459 matches
-
arii tiroleze. Deasupra tarabelor, acoperișurile ascuțite, instalate de meșteșugari încă din de la sfârșitul lui octombrie, se aliniau printre crengile de brad, ornate cu baloane și panglici. Ghirlandele de becuri în șapte-opt culori împodobeau fiecare căsuță: clipeau festiv, intermitent, ca-n Pajura în sufrageria domnului Dinu. Cu o zi înainte de Crăciun, se strângea totul și rămâneau doar hârtiile și-aroma de mirodenii. Aici, copilăria părea să fie la ea acasă, puțin alcoolizată, ca amintirile mele: mânile roșii, amorțite de frig; zăpada agățată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
II nu corespundea cu portretul inginerului Grosescu: ochii aveau altă culoare, iar maică-sa îmi spusese în repetate rânduri că nu fumează. Mai rămâneau doar ospătarii și tipul de la ultima masă. Nu trebuia să fii Mafalda și nici Mercedesa din Pajura ca să ghicești care din ei e Grosescu. M-am dus direct acolo și i-am întins mâna bărbatului îmbrăcat în maro: „Domnul inginer Grosescu?“ „Da.“, a răspuns bărbatul, ridicând spre mine o privire neclară. „Marin Grosescu, inginer electronist. Domnul Alexandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cronografia tablourilor sale. A zugrăvit într-un rând "o fată lângă izvor" și n-a putut-o vinde. Vine serbarea lui Grigorie Ghica, cel decapitat pentru opunerea la cesiunea Bucovinei. Repede donița de apă se preface în stâncă c-o pajură austriacă, se pun lanțuri la mînile chipului și tabloul reprezintă "Bucovina răpită de austriaci". Dar tot nu se vinde. Vine cesiunea Basarabiei. Repede codrul din fund se preface în Marea Neagră, pajura austriacă în rusească, izvorul în stâncă în mijlocul mării și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
donița de apă se preface în stâncă c-o pajură austriacă, se pun lanțuri la mînile chipului și tabloul reprezintă "Bucovina răpită de austriaci". Dar tot nu se vinde. Vine cesiunea Basarabiei. Repede codrul din fund se preface în Marea Neagră, pajura austriacă în rusească, izvorul în stâncă în mijlocul mării și tabloul reprezintă "cedarea Basarabei ". În această din urmă metamorfoză s-a propus Camerei c-a s-o cumpere, dar n-a cumpărat-o. Așteptăm învierea morților și vânzarea de veci sub
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
loc în primii ani după instaurarea puterii comuniste, într-un sat, Băltoaca, inundat din cauza indiferenței unor „elemente” oportuniste care au intrat în partid, dar nu servesc interesele „poporului”. Trei romane, Oameni sub patrafir (1950), Întâmplări din pragul veacului (1953), Sub pajura împărăției (1954), reconstituie, de asemenea în spiritul și litera realismului socialist, dintr-o perspectivă tezistă, viața țărănimii transilvănene de la începutul secolului al XX-lea. V. vorbește în Oameni sub patrafir despre primele mișcări „revoluționare” ale celor săraci și obidiți. Sluga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
anilor ’50, în închisoare el va intra în contact cu ideile socialiste ale unui muncitor lipovean. Vehemența autorului se îndreaptă spre slujitorii Bisericii, spre intelectualii satului sau spre administrația maghiară. Ceva mai reușit și cu mai puține clișee, romanul Sub pajura împărăției are acțiunea situată în ambianța tulbure a anilor premergători primului război mondial. Oarecum mai nuanțată, dar urmând aceeași linie demonstrativă, e relația dintre Simion Todericiu, directorul băncii Someșana din Dej, și fiul său, Toderiță, căruia i se recunosc primele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
între 1940 și 1957 și urmărește în aceeași manieră traiectoria unor intelectuali ardeleni. SCRIERI: Scrisorile unui fripturist, București, 1926; Movila neagră, București, 1949; Oameni sub patrafir, București, 1950; Alegerea conașului Raul, București, 1953; Întâmplări din pragul veacului, București, 1953; Sub pajura împărăției, București, 1954; Împărătița lui Machidon (în colaborare cu Ioana Postelnicu), București, [1955]; Gardul, București, 1956; Răfuiala, București, 1956; Vânătorii după doi iepuri, București, 1956; Târgul inimilor, București, 1957; Paznicul stelelor, București, 1958; Umbra baroanei, București, 1958; La comisia de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
Energia, București, 1956 (în colaborare); Kakassy Endre, Logodnă furtunoasă, București, 1959; Simon Magda, Spic de grâu, București, 1962. Repere bibliografice: Mihai Petroveanu, „Oameni sub patrafir”, VR, 1950, 10; Mihai Gafița, „Întâmplări din pragul veacului”, GL, 1954, 10; Radu Popescu, „Sub pajura împărăției”, GL, 1954, 35; Liliana Pavlovici, „Sub pajura împărăției”, VR, 1955, 2; V. Mîndra, „Împărătița lui Machidon”, GL, 1955, 40; M. Ghimpu, „Împărătița lui Machidon”, RMB, 1955, 9 noiembrie; Virgil Brădățeanu, „Împărătița lui Machidon”, CNT, 1955, 46; Popa, Dicț. lit.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
furtunoasă, București, 1959; Simon Magda, Spic de grâu, București, 1962. Repere bibliografice: Mihai Petroveanu, „Oameni sub patrafir”, VR, 1950, 10; Mihai Gafița, „Întâmplări din pragul veacului”, GL, 1954, 10; Radu Popescu, „Sub pajura împărăției”, GL, 1954, 35; Liliana Pavlovici, „Sub pajura împărăției”, VR, 1955, 2; V. Mîndra, „Împărătița lui Machidon”, GL, 1955, 40; M. Ghimpu, „Împărătița lui Machidon”, RMB, 1955, 9 noiembrie; Virgil Brădățeanu, „Împărătița lui Machidon”, CNT, 1955, 46; Popa, Dicț. lit. (1977), 618-619; Tiberiu Vornic, DRI, V, 363-367; Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
raiaua Brăilei pe la 1734 într-o succesiune concentrată și rapidă de capitole, cu intermitența specifică serialelor cinematografice, cu episoade de luptă și răzbunare, cu iubiri pătimașe și răpiri haiducești. Știința stilizării arhaizante este demnă aici de A. I. Odobescu. Alt roman, Pajura cu două capete (1977), narează domnia lui Mihnea Vodă cel Rău și pune în valoare virtuțile dramatice ale dialogului, îmbinând evocarea istorică documentară cu dinamica ficțiunii epice moderne. Un prim volum din Critice, intitulat Realități și exigențe literare (1947; Premiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
Michelangelo. Vremea, omul, opera, București, 1970; Imnuri, București, 1971; Puterea iubirii, București, 1971; Ascuns, București, 1972; Un pitic cât un ibric, București, 1972; Poeme cu soldați, București, 1972; Zăpezi, București, 1973; Murmur, București, 1974; Triumf, București, 1975; Măiastra, București, 1976; Pajura cu două capete, București, 1977; Chițibuș și Boroboață (în colaborare cu Luminița Petru), București, 1978; Aievea, București, 1984; Sfetnic de taină, București, 1985; De din vale de Rovine, București, 1986; Până la marea cea mare, București, 1988. Traduceri: Lu Sin, Adevărata
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
putea răscumpăra cu câțiva galbeni de la acești ispravnici, iar opoziția contra acestor pedepse nedrepte și barbare nu era nicăiri. Deci clasa de mijloc avea numai două căi de scăpare: sau să se facă supuși austriecești, să-și puie pe casă pajura cu două capete, sau să intre în clasa blagorodnicilor spre a deveni însăși ciocan, sau în sfârșit să intre în slujba unui boier mare și să sufere mai bine palmele cucoanelor decât falanga aplicată de cutare aprod. Mulți din cei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
boierești, moldoveni de baștină, se făceau sudiți (Schutzbefohlene) pentru a se mântui pe sine de capitație, pe fiii lor de miliție; nu mai vorbim de negustori și de meseriași, cari, oricând aveau daraveri neplăcute cu administrația sau cu justiția, plantau pajura cu două capete pe casă și deveneau "sacrosancți". Poate trei din patru părți a evreilor din România sunt în această condiție "sui generis", adică nici cetățeni români, nici austriaci, ci "Schutzbefohlene", oameni epitropisiți politicește de monarhie, fără ca aceasta să se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu palmă în mînile cele mai murdare, raiul Moldovii se împle de neamul cel mai abject. Și fiindcă la toate aceste procese de expropriare agenții de împlinire au tantiemele lor, de aceea jidovimea și judecătorii merg mână în mână sub pajura creștină cu două capete. Fără a vărsa o picătură de sânge, fără muncă, fără inteligență, fără inimă o rasă care, în înjosirea ei, nu are asemănare pune astăzi mâna pe un pământ sfânt, a căruia apărare {EminescuOpIX 431} ne-au
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
vers liber și ritmuri inegale, cerute de o anumită mișcare a gândului. Influențele folclorice sunt multiple, abundă lexicul bănățean, deși nu e vorba de poezii scrise în limbaj regional, ci de o încercare de a echilibra folclorul cu lirica modernă. Pajura cu două capete (1978) e o altă carte legată de sat, tradiție, legende, obiceiuri, ceea ce e vizibil și în „subiectul” ciclurilor: ocnarii, harambașii, răzbunarea lotrilor, răscoală, represalii. Unele versuri sunt de inspirație istorică, un filon epic fiind de asemenea ușor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
Farago și, mai ales, lui Aron Cotruș. SCRIERI: Biblice, Timișoara, 1932; Considerații asupra artei țărănești din Banat, Timișoara, 1936; Colinde, cu desene de A. Demian, Timișoara, 1940; Sus stele, jos stele, București, 1971; Unde concentrice, pref. Ovidiu Papadima, Timișoara, 1975; Pajura cu două capete, București, 1978; Efemerele anotimpuri, introd. Al. Jebeleanu, Timișoara, 1983. Repere bibliografice: Lit. rom. cont., I, 131; Ion Cruceană, Constantin Miu-Lerca. Personalitatea și opera, ARG, 1983, 8; Nicolae Țirioi, Constantin Miu-Lerca, O, 1985, 32; Dicț. scriit. rom., III
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
-i doar Închipuire neînsuflețită. Yeats Un gangster vestit de la Chicago, din anii ’30, folosea o metodă extrem de simplă cînd trebuia să ia hotărîri (cu adevărat importante, atît pentru el personal, cît și pentru alții): dădea cu banul. Cap Însemna da, pajură nu. O singură dată informația s-a dovedit greșită, iar consecințele au fost fatale. Un „pătrat aristotelic” - două aruncări cu banul - i-ar fi oferit o Împătrită alegere: +/-, -/+, +/+, -/-. Combinînd două cazuri (și două „pătrate logice”) ar fi obținut șaisprezece posibilități
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de salvare, care are prețul și reversul ei: sumbrele bănuieli de abatere și de artă degenerată (cum se numește cea care nu a apucat pe drumul bun la momentul potrivit). Căci terorismul evanghelic al evoluției nu acceptă decât capul sau pajura, progresismul și fascismul, promisiunea și anatema. Arta modernă va fi fost, fără îndoială, ultimul refugiu al mesianismului secular, iar o anumită critică literară, versiune triumfătoare a vechii Biserici militante, ultima plută de salvare a mitului revoluționar. Într-o lume a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mâinile Geților se vede că dezbinarea acestor două popoare, întâmplată după moartea lui Boerobiste, ținea încă, ceea ce se vede și din mulțimea triburilor în care Geții probabil și Dacii erau împărțiți. Până acum Dacii îndrăzniseră a înfrunta în repetate rânduri pajurile romane, uneori chiar nu fără izbândă. Împărțiți însă și dezbinați în mai multe triburi, ei nu puteau să-și manifeste toată puterea de care erau plini. Le lipsea apoi omul care să știe a trage din puterile lor tot folosul
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
neînțelept de a încerca să le mai lărgească. Apoi fluviul Dunărea era în răsărit ca și Rinul în apus, o apă lată și adâncă, a cărei trecere era ușor de împiedicat, încât era nepolitic a o depăși și a împlânta pajurile romane în sânul lumii barbare. Căutaseră doar Romanii în zăadar de a înrădăcina puterea lor de acea parte a Rinului, și era de temut să nu se întâmple tot astfel și la o cercare de a trece Dunărea. Traian avea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
asupra laturii literare. Rubrici: „De două ori pe lună”, „Galantar: cărți & reviste”, „Cronică”, „Muncitorii scriu”, „Scenă și ecranul”. Poezia are pronunțate accente sociale. Publică Eusebiu Cămilar, Alexandru Șahighian, Nicolae I. Lazu, Matei Alexandrescu, Eugen Relgis, Stelian Constantin-Stelian, Alex. Popovici, C. Pajura (C. Papacostea), D. St. Petropol, S. Cohn-Ștefănești, Teodor Scarlat, V. Flueraș, Virgil Treboniu, Mihail I. Pricopie, G. Spina, George Demetru Pan, Ștefan Tita, Leon Feraru, Al. Voitin, Liviu Deleanu, V. Spiridonică, Vasile Dobrian, Emilian Bâcov, Elefterie Beoca, P. Florențiu, Jean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289472_a_290801]
-
este Ion Popescu-Puțuri. În cele patru pagini ale publicației, alături de Ion Popescu Puțuri, care semnează articole, schițe, poezii, recenzii, apar frecvent semnăturile lui Traian Mateescu, Ion Pas, Ilie Păsculescu, Eugen Relgis, Dem. Bassarabeanu, Mihail Cruceanu și, sporadic, ale lui C. Pajură, Costin Dănoiu, Cezar Marcovici, Mihail Ciobanu, Mircea St. Iliescu. În prima pagină se dezbat, cu precădere, probleme sociale precum: monopolizarea învățământului de către burghezie, dependența artistului de clasele stăpânitoare, individualitatea și opera de artă. Poziția pe care se situează opiniile exprimate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287156_a_288485]
-
, revista care a apărut la Turnu Severin, bilunar, din 1 ianuarie până în 13 iulie 1930, apoi lunar, între 29 august 1930 și 26 decembrie 1932, purtând subtitlul „Politică și literară”. Director este C. Pajura (C. Papacostea). Rubricile obișnuite sunt „Una caldă, una rece”, „Viața veselă” (cronică rimata), „Cărți noi”. Cea mai consistentă contribuție o are C. Pajura, care scrie mult și divers, de la articolul de fond sau cel social-economic până la comentarii privind literatura, fiind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285996_a_287325]
-
lunar, între 29 august 1930 și 26 decembrie 1932, purtând subtitlul „Politică și literară”. Director este C. Pajura (C. Papacostea). Rubricile obișnuite sunt „Una caldă, una rece”, „Viața veselă” (cronică rimata), „Cărți noi”. Cea mai consistentă contribuție o are C. Pajura, care scrie mult și divers, de la articolul de fond sau cel social-economic până la comentarii privind literatura, fiind în același timp și principalul semnatar de poezie. Restul versurilor aparțin lui Nicolae Bocșa, Const. Jaleș, Liana Cedru, Mihai Buță-Paltin, N. Popescu-Meriș. Leon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285996_a_287325]
-
în când Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre amestecând Prin colturi de odaie. Cu tine doua fete stau Si torc in rând cu tine; Sunt încă mici si tata n-au, Si George nu mai vine. Un basm cu pajuri si cu zmei Începe-acum o fata, Tu taci s-asculți povestea ei Si stai îngândurata. Si firul tău se rupe des, Căci gânduri te frământa, Spui șoapte fără de-nțeles, Si ochii tai stau țintă. Scapi fusul jos; nimic nu zici
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]