255 matches
-
plan mistic, corespunde adevăratei cunoașteri"327. Imaginea cusaniană a lui Dumnezeu va răzbate în gândirea lui Giordano Bruno și în cea a lui Schelling, împreună cu această idee de inspirație mistică a unei cunoașteri speciale. Astfel, Giordano Bruno va susține un panteism în care Dumnezeu este prezent și activ în orice parte a lumii. Datorită acestui fapt, nu există nici o deosebire între diferitele părți ale lumii, ci toate sunt de aceeași natură și valoare, dată de forța divină. În întregul său, Dumnezeu-Universul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fiind deopotrivă și unul și altul din aceste contrarii sau, poate mai bine, nici unul dintre acestea. Absolutul este indiferent față de real și ideal, căci el este identitatea acestora. Această "filosofie a identității" se transformă în cele din urmă într-un panteism, pe care comentatorii îl leagă de numele lui Bruno, a lui Spinoza și de cel al misticului german Jakob Böhme329. "Panteismul este dominat de ideea monistă a unei singure substanțe: a identității ei cu natura, cu Dumnezeu; ideea spinoziană devine
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și ideal, căci el este identitatea acestora. Această "filosofie a identității" se transformă în cele din urmă într-un panteism, pe care comentatorii îl leagă de numele lui Bruno, a lui Spinoza și de cel al misticului german Jakob Böhme329. "Panteismul este dominat de ideea monistă a unei singure substanțe: a identității ei cu natura, cu Dumnezeu; ideea spinoziană devine la Schelling ideea aceluiași Absolut care se manifestă în "moduri" deosebite, în Spirit și în Natură, în ideal și real, în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sfântului Toma - cel puțin într-o anumită tradiție interpretativă - sunt, într-un fel, ca să folosim o expresie a epistemologiei contemporane, incomensurabile. Sigur, există puncte comune: sunt doi filosofi creștini și orice amenințare a credinței îi găsește uniți. «E vorba de panteism? Atât unul cât și celălalt susțin și învață creația ex nihilo și afirmă distanța infinită dintre ființa care subzistă în sine și ființa contingentă. E vorba de ontologism? Și unul și celălalt neagă formal că Dumnezeu poate să fie văzut
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
ale unui panism care trăiește jubilația contactului cu o natură purificatoare în sine, la un nivel senzorial sieși suficient. Creștinarea nu anulează această deschidere generos-elementară a ființei, această aviditate față de concretul aspirat prin toți porii, ci o pune sub semnul panteismului. Lumea fizică și lumea spirituală nu se despart dramatic, ci conviețuiesc în perspectiva unei consubstanțieri de factură monistă. Prezent în chiar substanța lirică aderentă la cosmos, celebratoare a acestuia (sublimul poetic n-ar fi decît o "schemă" a sacrului, afirmă
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
vitraliile lui Wispianski de la domul franciscanilor." (Kosciol Mariacki). Un extaz prețios, o beatitudine luxoasă îl conduc pe Adrian Popescu la o considerare a materiei în răspăr cu frugalitatea pietății, cu austerul comportament prescris îndeobște bunului creștin, însă compatibile cu un panteism degajat de dogmele dumnezeului personalizat al doctrinei teiste. E darul euforizant al unei Providențe ce-și asumă delectarea culturală a Formei. Al unei Providențe defel interdictive, ci evoluate întru toleranță literară pînă la exercițiul parnasian: "În lacul verzui crengi și
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
erogene ale imaginii. Combinînd, așadar, aspirația spre austeritate și sinteză a propriei formații, cu locvacitatea, în același timp ingenuă și rafinată, a lui Bernea și Ciubotaru, pictorița și-a trădat slăbiciunile, dar și-a demonstrat și forța proprie de exprimare. Panteismul lui Bernea dintr-un segment important al peisagisticii sale, transparențele caligrafice din acuarelele romane, avalanșele nabiste ale culorii și toată acea dezinvoltură indescriptibilă atît de specifică, alături de grafismul și arhitecturile ovoidale din repertoriul lui Ciubotaru, înscenări abile pentru a-și
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
dumnezeiești neconfundate, se găsesc în cartea lui Georg Koepgen, Die Gnosis des Christentums, 3 Auflage, Spee-Verlag, Trier, 1979, p. 70. El vede mistica creștină adevărată, curat păstrată numai la părinții răsăriteni, în vreme ce în Occident consideră că a fost afectată de panteism. El zice: «Mistica apuseană este, sub influența lui Plotin, monoteistă în sensul îngust la cuvântului. Ea vede Treimea, dar numai ca unitatea persoanelor în dumnezeire. Chiar mistica noastră modernă in legătură cu Hristos vorbește, precum se știe, aproape numai despre
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
scăpat protestanții și romano-catolicii<footnote † Antonie Plămădeală, Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă, Sibiu, 1983, p. 253. footnote>. Fără această distincție (între ființa divină și energiile divine necreate) nu poate fi înțeles raportul omului cu Dumnezeu fără a cădea în panteism sau fără a-L despărți pe om de Dumnezeu printr-o prăpastie de netrecut, omul și Dumnezeu rămânând două existențe paralele și independente care nu se întâlnesc niciodată. Dacă am putea la un moment dat să participăm într-o oarecare
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși, vol. III, Edit. Harisma, București, 1994, p. 347. footnote>. Distincția esență-energii nu va distruge simplitatea divină, ci va fi un mod de a ține în echilibru transcendența și imanența lui Dumnezeu, excluzând panteismul și susținând în același timp realitatea directă a comuniunii personale cu Dumnezeu<footnote C. Jones, S. Wainwright, E. Yaruold, Study of Spirituality, University Press, Cambridge, 1986, p. 251. footnote>. Esențialul disputei isihaste s-a purtat în jurul naturii luminii pe care
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
două zeci de substantive, noțiuni- abstracte: Să mă bucur / de clipa aceasta / ca de o viață veșnică / să învăț / tehnica acestei bucurii / alchimia aceasta / care preschimbă / o mlaștină / într-o pajiște verde." (alchimie). Alteori o senzație de pace cosmică însoțește panteismul sau simpla contemplare a naturii: "Să fiu aici/ liniștită/ ca acest copac/ încremenit/ sub soarele verii/ să mă amețesc încet, încet/ bând seva groasă/ care-mi vine/ prin rădăcini/ de negru și verde veșmânt." Temele pe care le-aș numi
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
despre lume, „rățoii" iterau atât ecumenismul masonic: „Avem principii largi. Îmbrățișăm pe toată lumea. Boier, golan, creștin, musulman - te-ai lăsat pe vine, ai intrat în rândul oamenilor!"; cât și o oarbă încredere în armonia divină a lumii ce amintește de panteismul masonic: „CIRIVIȘ: ...Nici un sforțandum maeștrilor! Lăsați moriștile să macine în voie. Nu vă opintiți. Lăsați ca totul să vină de la sine [...] Ruhig! Să îngenunchem și să rugăm tăriile de sus ca să ne lumineze". „Pahucii", cu „inimile lor de orătănii sălbatice
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
1935 (deci în același an), eseul Frumosul românesc, unde relevă amprenta unui "stil al pământului ca un sigiliu al creației" de oriunde, stil răsfrânt diferențiat - după cum arată autorul - în Divina comedie, Antigona sau Miorița. Un fond tracic se perpetuează în panteismul poeziei noastre populare și în sentimentul cosmic al destinului. Melancolia eminesciană a intrat în rezonanță cu "lumea în eternă unduire". Specificul frumosului românesc se exprimă în "ideea unduirii", imprimată într-o "viziune dionysiacă a lumii". Aceasta e, în mare, articulația
Dan Botta și Lucian Blaga - idei în litigiu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11931_a_13256]
-
a vorbi pe dinăuntru”, adică a-și înfățișa legătura cu cel de-al doilea. Și la urma urmei cum s-ar putea opera o distincție netă între Creator și creație, reverberînd reciproc, susținîndu-se în ceea ce poetul intuiește a fi un panteism? Nu afirma Sfîntul Augustin că Domnul este în afara și înăuntrul lucrurilor? Natura e un „instrument unic / în care poate fi citit Dumnezeu”. Paul Aretzu e fără îndoială cel mai expresiv poet religios pe care-l avem azi. Paul Aretzu, Cartea
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
și la mari înaintași precum Blaga sau Pillat, ultimul constituind în speță o paradigmă și prin deschiderea să de "turist liric" (categorie reprezentată în spațiul francez de Valéry Larbaud, Blaise Cendrars etc.). Că atitudine ideatica avem a face cu un panteism ("pretutindeni călcam în euharistie", ar putea exclama poetul nostru, precum autorul Laudei somnului), iar ca atitudine morală cu o toleranță, cu o larg comprehensiva poziție, dispusă a interpreta pînă și "damnarea" poetului (iubirea pentru contingent) că pe o specie de
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
însă îndatorat a apela la un sistem de reprezentări, id est la o fenomenologie lirică. Dumnezeu e invizibil, după cum proclamă Biblia: "Fața Mea nu vei putea s-o vezi". Spre a o face totuși vizibilă, artistul adoptă acea perspectivă numită panteism, care-l identifică pe Dumnezeu cu natura (Spinoza: Deus sive Natura), deci cu o forță impersonală, prezentă pretutindeni în univers și în noi. E o recunoaștere a unui Dumnezeu imanent lumii, iar nu transcendent. Credință heterodoxă, desigur, dar propice poeziei
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
nu este o realitate, ci o creație spontană a spiritului. Ordinea universului nu există în lucruri, ci în spirit: apare o fizică nouă ce ruinează argumentul cosmologic al existenței lui Dumnezeu. O nouă convenție a naturii se îndreaptă către un panteism mistic. Se discută enorm: despre natura lui Dumnezeu, despre natura îngerilor, despre materie și formă, despre suflet și trup... "Alături de catedralele gotice, apărură șantiere dialectice unde se înălțară catedrale de raționamente". Și astfel, înaintea atâtor invenții tehnice, se ivi epoca
"Secolul versatil" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15593_a_16918]
-
care îl animă e o transcendență. O obiectivitate angelică, incantatorie: „Pe unde au trecut lupii, eu am scris poezie, pe unde au trecut greierii, eu am scris poezie, pe unde au trecut îngerii, era scrisă poezie”. Într-un soi de panteism liric, abstractul și concretul fuzionează: „Lucrurile abstracte sunt lucruri firești, așezate pe ochelarii lui Dumnezeu”. Vîrsta arhetipală a acestui bard ingenuu n-ar putea fi decît cea edenică. Întrebîndu-se, atunci cînd Masa Tăcerii i se înfățișează acoperită de o zăpadă
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
dig) a ajuns repede, în secolul al XVII-lea, cel mai important oraș industrial al Europei, care a dat celebra bursă de diamante, printre altele născându-se în el și un filosof de mărimea lui Spinoza, acest Descartes iudeu, autorul Panteismului Deus sine natura, exilat din sinagoga coreligionarilor săi. Spinoza a pățit ce au pățit toți cugetătorii creștini de mai înainte, victime ale Inchiziției creștine, ca Giordano Bruno sau Gallileo Gallilei cu vestitul său E pur si muove. Și tot au
Amsterdam, Spinoza, Centrul Mondial al doctrinelor nonconformiste by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9919_a_11244]
-
Fraza lui are vraja unui descântec de abolire a timpului și spațiului. Deshumării și revizitării trecutului, solipsismului agravat de obsesia morții, i se opune deplinătatea vieții, chiar dacă efemeră (carpe rosam) și care își va găsi consolarea în ,mireasa viitorului", în panteismul euritmic și eufonic, dar mai cu seamă în jertfa unică și învierea Mântuitorului. în acest sens, memorabile sunt cele câteva narațiuni de inspirație religioasă, ,Fragment creștin", ,îngerul din noaptea învierii", ,Cuminecătura", din pricina cărora cartea i-a fost respinsă în anii
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
Tagore, a frumuseții cu înțelepciunea speculativă: "ce frumoasă este/ floarea/ pe care o privesc// roșul ei este sîngele/ este filosofia" (Filosofia). A treia față a raportului poetei cu universul o reprezintă ipoteza franciscană, a laudei închinate Creației, în temeiul unui panteism vibrant. E la mijloc o senzualitate panteistă, o euforie purificatoare, înălțătoare a contactului cu ambianța fizică a lumii, a trăirii în lume, care trăire, în pofida discordanțelor ei, se configurează într-un gest liturgic, într-un semn al pietății recunoscătoare: "Bucură
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
preasfințitul Antonie (Blum) și în opera lui Dostoievski; Prezența lui Dumnezeu în interpretarea lui Dostoievski și Nabokov; Dionisismul creștin și personalismul lui Dostoievski. Atunci cînd sunt punctuale, asemenea demersuri se dovedesc binevenite, de multe ori se uită însă că, dacă panteismul lui Zosima este într-adevăr creștin, autorul romanului înclină, adesea, spre Dmitri Karamazov, un dionisiac fără margini. Dostoievski a fost, bineînțeles, un creștin ortodox, dar el căuta o credință adevărată, oscila chiar, într-un timp, între credință și necredință, creînd
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
și al autoreferențialității și că nu se întâmplă, literalmente, nimic - toate acestea trimit, bineînțeles, înspre recuzita postmodernă. Chiar și așa, fascinația străzii persistă: „Aș vrea să fiu deodată în mai multe străzi”, afirmă Blumberg, confesiunea lui trădând un fel de panteism al viziunii naratoriale, o dorință de multiplicare a subiectului, de dilatare macrantropică. Nici celelalte personaje nu scapă acestei fascinații: Aneta Gattini înșiră străzile marginale ale Bucureștiului „ ca și cum ar alege mănuși”, evenimentele, discuțiile importante, plimbările, toate se țin outdoor. Cum tânărul
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
scrisorile tale mă fac să mă bucur atâta!... încât, nu mă pot îndoi că, chiar așa cum sunt, scrisorile mele te bucură și le dorești să-ți vină zilnic." Ființa fetei iubite îl acaparează total, o regăsește pretutindeni, ca într-un panteism pe care ea îl domină în mod absolut. înflăcăratul e un senzual (,noapte bună trupului tău drag", ,spune tălpilor picioarelor tale că le iubesc nesfârșit și mă prăpădesc de dorul lor"). Și iarăși câte o țâșnire aproape neașteptată: Mi-e
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
În care puteam primi o pensie. „Tu nu ești nimic, națiunea ta e totul“. Ei, să știi că ăștia vorbesc foarte serios. Își scoase batista și Își suflă nasul. — Să nu-i subestimezi niciodată pe național-socialiști când vine vorba de panteism, i-am spus eu. Indivizii sunt ceva lipsit de importanță. În vremurile astea, propria-ți mamă Îți ia dispariția ca fiind ceva de la sine Înțeles. Nimănui nu-i pasă. Nimănui, cu excepția mea, m-am gândit eu. Săptămâni Întregi după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]