20,853 matches
-
Spre mirarea lui, capișonul ieși destul de repede. Dar acum, sub lumina înflorită, a amiezei, nu mai arăta la fel. De fapt era altă persoană, cu un capișon la fel caraghios, care îi acoperea fruntea, înălțându-se, gogoșit, de aproape trei palme. Însă, spre deosebire de micul purtător de felinar, acest om, care tocmai își ștergea cizmele pe pardoseala galbenă din fața prăvăliei, era o namilă, care aproape că atingea arcada ușii. Îl văzu cum își îndreaptă spatele și apoi cum se pierde printre sănii
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
mult, chiar o drăcovenie de necrezut. De aceea, cei cărora le-au sfârâit călcâiele și s-au înghesuit să vină și să-i vadă cu ochii lor, le-au cerut, clipind bănuitori, neliniștiți, să fie lăsați să ia solzii în palmă și să-i pipăie pe îndelete, cu toată luarea-aminte. Numai astfel , ziceau ei , puteau să-și dea, în clar, cu presupusul despre proveniența acestora... Apariția lui în faptul serii a aprins satul. De mare ce se stârnise vâlva, hăuiau ulițele
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
din suma care ne-am înțeles inițial, încercă Matei moale. Nu se poate, e timpul tău, nici vorbă! Numai să ne ajuți până la capăt, că zău, nu știu ce ne-am face altminteri spuse soacra și-și șterse pe furiș cu dosul palmei o lacrimă care-i alunecase pe obraz. Trecu o săptămână, apoi încă una. Evis se simțea mai bine, începuse și niște exerciții de fizioterapie, dar singură nu se putea ține pe picioare. Matei ar fi plecat, dar nu se putea
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
înspumat și tălpilor din mâl. Drept în picioare în fața ferestrei, la ceas potrivit, îmi sfâșie umbra fără să-mi arunce pe umeri făgăduita mantă cu fireturi de aur; cutremurat am zis: De ce dreptul la tălmăcire? Câte dovezi pot să aibă palmele mele întinse fără pete de sânge?, dar spornic întunericul lucrează izbindu-se de pereți, ca un protest. XXXIII. (măslinul desfrunzit) 1. E târziu, spuse călărețul, căci calul se adâncise în umbra fumurie; încă o zi voi putea să mai privesc
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
stat adeseori vrășmași drumului drept și vederii luminii. Un motan capricios îi tăia uneori calea și lăsa urme de păr negru pe amprenta sandalelor: "o, prieteni, voi nici nu bănuiți ce înseamnă să aștepți liniștit seara, să poți privi cu palma streașină licărul stelelor, murmurul lor uzat de căderea în gol!" Doar că ochii nu-s de aici și nu pot vedea totul, iar oamenii sunt împăiați cu ierburi otrăvitoare. Cu cât te apropii mai mult cu atât strălucesc mai orbitor
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
vom fi aleși să cotropim malurile elastice ale umbrei universale privind acel fel de a fi al paiului rămas singur pe miriștea goală în vacarmul solar al amiezii pot fi martor atâta timp cât îmi bate la ușă pumnul însângerat al sfeclei palma volatilă a cenușii 3 Visam ridicolul trotuar al umbrei lipăiala tălpilor mele goale prin fața caselor pustii din turn orologiul stricat răspândea o duhoare de albatros lovit de trăznet în viețile anterioare sucul de sfeclă îmi ținea loc de sânge erau
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
prafuri... Ființele își lenevesc plăcerea De-a stoarce miezuri ce-și preling lin mierea Pe buzele lor coapte a dezmățuri Scăpate într-o doară din dulci hățuri, Cînd sînii și cu coapsele, de-a valma, Sînt rotunjite de serafi cu palma Spre-a fi tainul unui Dumnezeu Ce-absoarbe tot în fragedul lui hău...
Duminica-i cu mandarine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7450_a_8775]
-
spună nimic, din două vise plecase în aceeași zi, simplă, mică, albită de spaimă, dar atît de norocoasă. Spatele tău cald s-a aplecat pînă la ea, mîinile tale reci au primit-o: era exact cît să-ți încapă între palme. Atît. I-ai șoptit: "Lasă visele urîte deoparte. Uită-le. Peste un an vei fi mare, puternică, peste un an picioarele tale fine vor fi sigure de ele, adevărate picioare de pisică ce nu cade niciodată, peste un an vei
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
-mi ciugulească sprâncenele și trage toți norii de pe cer după el lăsând în urmă o nebunie de stele Nu mai știu cum să mă feresc de pliscul lui necruțător încerc să-mi apăr măcar ochii și mi-i acopăr cu palmele găurite Ascult țipătul înfometat al acvilei seară de seară și mă ascund în beciuri adânci, ferecate de unde țâșnesc flăcări și fum ca din bolgii infernale odată cu scrâșnetele proscrișilor Iar vulturul scurmă cu ghearele acoperișul caselor străpunge fiecare nivel până să
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
alții coboară cerurile fiind în egală măsură deschise nouă, trăitori pe pământul umed, negru și moale nu ne rămâne decât să ne căutăm părțile îngerești ale trupului o aripă moale ici, una frântă colo, alta uscată un sex carbonizat în palmele unui fals mântuitor precum cei preziși în apocalipse, o stea ce incinerează privirea, soarele rotund de la sfârșitul lumii anunțând începutul spectacolului 15 dec. 2008 Cauza cauzelor Sunt cauza cauzelor și regalul regalelor și sâmburele nimicului și calea pierzaniei Pentru mine
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
Mai întâi, se repezi să-și ia camera de sub pervaz. Străzile plumburii adunaseră deja pârâiașe galbene, iar pălăria unui nene, oprit la Piatra Comorii, se polei în câteva secunde. Leonard întinse mâna și văzu cum i se adună în podul palmei stropi aurii. Era o ploaie repezită, de vară, luminoasă și stranie, căci din culmile albastre ale cerului ploua cu pulbere de aur. Din stradă se ridicau glasuri de femeie, iar dinspre Foișorul de Foc se vedea o mică vânzoleală, din
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
dezbrăcase cămașa în care încerca să prindă fulgii mari și strălucitori. Nu cumva o fi aur? se gândi Leonard, însă în același moment își auzi râsul care știa să-i pună frână la orice bazaconie țâșnită din abisurile creierului. Strânse palma și simți atingerea făinoasă, din care parcă se ridica un parfum amărui și o clipă îi trecu prin minte că trăia într-un oraș foarte poluat. Ploaia se opri brusc, odată cu acest gând rezonabil, iar o pală de vânt ridică
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
auziră nici glasurile obișnuite, nu mai trecură nici mașini. Din fereastra lui Leonard și până-n cerdacul bisericii se-ntindea, linsă, strada de plumb. Și pe când soarele înflorea din nou, degetele, până atunci înțepenite, se desfăcură unul câte unul. În adâncitura palmei sale, Leonard văzu cu uimire praful presat, ca un cocoloș de staniol. Câteva zile posturile de televiziune vorbiră despre acea amiază de aprilie, în care străzile Bucureștiului se acoperiseră pentru câteva minute cu o pulbere de aur. Unii, care nu
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
bufet. Pe malul ucrainenilor, sârma ghimpată crește din penele de lișiță în timp ce eu renunț ca o ancoră să mai urmez vreo corabie. În timp ce tu devii Liliana Constantinescu. Astăzi dezertez ca soldații dopați cu LSD. Dezertez într-un câmp de-o palmă. Unde pirandele se vopsesc cu Gerocossen blond. Lilca Ditcov, au bătut clopotele de utrenie. Aruncă porumbul. Viedmele vor închide poarta. S-au încuiat preoții în casa ta. Glosar Dura! - Proasto! Milesianul doarme pe lijancî Milesianul stă pe lijanca pe care
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
răspuns, Ascunde, moaie chiar ce ai mai sfînt Și luminos pe-acest negru pămînt Din care s-a-nălțat deja Isus. Noi cum rămînem? Trupurile-s grele De carnea-mpătimită la plăceri, Iubita mea, atît de caldă ieri, Și-atît de rece azi, cu palme rele Jucîndu-te c-un înger adormit, Lîngă altar, în cel mai fraged schit Pe care Dumnezeu l-a-nchipuit... Nu-ți da degeaba sufletul aievea, Mototolind sub trupul dulce stevea...
Vai, ceața nu-i frumoasă, ți-am răspuns... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7703_a_9028]
-
camera de oaspeți cu încă o masă nesfârșit de lungă și douăsprezece scaune în jurul ei - a lui N. are doăzeci și patru, dar el e șeful delegației! În față, de la fereastra uriașă în montură de inox se vede ca în palmă Golful Mexic cum își leapădă leneș valurile uriașe pe recifurile de la picioarele parapetului din granit roz, la fiece șapte secunde mă lovește în ochi lumina farului cu sclipiri de pe celălalt mal al șenalului ce duce în port; crenelurile fortului Moro
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
e la vreo treizeci de kilometri de capitală. Șoseaua îngustă, peticită, dar în sfârșit mai poți vedea și câte ceva din ceea ce înseamnă pământ cubanez. Pâlcuri de cocotieri, ici-colo, în mândră singurătate, cei mai înalți și mai frumoși copaci ai insulei - palma real, plantații de mango, de portocali și lămâi, bananieri și însemnate terenuri ce par a fi lăsate în paragină. La întrebarea: cam în ce anotimp se află agricultura insulară?, Enrique are răspunsul promt: nu știu... Juan, un tip mai apropiat
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
închise în viață. Autumnală Cum își sapă tunelul iubita noastră suburbie prin care vrea să se strecoare pînă-n viitor cum creierul tace apoi se frămîntă se-nvîrte pe loc aidoma unei turme de oi cum te educă literele plesnindu-te peste palmă asemenea unor nuielușe pedagogice cum erupe-n fine apa caldă de care ai atîta nevoie chiar din plinul unei artere sparte cum ziua ta de naștere apare pe neașteptate roșietică o mică zgîrietură pe piele cum ploaia aceasta amară se
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
publicat poezie în revistele: România literară, Euphorion, Convorbiri literare, Transilvania, Ramuri, Familia, Apostrof, Contemporanul, Poesis... A luat premii la Colocvii Naționale Universitare și participă la Sesiuni, Simpozioane cu eseu, lucrări științifice... pivot din tot ce presimțim că ne-nconjoară în palma-ntinsă am fi gata gata să lăsăm drept gaj mai întâi plămânul stâng și-apoi apare un ochi galben în noapte adevăratul nostru oraș aici numai șobolani rozalii noi numai noi colcăitori și proaspeți îi croșetăm de zor din mustățile
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
torn în pătrățele și-l dau la congelator pentru un timp doar al tău sunt nebunul în partida celor albe am ceva dușmănos care-i taie pieziș asemenea unui gând intruziv - oprește caravana la marginile orașului dezleagă caii își afundă palmele în noroi steaua lui printre buruieni piranda și țâncii măslinii se revarsă cu mândrie pe-acel walk of fame parcelat luna face pui în salbe culorile țipă una la alta pe fuste într-o limbă ca mâncărurile grele și nu
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
cum mâzgălești mi se ia pe piele sau înăuntru în aerul expirat - scene de final și angoasa și difuzele amețeli mai salvează câte ceva obrajii mi-ar sta mai bine pe-o nebunariță decât în oglinda care ți-a băut din palmă - de aici se pleacă numai în pijama fără buletin privirile ca mercurul intră-n sânge țipătul roșu de nou născut lățindu-se la răsărit și cotul tău stâng suferind de ieri când ai sprijinit toate zidurile să nu se prăbușească
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
eminență cenușie să o lase și mai frumoasă și mai neprețuită singură căci doar gândindu-mă mi se atrofiază aripile și distanțele atunci nu mai contează decât în intensitate am învățat să nu presimt că rivalizez cu o bătaie din palme o privire furtivă un sărut pe obraz un capriciu din care se deșiră schimonosit de tandrețe pulsul înfășurat la gât pentru iarna ca-ntotdeauna - fiecare fulg cu oglinda în piept...mă prind firimituri în hora de camee - (asemenea albume nu
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
neștiut existînd însă pentru ea în astă lume... tot astfel așteptarea fiecăruia răsfrîntă într-o tandrețe pulsînd sub stern pentru cel existînd pentru noi toți nu-i așa frate Roger? nu asta ai voit de fapt să-mi spui cuprinzîndu-mi palmele în toamna peregrinărilor mele la Taize'? ochiul tău, o întîmpinare odihnind pe mulți din cei ce azi se lasă găsiți
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
expune-n vitrină ca pe un obiect rar, ziua de mâine. Acasă sunt șosetele cârpite ale ultimului bărbat care și-a tocit încălțările umblând să mă denunțe. Pielea moale și albă regina morții, regina nopții neînflorită încă o strivesc în palmă și vreau să plec cusută și tăiată, tăiată și cusută ... sunt o sală de operații. Acasă bagi cheile în ușă și ele încep să urle cu sentimentul locuirii. Cel care intră mă locuiește și nu întreabă.
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
înger ce apare numai vineri... E-un înger ce apare numai vineri și doar acelora ce nu-s grăbiți. În lături pînde, lașități, rețineri, Ne spune. Poruncesc din nou să fiți Mai blînzi cu roua, fluturii să-i țineți În palme ca pe-un dar dumnezeiesc; Nu vi-s de-ajuns arborii mari ce cresc În jur? Cînd fructe coapte voi culegeți, Sprea-a nu-i lăsa în rai cu tot cu roade, Aveți o clipa de răgaz, să înțelegeți, Că mărul fraged este
E un inger ce apare numai vineri... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7867_a_9192]