255 matches
-
lucrărilor dumnezeiești, care urmăresc conducerea creațiunii spre îndumnezeire"16. Exegetul său polonez (punctul de vedere al unui occidental mi se pare relevant) vede aici geniul Părintelui Stăniloae, care a evitat cu strălucire atât tentațiile deismului catolic, cât și pe ale panteismului, de care nu au scăpat, la un moment dat, nici Blaga și nici teologii răsăriteni ruși. După opinia mea accentuează Maciej Bielawski, această sinteză a modelului palamit cu un model teologic bazat pe noțiunea de istorie a mântuirii e una
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dintr-o perspectivă pe care e mai lesne s-o califici transmodernă. Așadar, la întrebarea dacă n-avem de ales decât între modernism și postmodernism, e posibil un al treilea răspuns: ni se deschide înainte calea transmodernității. Între deism și panteism, Părintele Stăniloae lucrează cu un nou concept de lume, în perspectiva unui nou antropocentrism solidar cu teologia patristică și ortodoxă, în general, dar și cu ontologia lupasciană a celor trei materii, absorbită azi de ethosul transdisciplinarității. E aici și o
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca eon actualizat și eternizat cu toate realitățile trăite ca timp desfășurat. Și ea e baza lui"35. S-ar putea spune că eternitatea este timp înfășurat, iar timpul este eternitate desfășurată în eonul actualizat. Spre a nu aluneca în panteism, Părintele Stăniloae imaginează desfășurarea ca pe o scară. Urcușul pe această scară a fost numit de Eminescu încercare, căci scara aceasta urcă, într-adevăr, în cerc. Și e mișcare. Michel Foucault, și cu el solidari filosofii diferenței, considera că omul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ceea ce am arătat insistent în detalierea antropocentrismului Părintelui Stăniloae) că este suficientă sieși. Or, ea este creația lui Dumnezeu, în care lucrează energiile divine alături de energiile negative ale diavolului. A vedea în Dumnezeu elementul, cărămida universului înseamnă a cădea în panteism. Așa se și explică faptul că oricât s-au străduit legiuni de savanți remarcabili să dea de particula ultimă a materiei, ei au sfârșit totdeauna prin a se recunoaște învinși. Se ajunge, cel mult, la vid, confirmându-se, astfel, că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
271. Respiritualizând lumea, gnosticii îi redau transparența, căci gnoza tinde să fie "filozofia Luminii conștiente"272. Dar deși noul iluminism nu are cu nimic de a face cu acela scientist și materialist din Secolul Luminilor, transparența spirituală tinde să reînvie panteismul precreștin dinspre un teocentrism cosmic. Cu toate că neo-gnosticii se feresc să numească Spiritul universal Dumnezeu, ei îl recunosc ca atare și susțin că Universul însuși este Dumnezeu, într-o plinătate dinamică, nu eonică, ci holonică. Pare să existe unele asemănări dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
miracolul european": "Excepția devine acum regula. De rândul acesta, nici Unul nu primează, nici Multiplul, ci Unu este de la început multiplu, distribuindu-se fără să se împartă. Nici o clipă însă Unu multiplu nu poate fi asimilat lui Unu în Multiplu al panteismului, în care individuația a degradat părțile și doar reintegrarea lor le salvează; în care lumea este una singură, prin primatul Unului, în timp ce Unul multiplu se răspândește în lumi și câmpuri; în care Unu nu se preface în unități, pe când în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a cunoașterii, ca reducție a lumii la un singur nivel al Realității. Când gândirea tradițională reducea lumea la un singur nivel, sprijinit, însă, ontologic, pe un monism divin, ea ajungea fie la o ruptură între sacru și profan, fie la panteism, fie la politeism. Gândirea modernă, în aceleași condiții, a avut de ales între un monism materialist (marxismul) și eliminarea oricărui grund ontologic, absolutizată de postmodernism. "Proclamarea existenței unui singur nivel de Realitate atrage atenția Basarab Nicolescu elimină sacrul, cu prețul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
treptat conștient de fenomenalitatea lumii - la idealismul dualist subiectiv al expresionismului, reprezentantul celui de al treilea tip. Schema lui Walzel nu ne spune numai că această evoluție a existat, dar și că schimbarea a avut loc într-o înlănțuire logică. Panteismul, ajuns la un anumit nivel, duce la naturalism, naturalismul duce la impresionism, iar subiectivismul impresionismului duce, în cele din urmă, la un nou idealism. Schema este dialectică și, în fond, hegeliană. Cei care privesc obiectiv aceste speculații vor exprima scepticism
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
spiritualului etc., în timp ce loan Scotus Eriugena, care preda teologia la palatul lui Carol cel Pleșuv, compune mai multe opere în spiritul platonician și în cel al dialecticii aristotelice, care, ținute sub semnul suspiciunii de Biserica Romană, tind către un anume panteism, ba chiar agnosticism. În sfirșit, pentru a ne rezuma doar la figurile cele mai reprezentative, Nithard, abate de Saint-Riquier și tovarăș de arme al lui Carol cel Pleșuv în timpul bătăliei de la Fontenoy-en-Puisaye (841), scrie, la cererea suveranului, o Istorie a
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
regiunea in-umanului). Poate că umanitatea este echivalența laică a divino-umanității asigurând vecinătatea nevăzută a Divinității. * Marea noutate a fenomenologiei derivă din ruptura de ordine pe care vrea s-o producă, din căutarea extraordinarului în cotidian. Este o formă laică a panteismului. * Miza unui jurnal, bazată pe exemplaritatea pe care și-o asumă, poate fi gândită în două modalități simultane: a face și a nu face ceva. Însă în ambele cazuri el se desfășoară în cadrele umanului. * Dorința de a fi exemplar
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de nonsens 362. Ca un corolar al acestor doctrine se pare că există doar două poziții opuse. Prima este clasicul teism în care se admite pluralitatea, devenirea ca o formă secundară de existență a lui Dumnezeu. A doua este clasicul panteism în care Dumnezeu include totul în interiorul său, nu poate fi complex sau maleabil reflectând ignoranța și iluzia umană 363. Există și combinația acestor doi poli într-un concept bipolar asupra hermeneuticii divine, combinație est-vest pentru gândirea contemporană a învățăturilor tradiționale
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
deficitară, percepția mediului terestru înconjurător se reduce cu o cincime. Întreaga magie și divinație, precum și misticile parțiale promovate în orient relevă o mitologie limitativă a psihicului, ispită și erezie, fără posibilitatea pătrunderii înăuntrul Misterului. Mistica creștină, alături de celelalte negeneratoare de panteism învăluie taina celor două naturi: dumnezeiască-umană, arătând calea spre mântuire prin Isus Cristos. Poeții sunt inițiații lui Dumnezeu, esoterici prin creație, adesea incapabili să fie și didacți, să fie dascăli în adevăratul sens al cuvântului, deci versurile lor nu pot
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
în limitele spațio-temporale ea se poate defini ca fiind intelectuală. Întreaga magie și divinație, precum și misticile parțiale promovate în orient relevă o mitologie limitativă a psihicului, ispită și erezie, fără posibilitatea pătrunderii înăuntrul Misterului. Mistica creștină, alături de celelalte negeneratoare de panteism învăluie taina celor două naturi: dumnezeiască-umană, arătând calea spre mântuire prin Isus Cristos. Poeții sunt inițiații lui Dumnezeu, esoterici prin creație, adesea incapabili să fie și didacți, să fie dascăli în adevăratul sens al cuvântului, deci versurile lor nu pot
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
psihologiei / 22 4.1. Construirea paradigmelor psihologiei / 24 4.2. Deschiderile și limitele raționalismului paradigmei psihologiei / 31 4.3. "Prezicerile" și paradigma psihologiei / 35 4.4. Identitatea psihologiei, identitatea psihologului / 40 II. Știința despre suflet în gândirea Antichității / 45 1.Panteismul naturalist-științific în vechea Grecie / 45 1.1. Thales din Milet / 46 1.2. Heraclit din Efes / 46 1.3. Parmenide / 48 1.4. Pitagora / 48 1.5. Alkmeon / 50 1.6. Empedocle / 50 1.7. Democrit / 51 1.8. Epicur
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
posibil acestui domeniu de cunoaștere și activitate profesională, este o probă grăitoare, cu atât mai mult cu cât, în cea mai mare parte, această uzurpare a fost săvârșită de însăși mâna psihologilor. II. ȘTIINȚA DESPRE SUFLET ÎN GÂNDIREA ANTICHITĂȚII 1. Panteismul naturalist științific în vechea Grecie Creația științifică și culturală a Antichității continuă să-i uimească pe gânditorii zilelor noastre. Are o vechime de peste două milenii, cu o identitate proprie, orientală, completată de cea greacă, ambele impunând același respect. Mai apropiată
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
gândesc" (Emil sau despre educație, p. 373). Omul este parte a acestei naturi, înzestrat cu o bunătate nelimitată, dumnezeiască, care ajunge însă deteriorată de civilizație, de rezultatele progresului societății. Concepția lui Rousseau despre viața psihică poate fi suspectată de un panteism caracteristic epocii antice. Nu este, însă, un panteism de contemplare pasivă a universului și a naturii, ci de frământare interesată, încărcată de problemele vieții cotidiene, în care omul încearcă a-și depăși în permanență condiția, spațiul în care trăiește, universul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
este parte a acestei naturi, înzestrat cu o bunătate nelimitată, dumnezeiască, care ajunge însă deteriorată de civilizație, de rezultatele progresului societății. Concepția lui Rousseau despre viața psihică poate fi suspectată de un panteism caracteristic epocii antice. Nu este, însă, un panteism de contemplare pasivă a universului și a naturii, ci de frământare interesată, încărcată de problemele vieții cotidiene, în care omul încearcă a-și depăși în permanență condiția, spațiul în care trăiește, universul pe care-l imaginează și-l gândește. În fața
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
spune Rousseau, poți ajunge încercat de o veritabilă încântare. "Eu nu sunt doar o ființă sensibilă și pasivă, ci o ființă activă și inteligentă; și, cum se pretinde în filosofie, îndrăznesc să am onoarea să gândesc" ( idem, p. 570). În panteismul gândirii sale, Rousseau încearcă să depășească speculațiile filosofice sterile, pentru a concluziona, cu luare aminte, că un om sălbatic, contopit cu natura, poate să ajungă să judece chiar mai sănătos decât un filosof civilizat. Rousseau a formulat încă de atunci
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
decidea binecuvântarea Atotputernicului asupra a ceea ce se produce cu cauzalitate în natură și în societate, a ceea ce este bine și rău, a ceea ce este drept sau nu în relațiile dintre oameni, asupra tuturor celor ce mai înainte, în acord cu panteismul mitologiei antice, erau decise în templul zeilor. A fost o epocă importantă pentru dezvoltarea cunoașterii psihologice, de completare a paradigmei sale de suport din perspectivă religioasă, teologică. În mod nedrept ea a fost și mai este tendențios desconsiderată și echivalată
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
masă a creierului este implicată în reflectare, etc. Este interesant de menționat faptul că, odată cu progresele realizate până la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a păstrat întreagă disponibilitatea de a concepe și de a gândi viața psihică în acord cu panteismul propriu Antichității; s-a păstrat la fel nevoia de a raporta cele reflectate la un credo propriu gândirii creștine. Ele reprezentau paradigmele de suport încă firav constituite ale cunoașterii psihologice. Din această cauză, explicarea vieții psihice ca fenomen natural a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sa nu poate fi periclitată de lucrurile și evenimentele la care participă. Ideea că totul este inclus în Dumnezeu este reprezentată de Hartshorne prin termenul de panentheism. Această perspectivă se dorește a fi o poziție mediatoare între teismul clasic și panteism. Dumnezeu este legat de lume într-o manieră similară felului în care o persoană este legată de celule corpului său Dumnezeu cunoaște fiecare celulă a corpului divin într-o manieră perfectă, iar ceilalți cunosc aceste celule în mare: la fel
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
urmele în creație și-l confundă cu făpturile, religia și cultura continuă să trăiască în aceeași simbioză, unite în același caracter sacral. Am putea spune că nu există decât o singură formă de religie degenerată de monoteismul primar și anume: panteismul. Căci ce înseamnă oare divinizarea fenomenelor naturale, divinizarea mineralelor, a plantelor, a animalelor, din care au ieșit mitologia naturistă, fetișismul, animismul și magia, decât confundarea supranaturalului cu făpturile? E un proces de degradare a ideii divine din transcendent în imanent
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
E un proces de degradare a ideii divine din transcendent în imanent, fragmentând-o și localizând-o în diferite lucruri, personificate și simbolizate apoi de puterea fanteziei, cu nimb divin. La temelia tuturor formelor de politeism stă un substrat de panteism, pe care apostolul Pavel îl numește cu expresia: „au confundat pe Creator cu creatura”. Istoria tuturor acestor forme de religie este totdeodată istoria culturilor corespunzătoare, care și în politeism continuă să aibă un caracter sacral. Când zicem idololatrie, exprimăm prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
considerat a fi Dumnezeu. Ea este considerată a fi unitatea universală și "ea există într-un fel mai contractat ca univers, pentru că unitatea s-a contractat într-o pluralitate, fără de care ea nu poate fi"129. Într-o formă de panteism ideea de infinit este transferată dinspre divinitate spre univers. Prin acest transfer universul este privit ca infinit, folosindu-se de argumentul infinității lui Dumnezeu. Al doilea argument este cel de natură matematică surprinzând faptul că la infinit geometria euclidiană nu
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
anulat; ele constituie în primul rînd domeniul religiei, unde, bunăoară, divinitatea personală ia atribute generale, precum și invers, atributele generale sînt personificate. Nu mai știm atunci dacă Dumnezeu este individual sau general, ceea ce explică eterna oscilare a religiei între teism și panteism. Răsturnarea recesivă este principial posibilă și în morală". Scriitorii în marea lor majoritate au fost conservatori, ca să nu spunem reacționari. De altfel E. Lovinescu afirma că literatura este prin definiție reacționară. Se ridică întrebarea: care sînt cauzele ce determină această
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]