483 matches
-
pe verticală, pentru că verticala îți creează posibilitatea să panotezi mai multe elemente, să faci un poliptic mai expresiv. Lucrările între ele trebuie să se armonizeze și, pentru a pune accentele dorite, trebuie să le lucrezi împreună. Am venit apoi cu „Palimpseste”, la fel o expoziție mare, pe diferite direcții, în care majoritatea o constituiau lucrările mai vechi, peste care se interpuneau noi imagini, care la rândul lor se ștergeau ș.a.m.d. A fost, deci, acea amplă expoziție de la Sala Dalles
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
de acolo, prezenți, la rândul lor, în Tabăra de la Tescani. Gruparea de la Praga - TORSO - a avut expoziții la Bacău și la București, contribuind la mai buna cunoaștere a potențialului plastic din cele două țări. Preocuparea mea constantă rămâne 41 ciclul „Palimpsest” și aproape toate lucrările devin un fel de palimpsest. Nu încep o lucrare și o termin imediat, asta se întâmplă mai mult atunci când ai un tablou după natură, când merg și mă delectez cu peisajul, vara, mai ales în cadrul Taberei
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
Tescani. Gruparea de la Praga - TORSO - a avut expoziții la Bacău și la București, contribuind la mai buna cunoaștere a potențialului plastic din cele două țări. Preocuparea mea constantă rămâne 41 ciclul „Palimpsest” și aproape toate lucrările devin un fel de palimpsest. Nu încep o lucrare și o termin imediat, asta se întâmplă mai mult atunci când ai un tablou după natură, când merg și mă delectez cu peisajul, vara, mai ales în cadrul Taberei de la Tescani, dar și în alte tabere pe unde
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
aluzie, referință, pastișă, parodie, plagiat, colaje de tot felul, practicile intertextualității se repertoriază ușor și se lasă descrise 34 (Samoyault: 2001, 5). Autoarea studiului asupra intertextualității apreciază rolul jucat de Gérard Genette în trecerea noțiunii din lingvistică în poetică. Scriitorul Palimpsestului a diferențiat două tipuri de relații altădată indistincte și confuze, conform celor două categorii, de intertextualitate și hipertextualitate, separate pe considerentul că prima desemnează coprezența a două texte, iar cealaltă arată când un text derivă din altul (vezi supra). Capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
poetice propriu-zise, iar acest spațiu relațional nu e iluzia creată de un trompe-l'œil, ci mediul real al perspectivei deschise de posibilul însuși al luminării, interspațiu al manifestării, distanța care unește și strălucește. E mai mult decât structura de palimpsest, unde imaginea acoperită răzbate prin interstițiile imaginii suprapuse; în structura diafană imaginea fondului de spațiu rămâne inaparentă, în timp ce imaginea poetică de suprafață e adusă în zona optică a unei alte vizibilități, adâncită și luminată din interior. Nu ea este "obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pretenția unui subiect fondator), dar - tocmai prin ex-fondarea oricărui fondat - desfundă posibilitatea întâlnirii cu altul inaugural, cu natura unui increat inaparent, cu adevărat refondator: nimicul și tăcerea, natura - alta decât cultura - sălbatică, virgină, cuvântul frânt de anarhia sensului. Răzbătător prin palimpsestul faldurilor suprapuse, prin fisura cuvântului răsfrânt, traversat în tăcere, inaparentul se revelează el însuși în imaginea increatului nevăzut, epifanie a originarului în vederea creației. B. Fundoianu sau inimaginabilul priveliștii Lumină și transparență: o viziune a sufletului Atunci când B. Fundoianu proclamă, în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuvântul se îndoaie-n cuvânt până când/ gândul se-ntoarce în atingeri și vederi și auz", vol. În umbra luminii, ed. cit., p. 39). Acum vederea lunecă "pe imaginea presată în sine", devenită transparentă: "Privesc prin foile pleoapei ca prin pergament/ - palimpsest diafan, încărcat de aripi, atârnând de voci" (Îndoirea cerului, vol. În umbra luminii, ed. cit., p. 27). 92 "Intru în apele clare, în undele timpului,/ în revărsarea imaginii pe maluri de lumină./ Din existența ei de aer se naște realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spațiul indian, fusese deja validat printr-o meritorie teză de doctorat elaborată de Amita Bhose (vezi Eminescu și India, Ed. Junimea, 1978). Ca și alți creatori cu însemnele geniului, autorul Luceafărului se recunoștea, prin scrierile sale, în Grundul dintîi, în palimpsestul placentar al fondului arhaic și mito-poetic, în acea "Lume ce gîndea în basme și vorbea în poezii", cum rostește într-unul din versuri. Rădăcinile spiritului eminescian plecau din straturile depunerilor sau ale plămădirilor culturale, iar asimilarea organică nu era altceva
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Eliade. "Regiunea de existență" a generației S-a spus, pe bună dreptate, că eseurile lui Vulcănescu pe tema generației sau a tinerei generații constituie un "program teoretic și existențial"29. Generația, și ea un concept ambiguu, are o natură de palimpsest în care coexistă mai multe rădăcini ale termenului, înțelesuri care se îmbină și se pun alternativ în funcțiune în raport cu variile sale utilizări. Astfel descifrează Vulcănescu vreo șapte accepții ale termenului de generație (biologic, sociologic, statistic, istoric, psihologic, cultural-și-politic și economic
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pe un mult mai mare număr de pagini decît textul propriu-zis al dialogului, este, în nenumărate locuri, un comentariu autoreferențial. Noica ne tălmăcește ce spun Hermogenes, Cratylos și Socrate, personajele dialogului, dar, ca într-o oglindă sau ca într-un palimpsest, descoperim judecăți sau tot felul de estimări care trimit la suprafața și adîncimile limbii române. Filosoful de la Păltiniș s-a apropiat de limba noastră, pentru a-i relua o comparație, cu sfiala cu care se pare că se apropiau, în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
din scenariul semantic cu pricina. Primul sens, comun inițial sculptorului și privitorului, a fost cel pozitiv, de reprezentare a unei persoane. Este nivelul informativ, cel care ne-a comunicat ceva. Un strat, desigur, istoric, circumstanțiat. Altă falie a clivajului, a palimpsestului de care vorbeam, este cea simbolică, despre care am putea discuta mult și subtil. Numai că acestea sînt înțelesuri care, pe de o parte, au fost uzurpate de istorie și convertite în negativul lor, pe de altă parte, ele au
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Et toujours l'histoire des idées de l'entre-deux guerres nous a amené à réfléchir sur la relation entre génération et esprit du temps, un thème si fragile abordé par Mircea Vulcănescu. Concept ambiguë, la génération a une nature de palimpseste où coexistes plusieurs racines du terme, sens qui s'allient de rechange et se mettent alternativement en fonction par rapport à ses diverses emplois. Vulcănescu déchiffre environ sept significations (biologique, sociologique, statistique, historique, psychologique, culturelle-et- politique et économique), auxquelles il
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pragmatics. The interbellum history of ideas has also prompted us to meditate on the relationship between the generations and the spirit of the time, an extremely fragile theme approached by Mircea Vulcănescu. An ambiguous concept, the generation pertains to a palimpsest in which, based on its uses, there coexist several roots of the term, several combined meanings that alternatively set one another into motion. Vulcănescu succeeds in deciphering about seven biological, sociological, statistical, historical, psychological, cultural-and-political, and economical assumptions of the
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Proust, tulburarea de percepție a timpului, surprizele oferite de oscilațiile memoriei stau la originea cutremurului sufletesc: "Car aux troubles de la mémoire sont liées les intermittences du coeur". La Anton Holban, preocuparea obsesivă a personajului înregistrează și aceste dislocări în straturile palimpsest ale aducerii aminte: "Trăiești clipe teribile și apoi ele se așează la întîmplare în memorie. Nu le mai retrăiești cronologic și nici nu le alegi pe cele mai importante. Deodată, o scenă neînsemnată prinde proporții, te persecută, o analizezi cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
trimitea din Paris traducerea a trei scrisori inedite ale lui Seneca către prietenul său poetul Lucilius, descoperite de colaboratorul nostru „la poalele muntelui St. Genevișve, sub o lespede la baza primului zid de apărare al Parisului“. Traducătorul acestor senzațio nale palimpseste, regretând a nu fi avut norocul, ca atâția greci și bulgari, să fie descendent roman, se declara totuși fericit să dea compatrioților lui de origine latină satisfacția de a citi, cei dintâi, cuprinsul acestor scrisori, care completau cu Încă trei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
latină G. Popa Lisseanu, membru corespondent al Academiei Române, autorul, Între alte multele, a XII volume cu Izvoarele istoriei românilor și a numeroase studii istorice, filologice și arheologice, m-a vizitat la redacție, cerându-mi informații cum și unde poate vedea palimpsestele descoperite de colaboratorul nostru și cărora le supunea toată grija și atenția reputației sale de istoric, filolog și arheolog. În Noua Revistă Română din 4 mai 1914 a apărut reprodu cerea capacului de pe cutia cu Crema Simbolică Minulescu, marca Trei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
capacitate de receptare artistică a esteticului natural sau creat. Cu zidurile sale de cărți Iașul și-a asumat dintotdeauna destinul literar. Fiecare tom așezat în rafturi, apoi ieșit din ele e fixat în veghea ochiului de cititor ca pe un "palimpsest recuperat", cum spune poetul. Altfel precizat, verbul e scos din starea de somnolență, e pus să provoace gândirea și polemica, să gloseze despre plăcerea sentimentului de înălțare pulsând când liric și epic, când dramatic. Sub bolta metafizică se întâmplă insemnele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Gheorghe Schwartz pentru a-l folosi în instanță, fie și numai academică, la judecata colegilor indignați de raptul intelectual, ei înșiși plagiatori într-o lume unde s-a dovedit că "toată istoria scrisă și vorbită nu este decît un nesfîrșit palimpsest" și, în consecință, fiecare afirmație e un plagiat. Prozatorul-cronicarul-cercetătorul de arhive e un ingenios agent de marketing al propriei opere; ne îndeamnă, astfel, să studiem "Tratatul" pentru că "vă va ajuta sigur atunci cînd veți fi și dumneavoastră condamnați" și, acuzați
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
documente concrete) că nimic nu este nou în cunoaștere, știința nefăcând decât să dezgroape surse uitate de memoria omenirii. Singura "inovație posibilă" nu este decât enunțarea ideii cu alte cuvinte... "Toată istoria scrisă și vorbită nu este decât un nesfârșit palimpsest" aceasta era teza lui Julius Zimberlan. Așa că procesul profesorului Julius Zimberlan fu mutat din sala de judecată în AULA MAGNA de la Universitate, iar de acolo în studioul 1 al televiziunii QR TV. Din punct de vedere juridic, cazul n-a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
din Caietul verde (1932), unde tatăl se recunoaște în fiu și se aude chemat cu glasul său de odinioară. Dar expresia artistică unică a unor asemenea simțăminte e poezia Aci sosi pe vremuri, în care paralelismul de situații, așezarea în palimpsest a unor scene din veacuri diferite, esențial identice, altele numai în detalii, generează un rafinat lirism meditativ și de atmosferă. Pe drumul pe care a venit oarecând, într-o „berlină legănată prin lanuri de secară”, Calyopi, bunica, iat-o sosind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
prin întreruperea vocalei a, tot așa cum î din crâng și o din pod intercalate între vocalele mai înalte sugerează lovirea cu copita a semnificatului din planul semantic al colindei. Traseul calului poate fi lesne urmărit fonetic, ca un efect de palimpsest al peisajului ce se desfășoară sub ochii noștri. Calul vine de sus, coboară pentru a se încorda, și prin efectul strunirii dat de vocala î din strânge urcă spre uranian și face un salt lung ce parcurge lumea prin repetarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noi acestor "parabole" nu anulează, ci, dimpotrivă, urmărește să stimuleze simțul critic al cititorului și să încurajeze viziunea personală a acestuia. Numai prin convergența acestor reflecții multiple este posibilă reconstituirea trecutului și, în cele din urmă, întrezărirea Adevărului ascuns în palimpsestul adevărurilor istorice. Capitolul 1 Întâlnirea teologiei cu istoria "Pașii lui Dumnezeu calcă duduind magnific prin întreaga istorie". (Dumitru Stăniloae, Ortodoxie și romanism) 1.1. Câteva precizări conceptuale (teologia istoriei, Heilsgeschichte, kairos, eshaton) Așa cum sugerează și titlul, lucrarea de față își
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
texte artistice, texte estetico-filozofice, texte științifice. Textele de presă au fost considerate reprezentative (în totalitate) pentru categoria textelor praxiologice 7. Categoriile sunt ilustrate prin următoarele texte 8: 1. Texte artistice (TxA): Șt. Agopian, Fric (Agopian F); Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest (Blandiana AP); Ana Blandiana, Calitatea de martor (Blandiana CM); Gabriel Liiceanu, Ușa interzisă (Liiceanu UI); Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile (Cărtărescu DIF), Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă (Cărtărescu OAS); Gabriel Liiceanu, Despre limită (Liiceanu DL), Gabriel Liiceanu, Jurnalul de la Păltiniș
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
utilizează - de regulă - varianta nu numai că... ci: Ajunse la ea, lucrările nu numai că nu au zidit-o, ci i-au finisat cu grijă canaturile din care scoseseră scândurile vechi și putrede ce o urâțeau (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) filozoful nu numai că nu face abstracție de condiția apartenenței sale la natura obiectului pus în joc, ci, dimpotrivă, acceptă ambivalența subiect-obiect proprie disciplinelor umaniste în absoluta ei indistincție (G. Liiceanu, Tragicul) Varianta nu numai că..., dar relaționează - de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
că nu fusese distrus de nici un cataclism, de nici un război și de nici un progres, dar nimeni nu avusese ideea să-i schimbe destinația și rostul, nimeni nu-l împiedicase să-și urmeze pur și simplu destinul (Ana Blandiana, Autoportret cu palimpsest) dar critica nu poate exista fără literatură, critica îi opune încăpățânata demonstrație a criticii care poate exista prin critică, a criticii care scrie despre critică, a criticii care nu numai că nu respectă literatura, dar nici nu o mai citește
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]