197 matches
-
par banale, În orice scenografie. Ei bine, Kokkos e un filosof al scenografiei; evită previzibilul și găsește o personalizare a obiectului, legată de cerințele respectivului spectacol, atît de minuțios enumerate În carte de George Banu: „A nu face uși - În panașul acestui refuz se poate recunoaște orgoliul artistului și disprețul pentru artizan, ca și cum valoarea teatrului ca artă ar fi pavată cu uși ce au fost izgonite.[...] Dacă pictorii nu iubesc ușile, implicit, sarcina le revine scenografilor. Uși aurite pentru vodevilurile burgheze
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
europeni care, trecând Oceanul, adoptă o morgă ironică și dezabuzată, pregătiți să strâmbe din nas, orice ar vedea, și să nu le placă nimic. Nu țin deloc să intru în corul detractorilor Americii, care fac din "americanofobie" un soi de panaș. Mai ales că această "americanofobie" ia forma unui ridicol complex de superioritate. America, zice europeanul cârcotaș, a ajuns o supraputere care domină, militar și financiar, mapamondul, dar n-are distincție și rafinament. E prea frustă, prea grosolană în expansiunea ei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acela s-a auzit tropote de cal și zăngănit de arme, vestind apropierea cuiva; iar Sacripant,furios de această întrerupere, și-a tras coiful pe cap și a sărit pe cal luând poziție de luptă. Un cavaler, cu scutul și panașul albe ca zăpada, s-a ivit în luminiș. Sacripant i-a aruncat o privire fioroasă și, neașteptând ca acesta să se apropie, l-a provocat la luptă. Străinul, fără a răspunde acestor semne de dușmănie, s-a pus în gardă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
apropiindu-se ceea ce părea a fi un curier, cu sac și corn la gât. Când a ajuns lângă ei, străinul s-a oprit și l-a întrebat pe Sacripant dacă nu văzuse trecând pe acolo un cavaler cu scutul și panașul alb.. L-am văzut și încă prea mult, răspunse Sacripant, căci el m-a trântit de pe cal; dar măcar nădăjduiesc să aflu de la d-ta cine este acest cavale. O, nimic mai ușor, răspunse omul, află deci că dacă ai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a dat o asemenea misiune, dar se supuse poruncii împărătești, fără a-și îngădui să închine o zi măcar, alesei inimii sale. El s-a grăbit spre Calais îmbarcându-se fără zăbavă pentru Anglia. BRADAMANTA ȘI ROGERO Bradamanta, cavalerul cu panaș și scut alb, despre a cărei neașteptată apariție și întâlnire cu Sacripant am mai vorbit, se afla în căutarea lui Rogero, de care întâmplarea a despărțit-o aproape la începutul cunoștinței lor. După scurta-i luptă cu Sacripant, Bradamanta își
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
că ieșise Îndată după aceea și ajunsese Într-un fel sau altul pe malul râului. Dar pe unde? Cu siguranță, nu putea cunoaște Florența mai bine ca dânsul. Cecco era acoperit cu o platoșă din piele, purta un coif cu panaș și ținea În mână o spadă scurtă de cavalerie. Părea că una din statuile romane răsturnate din Piazza di Santa Maria prinsese viață. Și de data asta, undeva Între ridicol și cumplit, Își zise Dante În sinea lui. — Cecco! strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Robert Car. Eleganță cu tocuri roșiitc "Eleganță cu tocuri roșii" În secolul următor, la curțile Franței, tinerilor eleganți și sfidători li se va spune, când cu invidie, când cu dispreț, muguets (la propriu: „lăcrămioare”; la figurat, familiar: „tineri eleganți”), plumets („panașe”), dar mai ales petits-maîtres (cuvânt cu cuvânt - „micii stăpâni”, iar În codul saloanelor - „sclivisiți”). Cine are răgaz poate citi cu folos o mulțime de cărți, parte traduse și În română, spre a Înțelege mai bine complicata Întrețesere de sentimente, gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cască pe care s-a grăbit să și-o scoată înainte de a mă strânge în brațe. Războiul îl albise înainte de vreme, iar chipul îi era mai colțuros ca niciodată. În jurul lui stăteau vreo doisprezece pedestrași, în veșminte bufante și cu panașe pline de pete, pe care mi-i înfățișă drept frații săi. Abia făcuserăm câțiva pași că un ofițer castilian veni să se posteze împreună cu oamenii săi de-a curmezișul drumului. Făcându-mi semn să nu mă mișc, Hans i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Era de așteptat, dar mai periculoase pentru galerie s-au dovedit trădările celor șase sau șapte artiști plastici adevărați pe care Harry i-a descoperit pe parcurs. Oferea prima șansă în viață unui puștan, îi promova creația cu inspirația și panașul obișnuit, îi organiza o piață, începea să obțină și un profit confortabil și pe urmă, după două sau trei expoziții, artistul cu pricina fugea la o galerie din New York. Aceasta era problema amplasării la Chicago, iar Harry înțelegea că, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care părea că se sfârșește orașul și când trecu de linia felinarelor înalte ce se înălțau chiar la marginea nisipului, putu vedea la lumina lor plaja lată, la capătul căreia se spărgeau cu furie valuri enorme, ce puneau nopții albe panașuri de spumă. Se opri stupefiat. Din negură se ivea dintr-o dată o masă de apă cum nu-și putuse imagina vreodată că ar putea exista pe lumea asta, se încrețea pe culme, se înălța tot mai mult și se prăbușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aproape către miezul nopții, în fața imensului parc delimitat de un grilaj înalt ce înconjura, pe cele patru laturi, cea mai luxoasă clădire pe care o văzuse în viața lui. O gardă de onoare cu dolmane roșii și chipiuri arătoase cu panaș defila ascultând în mod automat comenzile și când, în cele din urmă, se retrase, lăsă în urma ei, la colțuri, santinele semețe, ce păreau mai degrabă statui decât ființe din carne și oase. Cercetă pe îndelete uriașul parc și privirea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că arta poate deveni inutilă atuncă când bucuria, ca mod de a fi, este inerentă: Fusese furtună pe câmp și anume/ Să-nvingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp./ Învingători ne-ntorceam fluturând peste lume/ Cerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb". (Învingători) La fel cum clădirile arhitecturii deconstructiviste urmează o imprevizibilitate simultană și un haos necontrolat, vârsta copilăriei înseși este desprinsă de orice rigoare și de orice regulă. Elementele cu forme non-rectilinii ale universului copilăriei, strâmbe, devin însă plăcute
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu aceasta la Eminescu, copilăria blandiană este recunoscută, în prima ei etapă, prin versuri ritualice: Fusese furtună pe câmp și anume/ Să-nvingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp./ Învingători ne-ntorceam fluturând peste lume/ Cerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb". (Învingători) sau ludice: "Plouă soare peste mine/ Și mă udă cu lumină./ Eu în joc stropesc cu soare/ Coala zărilor velină// Ce-am făcut? Cum s-o ascund/ Pata galbenă arsura?/ Peste tenta de lumină/ Peste zări mă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fagurelui lexical constitruie argumentele apodictice care impun un scriitor printre confrați, lipsa de respect a lui Houellebecq față de ele frapează. Primii dușmani și-i cîștigă scundul romancier În tabăra criticilor și teoreticienilor (unul dintre ei, Antoine Compagnon), a universitarilor cu panaș, deși tot unul de-al “lor” l-a promovat. Căci editarea primului roman i se datorează venerabilului Maurice Nadeau, În 1994, Într-un tiraj de 10.000 de exemplare. Acuzat deschis că nu știe să scrie, romancierul cvadragenar pierde Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de lână afumată, perdele rupte, rufării intime, feminine, mototolite delicat"), "tăvi trântite, gingașe și moi,/ Cu clopoței gălăgioși la gene/ Și degete prelinse din oloi", "linguri cristaline,/ Pâlnii de somn, pipere pătimașe,/ Cuțite ce ucid prin limpezime,/ Ibrice-adânci cu falnice panașe". Sau ființele pe nedrept asimilate de altfel de spirite sferei inferiorului, umilului sau derizoriului: motani ce "surâd curtenitori/ Și sclifosiți din blănurile scumpe", "șerpi uriași cu fluturi calzi în gură", cerbul frumos în ale cărui coarne triste cresc "mari portocale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de actualitate ale deceniului devine nu doar liniștirea celor care ratează intrarea în învățământul superior, dar și prezentarea acestei ratări ca singura cale spre viața adevărată, în uzină sau pe șantier. După aceea, facultatea făcută, eventual, la seral e un panaș suplimentar pe nobila șapcă de muncitor. Filip cel bun, în regia lui Dan Pița, este filmul-emblemă pe această temă. Filip este fiu de fost muncitor în siderurgie. Tatăl său a făcut marea greșeală : a părăsit fabrica pentru o muncă mai
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
contemplând cu sufletul la gură, Înspăimântat, trunchiul de piramidă al vulcanului, licărul roșiatic al lavei care curgea pe povârniș, pământul devastat de reflexele de foc și argint, care confereau adâncime scenei, efectul extraordinar al luminii pe copacii golași, vâlvătăile și panașul de cenuși negre ce se năruiau la dreapta, În fața privirii reci a stelelor din noaptea limpede, imperturbabilă, mai presus de dezastru. N-avea să poată face nicicând o asemenea fotografie, se gândise În clipa aceea. Dar totul - absolut totul - era
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ale lui Duchamp și ale futuriștilor ori al cronofotografiilor lui Marey. În tabloul lui Uccello, pe ceea ce la prima vedere părea un singur cal, ceata era alcătuită din cinci călăreți aproape suprapuși, din care se vedeau patru capete cu trei panașuri, unul dintre ele suspendat În aer. Un singur războinic părea să țină În mână două dintre cele cinci lănci dispuse În evantai, ca și cum ar fi fost una singură În diferite faze ale aceleiași mișcări. Totul se topea Într-o descopunere
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a dat din cap, Încântat de liniile de pe perete, care aveau deja formă și culori În Închipuirea ori În amintirea lui. Nu era nevoie să inventeze nimic. Toată acea sticlă și tot acel oțel erau continuarea directă a călăreților cu panașe, căptușiți cu fier, prin ale căror armuri crăpate orice argat umil putea să strecoare, cu ceva deznădejde și un pic de Îndrăzneală, tăișul ascuțit al unui jungher. Ea Îi explicase cu mare precizie acest fapt la Veneția. Nu mai există
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
discurs francez din al doilea mandat chiraquian, în fața Națiunilor Unite. Un discurs de independență față de americani, un text mîndru și ambițios, un simț al punerii în scenă și al forței oratorice demn de cele mai strălucite momente ale retoricii antice... Panaș și precizie, convingere în forța cuvîntului, încredințare destinală, o vastă panoplie de instrumente și mijloace persuasive, iată cîteva din trăsăturile politicianului francez de ieri și de azi, pe care nici pragmatismul anglo-saxon, nici rigoarea și acuratețea nemțească și nici, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
n-o să mori în această călătorie, pînă n-o să vezi pe mare două dricuri: primul, făcut nu de-o mînă omenească, iar al doilea, făcut din lemnul unui copac din America. Ă Da, da! Ciudată priveliște, Fedallah! Un dric cu panaș plutind pe ocean, cu valurile în chip de dricari! Ha, ha.! N-o să vedem prea curînd o asemenea priveliște. Ă Și totuși, fie că mă crezi sau nu, bătrîne, nu vei putea să mori înainte de a o vedea. Ă Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
celălalt al localului, dar semănînd mai degrabă cu Mulenrujul recent al superbei Nicole Kidman, frenetic-americănesc! Iluzie! Pînă în secunda în care se opri lîngă nasu-mi adulmecător una din frumoasele nopții, lăsînd să aterizeze pe carnet o pană smulsă din parfumatul panaș roșu. Fusese chiar La Goulue? Îmbătat de sublimul clipei, am părăsit localul, Parisul, Franța și m-am întors în iadul ca atare din țară. Care, iată, nu a reușit să-mi fure nici pana roșie (păstrată la atelier, în pliantul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]