu adevărat abia după război („România se construiește azi”): „Stupiditatea edililor și nepăsarea cetățenilor au conservat Bucureștiului pînă în 1925 aspectul de lagăr oriental, ridicat în pripă, în dezordine, în paiantă, bun pentru a fi părăsit ori de cîte ori trec turcii Dunărea și pentru a fi realcătuit, după jaf și pîrjol, în același spirit de provizorat balcanic. Dar dacă ultimul războiu, cruțînd populația, ar fi lins, ca de atîtea ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
viața am vrut să fiu osti la templu și nu o negustoreasă din souk! Am să vin să vă văd în nord, iar tu ai să te întorci în vacanțe, copilule. El știa că, odată ieșit din labirintul străduțelor de paiantă, n-o să se mai întoarcă în Ardakan. Chiar așa: în templul din Chak Chak, o dâră de apă lingea peretele de vreo mie patru sute de ani și spuneau despre ea că e lacrima prințesei Banou, ascunsă în stâncă: îi rămase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se vedea câmpul acoperit de curți până la Tarapana. Cuțarida rămăsese între aceste două șei bătute, golașă și rară, întretăiată de maidane. La Spiridon ardea încă o lumină. Își aduse aminte că lângă ei ridica de vreo săptămână o casă de paiantă unul Goșnețe, atunci picat în groapa lui Ouatu. Zidurile ajunseseră la jumătate, le lumina luna galbenă, care urca dinspre capătul Filantropiei. Când o adusese Stere în Cuțarida, tot câmpul acesta era gol. Se mișca lumea. Toată sărăcimea dibuia, își făcea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Tot malul gropii ardea, și rampa, și drumul de lemne. Cădura se întețea. Mirosea a baligă încinsă. Apoi pârjolul coborî malurile, într-un cerc de scântei. - Arde! Arde! se auzeau alte țipete. Acoperișurile se spulberau într-o clipită. Zidurile de paiantă se prăbușeau și muierile strigau, strîngîndu-și lucrurile și ce mai putea fi scăpat. Cerul fumega. Focul trecuse gardurile și, dus de vânt, mâna spre biserică. Preotul, scos din odăile lui, vorbea mahalagiilor: - Fraților, arde casa Domnului! Nu lăsați, fraților! Cârciumarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu norocul lui!" își zicea. Dac-ar fi stat și-ar fi plâns de mila altora, unde ajungea? Câteodată se încrîncena carnea pe el. Prea vedea multe. Nici în groapă nu mai aveau unii loc de sărăcie. Vânduseră casele de paiantă și se mutaseră spre șina Constanței. Barem pe amărâții ăștia de ceferiști îi știa cum ți-ai cunoaște buzunarele. Pe la patru se întorceau de la servici, clătinând în mâinile lor negre de cărbune sufertașele goale. Pe cap aveau șepci mari, unsuroase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și, ca un făcut, fusta i se agăța Într-un cîrlig. Ieșeau la iveală două picioare lungi și albe ca două fire de praz atîrnate deasupra tarabei la Ziua Recoltei. Glasul roților de tren, bidinelele chivuțelor spoind kilometri pătrați de paiantă și cercelul de argint sclipind În urechea tuciurie a găzarului. Capoate de zenana În jurul ceștilor de cafea, capoate de zenana la porii, capoate de zenana făcînd pasiențe, capoate de zenana adresîndu-se unul altuia madam cutare sau madam cutare, o epocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ale capitaliștilor. O filase cât o filase, după care venise la masa ei. În jur de 35 de animanierat, înfățișare plăcută. Trei zile ieșiseră împreună la teatru, la filme, la restaurante. Mă uit în jur la camera cu pereții de paiantă, cu tavanul jos, cu plasa de pâine agățată într-un cui pe zid, să nu intre șoarecii. Mă înfurii cumplit. Hai să ieșim, să ne plimbăm! Mă sufoc aici. Mergem pe malul gârlei, pe lângă casele vechi în fața cărora, pe băncuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Bine a zis mama că o să mă nenorocești! Orice declarație de-a mea o enerva și mai mult. Ajunsese la blesteme grele și simțeam că turbează. Mi-a trântit telefonul în nas. L XXXI M-am întors în casa de paiantă a lui tanti Cucu. Mătușă-mea a avut grijă să-l cheme pe taică-meu, de la Arad, să facă o sfeștanie. Părintele a luat avionul și într-o oră era la poartă. Și-a pus patrafirul și a sfințit cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe frunte, dădu fuga până la Steluța după patru trandafiri și-o sticlă de Riesling demisec. Poarta se trânti în urma ei, clătină gardul de tablă verde și chiar agită frunzele obosite ale salcâmului. L XXXII Carevasăzică rămăsesem singur în palatul de paiantă de pe Muzicuței numărul 2. Tanti Cucu încercase să mai rămână în București o vreme, chipurile ca să-mi țină companie, în realitate să mă aibă sub observație. Mă cicălea mereu și-mi spunea să nu mai citesc atâta, că mă tâmpesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu burta dezumflată, taica popa a făcut acte și a adoptat el bastardul, iar pe ea, fiica denaturată, cicloapă și cu naturelul iubăreț, au expediat-o la București. Acolo l-a cunoscut pe Victor ospătaru’, mare proprietar de cocioabă din paiantă pe Muzicuței nr. 2. Pe ăsta l-a ținut împărătește toată viața, cu perdele apretate și chiftele în sos, rotunde ca niște buci. Bene vixit qui bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din perete - noroc că pantofii îi erau mult mai grei decât corpul. Se balansa ca un hopa-mitică și revenea în poziție verticală. Fericită că nu-și rupsese ceva, a ieșit din casă trântind ușa. O bucată mare din zidul de paiantă s-a prăbușit pe masa din bucătărie. Prin spărtură puteam zări poarta din lemn putred de care se agăța cu disperare tot gardul verde. Noroc că nu era tanti Cucu acasă - ar fi spulberat-o pe demolatoare cu un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
factor politic în țară. 48 La venirea lor în Transilvania, sașii erau constituiți în obști sătești, cu un număr variat de familii (54 la Cisnădie, 8 la Dăbâca). Cele mai vechi case de locuit ale sașilor erau din lemn și paiantă, dar în secolul al XIII-lea, comunitățile săsești și-au ridicat case și biserici din piatră. Coloniștii erau țărani, meșteșugari, negustori, drepturile lor de negoț fiind înscrise în multe privilegii acordate lor. Sașii, beneficiarii acestora, au contribuit la dezvoltarea agriculturii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un alt depozit de cherestea din imediata apropiere”. În câteva minute, „datorită vijeliei, ce împrăștia la distanțe mari scântei și chiar cărbuni aprinși”, flăcările au cuprins, pe o rază ce varia între 5-10 metri, toate „barăcile de lemn, clădirile în paiantă, acoperite cu șindrilă”, precum și un depozit de benzină. Acesta a fost doar nucleul Marelui Incendiu. Situată la o distanță apreciabilă față de locul catastrofei, unitatea de pompieri din localitate a fost anunțată cu o considerabilă întârziere, prin intermediul „unui băiat călare”. Operațiunile
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Vecinătăți: N - stradă, S - proprietate particulară, E - dispensar uman, V - teren primărie, cvartalul 33, parcela 489, carte funciară nr. 2.276, număr cadastral 3.093, Suprafață totală teren - 2.990 mp, din care: suprafață construită - 197 mp; clădire construită din paiantă, acoperită cu tablă, împrejmuit cu gard din lemn și plasă sârmă", coloana nr. 5 va avea următorul cuprins: "6,23", iar coloana nr. 6 va avea următorul cuprins: "Domeniul public al comunei Romanu, conform Hotărârii Consiliului Local nr. 67/2009
EUR-Lex () [Corola-website/Law/236302_a_237631]