186 matches
-
și al cercetării” pe care l-a avut cea dintâi. O altă bibliotecă considerată a fi a treia ca dimensiune a fost cea a lui . Ruinele ei pot fi văzute astăzi în Efes, Turcia de astăzi. În inima Imperiului Roman, Palatinul din perioada lui Augustus avea o bibliotecă care a fost pierdută focului în 64 d.H. Porticul Octaviei avea o bibliotecă, dar și Templul Păcii lui Vespasian avea o bibliotecă (191 d.H.). Chiar capitala imperială Constantinopole avea o bibliotecă care a
Istoria bibliotecilor () [Corola-website/Science/337531_a_338860]
-
pe vârful dealului a existat o capelă, loc de pelerinaj al locuitorilor Budei, care a fost distrusă după ocuparea orașului de către turcii otomani. Ulterior, turcii au construit pe platoul dealului o cetate de palisade, având un rol defensiv. La propunerea palatinului Ungariei, József, în locul cetății turcești de palisade a fost ridicat Observatorul Astronomic al Universității din Buda. Inaugurarea noului observator a avut loc în anul 1815 în prezența a trei suverani europeni: țarul Alexandru I al Rusiei, împăratul Francisc I al
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
Ungariei (28 martie 1895, Brünn, Boemia "(astăzi Brno, în Republica Cehia)". - 25 septembrie 1957, Carcavelos, Portugalia) A fost fiul cel mare al Arhiducelui Joseph August de Austria și a Prințesei Auguste Maria de Bavaria. Cum tatăl său a fost ultimul Palatin al Ungariei și pentru o perioadă scurtă (1919-1920) a fost considerat ca un posibil rege al Ungariei, Josef Franz a fost potențial prinț moștenitor al Ungariei. S-a născut în timpul domniei străbunicului său Franz Joseph I al Austriei. La 4
Arhiducele Joseph Francis de Austria () [Corola-website/Science/331070_a_332399]
-
țepoasă (= țep) anterioară. Înotătoarea adipoasă lipsește. Înotătoarea anală, foarte lungă (cu 41—110 radii), ajungând până la înotătoarea caudală sau contopindu-se cu aceasta. Înotătoarea caudală rotunjită sau trunchiată, mai rar scobită. Înotătoarele ventralele mici, uneori absente. Fălcile, prevomerul și uneori palatinul, sunt prevăzute cu dinți. Maxilarele rudimentare. Ectopterigoidul lipsește. Mezopterigoidele sunt mici, unind metapterigoidele cu prevomerul. Posttemporalele absente. Subopercularul lipsește. A cincea vertebră reunită printr-o punte de cele 4 vertebre anterioare modificate. Vertebrele 2—5 contopite între ele. Membranele branhiale
Siluride () [Corola-website/Science/331660_a_332989]
-
de pungi de bani ca despăgubire plus dobândă, dar deoarece nu a putut să plătească a fost dus în închisoare și pus în lanțuri. Pricina de natură comercială este reală, ea fiind menționată atât de Ion Neculce, cât și de palatinul Jan Gniński. Boierul Grigore Ursache (mare vistier în perioada 30 aprilie 1674 - noiembrie 1677) era unul dintre cei mai bogați boieri ai Moldovei, plătind de multe ori tributul către turci din averea proprie și recuperându-și ulterior banii. Invidios pe
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
cea mai mare incintă sportivă a lumii romane. Incendiul a fost alimentat de mărfurile ce erau stocate în zonele imediat apropiate. Din cauza vântului, Marele Circ este cuprins de flăcări pe toată lungimea sa. Dacă la început era afectată doar zona Palatinului, apoi vâlvătaia se extinde și la Esquilin. Într-un final, din 14 cartiere , trei sunt complet distruse, șapte puternic deteriorate, doar trei rămânând intacte. Printre monumentele distruse total sau parțial au fost: templele Luna, Jupiter, Apollo și Vesta, biblioteca palatină
Împăratul Nero și incendierea Romei - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102264_a_103556]
-
să fie distruse cu mașini de război niște depozite de grâu al căror teren dorea să și-l însușească. Ce-i drept împăratul după incendiu a obținut la un preț derizoriu pe 120 de acri într-o porțiune situată între Palatin și Esquilin, construind acolo un nou palat somptuos, Domus Aurea. Ruinele Domus Aurea Pentru a deturna mânia locuitorilor și a evita dezordinea a găsit țapii ispășitori: creștinii. Pune ca ei să fie arestați, însă majoritatea fugiseră deja. Tradiția spune că
Împăratul Nero și incendierea Romei - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102264_a_103556]
-
și arhitect german. Mannlich s-a născut în Straßburg în timpul șederii părinților lui și a crescut în Zweibrücken. Arta picturii a învățat-o de la tatăl său Conrad Mannlich (1700-1758), care a fost pictorul curții sub Christian al IV-lea de Palatin de Zweibrücken. Următoarea sa formare a fost la Academia de Artă, ("Mannheimer Zeichnungsakademie"), Mannheim precum și în Paris, unde a cunoscut numeroși artiști francezi din perioada rococo, care i-au influnțat stilul său inițial. Mannlich a fost pictorul curții sub Christian
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
formare a fost la Academia de Artă, ("Mannheimer Zeichnungsakademie"), Mannheim precum și în Paris, unde a cunoscut numeroși artiști francezi din perioada rococo, care i-au influnțat stilul său inițial. Mannlich a fost pictorul curții sub Christian al IV-lea de Palatin de Zweibrücken, director constructor general sub Karl al II-lea August, Duce de Zweibrücken precum și director al principalei galeriei sub regele Maximilian I Iosif de Bavaria. Sub Karl al II-lea August a adunat o însemnată colecție de picturi, care
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
ajuns la Mannheim iar în final la München, la Alte Pinakothek. Mannlich a fost director constructor general sub Contele de Zweibrücken și arhitectul principal din Karlsberg. El descrie în autobiografia sa, principalele surse despre Karlsberg și despre ultimii prinți de Palatin de Zweibrücken. Din claririle construite sub proiectele sale în stil neoclasicism nu s-a mai păstrat nimic. Ofițerul bavarez Carl von Mannlich (1787-1832) a fost fiul său. este îngropat în Alten Münchner Südfriedhof, München. În casa în care a locuit
Johann Christian von Mannlich () [Corola-website/Science/336385_a_337714]
-
Suediei și sora a regelui Carol al X-lea al Suediei. După ascensiunea pe tron a fratelui ei (1654), a fost Prințesa Regală a Suediei. Maria Eufrosina s-a născut la Castelul Stegeborg din Östergötland și a fost fiica contelui palatin Johann Casimir Zweibrücken și a prințesei Caterina a Suediei. În 1622, familia sa a fugit din Germania în timpul Războiului de Treizeci de ani și s-a stabilit în țara natală a mamei sale, Suedia, unde Maria Eufrosina însăși s-a
Maria Eufrosina de Zweibrücken () [Corola-website/Science/337346_a_338675]