379 matches
-
iar din palme. Nu stați și vă uitați la mine ! Tu ! Arată către mine. Hai. Mișcă ! O, Doamne. Biroul meu e ticsit de tot felul de prostii. Deschid un sertar și arunc la Întâmplare hârtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întâlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație, spune admirându-se În oglinjoara de mână. Știi, o groază de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sută, În fiecare zi, chiar de azi. Aproape că Îmi vine să adaug „În vecii vecilor, amin.“ — Chiar așa ? Jack mă privește, mustăcind ușor. E... nemaipoment. Rămâne o clipă pe gânduri. Emma, poți să ții un secret ? — Da, spun ușor panicată. Despre ce e vorba ? Jack se apleacă spre mine și-mi șoptește: — Și eu mai trăgeam chiulul câteodată. — Poftim ? Mă holbez la el, perplexă. — La primul meu job, continuă pe un ton normal, aveam un prieten cu care petreceam foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu... o, Doamne. Cele mai oribile și mai kitchoase costume din fibre sintetice pe care le-am văzut În viața mea. De o mie de ori mai nașpa decât cele de la magazin. De unde naiba le-o fi luat ? — Nu, zic panicată. Serios. Prefer să rămân cum sunt. Toată lumea trebuie să fie costumată, spune Cyril apăsat. Scria negru pe alb În memo ! — Dar... și ăsta e un costum ! arăt iute spre rochia mea. Am uitat să vă spun. E Îhm... un costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mama brusc, cu o voce de actriță de mâna a paișpea. Ia uite ce târziu s-a făcut! Am Întârziat la... la... expoziția de sculptură. Poftim ? — Îmi pare foarte bine că te-am văzut, Emma... Nu puteți să plecați ! zic panicată. Dar tata și-a deschis deja portofelul și a pus o bancnotă de 20 de lire pe masă, În vreme de mama s-a ridicat și și-a pus sacoul. — Ascultă doar ce-are de spus, Îmi șoptește, aplecându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să Înceapă, spune și mă privește curios. S-a Întâmplat ceva ? — Nu. Totul e bine, spun cu un glas sugrumat, și-mi bag telefonul În geantă. Totul e... perfect. DOUĂZECI ȘI CINCI Intru În sală fără să știu pe unde calc de panicată ce sunt. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? Am trădat cel mai prețios secret din lume al lui Jack, unei țicnite fără nici un dram de moralitate, obsedată de răzbunare și purtătoare de Prada. OK. Calmează-te, Îmi spun pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am blocat iar. Ar fi trebuit să notez totul înainte să sun. — ... să îi punem punct aici. Sau poate, din punctul tău de vedere, asta ai și făcut, închei, răsuflând greu. — Becky? Îi aud brusc vocea în ureche și tresar, panicată. Da? zic, încercând un ton cât mai demn. — Ce naiba e cu prostiile astea pe care voiai să mi lași pe robot? mă întreabă calm. Nu sunt prostii deloc! răspund indignată. E adevărul! — „Dacă tu ești celibatar, atunci și eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Hoffman în scaunul ăla de la dentist. Nu vreau să fac asta, mă aud spunând și mă rostogolesc jos din pat. Nu vreau să fac asta. — Tatuajul? — Nimic. — Nimic? Cosmeticiana vine spre mine cu crăticioara cu ceară în mână și eu, panicată, mă ascund în spatele patului, strângându‑mi halatul mai bine în jurul meu. — Dar doamna Sherman a plătit deja pentru tot tratamentul... — Nu mă interesează pentru ce‑a plătit, zic, dându‑mă înapoi. Puteți să mă epilați pe picioare. Dar nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
tot restul necazurilor. Încep o relație nouă cu bărbatul pe care îl ador nespus. Și cu toate astea, mi-e teamă. Nu pot merge mai departe. Există o voce firavă undeva în mintea mea, care-mi vorbește pe un ton panicat. Îmi spune că sunt pe cale să mă rănesc. Sunt în brațele lui Tang Nah. Îl rog să mă țină strâns, mai strâns. Îl rog să mă convingă. De ce anume ți-e teamă? El e înlăcrimat, nu îndură suferința mea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
continuă cu povestea lui Tyro, a Alcmenei, a Ifimediei, povești ale vieții, de fapt. Nici un detaliu concret despre regatul Proserpinei... Lumea umbrelor, lumea de dincolo, nu poate fi nici Înțeleasă, nici povestită... Cum de am ajuns Însă aici? Licărul din ce În ce mai panicat al pupilei. Nu mă lăsați aici să mă afund În nisipurile mișcătoare, Întindeți-mi o mână de ajutor! Nu vedeți cum mă cufund până la genunchi, până la brâu? Aruncați-mi o frânghie! Acum, acum apa Îmi ajunge până la gură! Acum, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu era punctul forte al lui Susan. La fel cum nu erau nici spiritul organizatoric, planificările făcute cu mult timp înainte sau orice altă formă de comportament domestic. În fiecare zi, Susan cobora la supermarket sau la magazinul din colț panicată, căutând înfrigurată lucrul care i se terminase atunci. Susan tânjea să fie una dintre femeile alea care au totul pus la punct, una dintre femeile alea care, în consecință, duc niște vieți calme și nestresate. Rafturile bibliotecii erau burdușite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
maică-sa și s-a dus acasă la un prieten, unde s-a făcut criță și-a căzut într-un somn alcoolizat pe canapeaua ălora. Exact ceea ce am presupus și eu că s-a întâmplat atunci când Belinda a dat telefon panicată peste poate. — Dar nimeni nu te-a ascultat, nu-i așa? Alison o înțelegea. Știa, din proprie experiență, cât e de greu să te faci auzit atunci când e vorba de copiii vitregi. Fiona a dat din cap. Da. Plănuisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
insultă, mă întorc la Neumann Ahud, fiu al lui Israel, cu inima strânsă, ca o mamă care și-a lăsat copilul pe mâinile unei dădace necunoscute, deodată uit locul exact în care se află el, trag perdea după perdea, invadez panicată spațiul intim al bolnavilor care încă nu au fost trimiși în saloane, pentru o secundă am impresia că nu voi mai reuși să îl găsesc niciodată, aici toată lumea se ascunde în spatele unor perdele verzui, care le proiectează o culoare verzuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
te mai gândești la el, fără să aștepți să se stingă lumina, doar eu, în salonul dogorind de căldură chiar și în timpul nopții, șanțul dintre cele două părți ale canapelei îmi face umerii să se curbeze; de dimineață mă trezesc panicată, ce s-a întâmplat cu viața mea, îmi amintesc de el tulburată, ca și când aș fi citit o știre șocantă în ziar, ce face el toată ziua, la ce se gândește, ce își dorește, ce i-ar plăcea să facă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ating sânii, nu îmi aminteam de o asemenea alună, nu îmi amintesc de o asemenea durere atunci când au început să îmi crească sânii, a doua zi de dimineață mă arunc asupra ei în clipa în care deschide ochii, o ating panicată, da, poate că el are dreptate, respir ușurată, am impresia că și în partea cealaltă se ascunde o micuță alună, așa că o anunț fericită, nu este nimic, Noghi, nu ai de ce să îți faci griji, în concluzie, încep să îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
murdare de lapte, important este să se însănătoșească, nu? Eu spun, sigur că da, aproape mulțumindu-i lui pentru formularea plină de înțelesuri, iat-o deschizând ușa, se desparte de mine încordată, pa, mami, eu o sărut pe frunte, încui panicată ușa în urma ei, învârt cheia de trei ori, numai să nu se răzgândească, să își continue drumul, să mă lase singură. Trag repede obloanele, astup fisurile luminoase, încăpățânate și mă prăbușesc pe pat, un culcuș umed și întunecat mă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Vine cartonașul roșu! Acum chiar că trebuie să mă opresc! O aplaudăm ritualic. Cine ar vrea să continue? întreb, în speranța că Jim sau Jennifer vor răspunde afirmativ. Bineînțeles că n-o fac; stau și se uită cu o expresie panicată, provocată, fără doar și poate, de gândul că ar putea să ne spună ceva despre ei. Ben se ferește de privirea mea. La început arăta foarte sigur pe sine și s-a distrat de minune cu Finn când, în chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de pe munte. Aproape invariabil urcușuri pe coame, dealuri, stânci, cutreier de păduri, fânețe, peșteri, iazuri, fie vară, fie iarnă. Toate, alături de-o puzderie de detalii domestice din epoca preșcolară. Precizez: nu vorbesc de orele de insomnie sau de adormirile panicate, adesea eșuate și nervos reluate, care-ți bubuie-n tâmple iritările, umilințele și neputințele de peste zi. Nu. Ci de pufoasele retrageri în vizuină, fireștile strecurări în culcușeală, când se-ngână trezia cu însomnurarea, acea rotire de sine în simulacrul himeric
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o dovadă clară că nu poți fi sora mea. Sora mea e cea mai zgârcită persoană pe care o cunosc. Poate cu excepția tatei. Ea tresări, rănită. Dar fața lui inexpresivă o opri. Probabil că avea dreptate. Toată viața se agățase, panicată, de tot ceea ce putea pluti suficient de mult ca s-o elibereze de urgia lui Cappy și Joan. Și toată acumularea asta o sleise. Așa se întâmpla, dacă erai precaut: cu cât păzeai mai multe, cu atât te alegeai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
căutarea aia permanentă a ceva puțin mai valoros și mai strălucitor... Virtuos, dispus să se sacrifice, îndelung chinuit - o sufoca lent. Cea mai mică aluzie că el ar putea fi la fel de fragil ca toată lumea îl făcea pe Daniel să turbeze. Panicat, se străduia să-i facă pe plac, trudea pentru relație de parc-ar fi fost în pericol. Făcea curățenie și gătea, cheltuia sume extravagante pe delicatese - zgârciobi și alune de Macadamia. Îi căuta articole despre sindromul Fregoli și îi tolera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și-l strânse cu toată puterea. Individul guiță, incapabil de a se lupta. O clipă, Clark fu cuprins de teama acută că planul lui de atac avusese o bază falsă. Presupusese că celălalt are și el un pistol și că, panicat, va încerca să-l folosească. Degete lungi și descărnate bâjbâiră prin haina voluminoasă. Apucă un detonator mic și strălucitor pe care Clark i-l smulse din mână, de fapt cu mână cu tot, și-l strivi în palma lui. Văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
dintre cei doi rabini. O altă contradicție ar interveni și dacă Isus, după interpretarea textului actual pe care l-am semnalat, ar fi în mod simplu de acord cu versetul 9. După opinia lui Shammai, nu s-ar explica mișcarea panicată a apostolilor, care a presupus din partea maestrului lor o exigență absolut nemaiauzită. Iar Mt 19,12, versetul care vorbește de cele trei feluri de eunuci, este strict legat de pericopă cu ajutorul unei părticele clare, gar. Acceptând o semnificație mai generală
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
un “bonus” destul de substan țial. Ca să dezleg misterul, l-am clătinat ușor , strigându - l pe nume. Îl chema Giorgică Boubătrân, supranumit “ mână lungă”, renumit îm branșa utilor dar “cooperant”, ori de cite ori îi luam urma. S-a trezit, deloc panicat , a căscat gospodărește și abia apoi ne-a luat în seamă. Când m-a văzut a încercat să se ridice și m-a salutat “regulamentar” : să trăiți tovarășe maior, după care a izbucnit într-un hohot nestăvilit de râs. Pur
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Gaston în șoaptă. Hei, Gas! Gaston deschise ochii și privi în jur, buimac. Visa probabil. Clipi din ochi, se uita la Endō și apoi în jur. Mormăi ceva în franceză și apoi: — Oh, Endō-san, vă schimb imediat prosopul. Se îndreptă, panicat, spre chiuvetă. — Știi la ce mă gândeam? întrebă Endō, umezindu-și buzele febrile cu limba. S-ar putea să te omor într-o bună zi... Atât de tare mă superi uneori, încât nu te mai pot suporta. Escrocule! Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să facă o zi Întreagă cinci militari În ziua lor liberă? Pe la unsprezece plaja era o Întindere de umbrele, găletușe, palete, frisbee, scăunele de plastic, măști și salteluțe. Se plimbară Îndelung sub soarele arzător, trecând peste trupuri Încinse, pe lângă mame panicate pentru că Își pierduseră copilul din vedere și pe lângă cupluri care jucau tenis, amenințând siguranța celor care se scăldau cu mingi Îngreunate de apă. Se așezară În singurul spațiu rămas liber Între malul mării și gardul stabilimentului vecin. În spatele gardului fâlfâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe punctul să se Întoarcă În cameră cînd o mișcare furișă Îi atrase atenția. Făcu ochii mici, cercetă bezna și se focaliză asupra unei siluete care ieșea rapid de pe plajă, azvîrlind priviri furișe În urmă. De parcă ar fi fost urmărită, panicată. Pentru Marie, instinctul de polițist nu era o a doua natură, ci natura Însăși. Privi cu amănunțime silueta. Era prea Înaltă, prea fină pentru a fi aceea a lui Loïc. De altfel, cafeneaua din port era În partea opusă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]