239 matches
-
gândesc cu mintea mea plăpândă de atunci între fuga Pantocratorului de pe boltă și punctul acela însemnat cu creta jos pe beton, punct până la care soarele are și el acces în biserică, nu știu, nu mai înțeleg nimic, Ce e cu Pantocratorul de pe boltă? îl întreb pe părinte, astăzi îl pictăm și mâine nu mai e, cum se poate, părinte?! Părintele, zâmbindu-mi în felul lui de a pune prin zâmbet pace între lucrurile învrăjbite ale lumii, Daniel, Pantocratorul este acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ce e cu Pantocratorul de pe boltă? îl întreb pe părinte, astăzi îl pictăm și mâine nu mai e, cum se poate, părinte?! Părintele, zâmbindu-mi în felul lui de a pune prin zâmbet pace între lucrurile învrăjbite ale lumii, Daniel, Pantocratorul este acolo, pe boltă, dar Theo încă nu l-a văzut! nu-l recunoaște, neînțelegând ce-mi spune părintele întreb cu dreaptă nevinovăție, Eu de ce îl văd și peste noapte dispare? Cum adică dispare?! se minunează părintele, Ziua îl pictăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
făcea Theo părea să scape brațului divin și puterii sale atotcuprinzătoare, deși pictarea bisericii trebuia să servească în primul rând înaltelor interese dumnezeiești, Pe la șapte, imediat după cină, Theo s-a dus la culcare ostenit de al nu știu câtelea Pantocrator pictat, eu m-am dus în biserică și m-am ascuns acolo, hotărât să văd ce se întâmplă cu Pantocratorul peste noapte, în altar m-am ascuns, de acolo puteam vedea preabine Pantocratorul, schela înălțată până sub boltă nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
înaltelor interese dumnezeiești, Pe la șapte, imediat după cină, Theo s-a dus la culcare ostenit de al nu știu câtelea Pantocrator pictat, eu m-am dus în biserică și m-am ascuns acolo, hotărât să văd ce se întâmplă cu Pantocratorul peste noapte, în altar m-am ascuns, de acolo puteam vedea preabine Pantocratorul, schela înălțată până sub boltă nu-mi împiedica viziunea, am stat de s-a făcut noapte în biserica goală, pustie și a început deodată să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culcare ostenit de al nu știu câtelea Pantocrator pictat, eu m-am dus în biserică și m-am ascuns acolo, hotărât să văd ce se întâmplă cu Pantocratorul peste noapte, în altar m-am ascuns, de acolo puteam vedea preabine Pantocratorul, schela înălțată până sub boltă nu-mi împiedica viziunea, am stat de s-a făcut noapte în biserica goală, pustie și a început deodată să-mi fie frică și-am început în genunchi să mă rog, să spun pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am uitat niciuna și nu mai știu când am adormit cu capul pe sacii de var nestins, m-a trezit într-un târziu un zgomot înfundat, de perete lovit cu ciocanul și zgâriat cu mistria, mi-am ridicat ochii spre Pantocratorul luminat într-un cerc de lumină și bucăți de culoare se desprindeau de pe perete destrămând brutal imaginea binecunoscută a Pantocratorului, frica îmi paralizează orice gând la mijloc de drum spre cuvânt, aș striga să mă audă, cine e acolo, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
într-un târziu un zgomot înfundat, de perete lovit cu ciocanul și zgâriat cu mistria, mi-am ridicat ochii spre Pantocratorul luminat într-un cerc de lumină și bucăți de culoare se desprindeau de pe perete destrămând brutal imaginea binecunoscută a Pantocratorului, frica îmi paralizează orice gând la mijloc de drum spre cuvânt, aș striga să mă audă, cine e acolo, de aici nu-i pot vedea chipul, e și întuneric în biserica goală, apoi Pantocratorul va dispărea cu totul de pe boltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
perete destrămând brutal imaginea binecunoscută a Pantocratorului, frica îmi paralizează orice gând la mijloc de drum spre cuvânt, aș striga să mă audă, cine e acolo, de aici nu-i pot vedea chipul, e și întuneric în biserica goală, apoi Pantocratorul va dispărea cu totul de pe boltă și dimineață nu voi mai fi uimit de absența lui, mișcare sus pe schelă, piciorul drept ivindu-se pe scară, apoi și restul trupului cu pâlnia de lumină jucând aprinsă pe pereții întunecați ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fi uimit de absența lui, mișcare sus pe schelă, piciorul drept ivindu-se pe scară, apoi și restul trupului cu pâlnia de lumină jucând aprinsă pe pereții întunecați ai bisericii, în spinare într-o pânză de sac strânsă peste umăr Pantocratorul fărâmițat, îmi dau seama că e Theo și, totuși, întors cu spatele la mine, cu umbra alungindu-i-se mult pe pereți, nu-l recunosc, se strecoară printre bârnele schelei spre ieșire și, ajuns la ușă, stinge lumina din mână lăsând biserica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și-l rostesc cu voce joasă, a semnat pactul ca să picteze o biserică, și-a vândut sufletul pentru Dumnezeu și, venind, în final, diavolul să-i ia sufletul, s-a izbăvit în ultima clipă lungă cât toate timpurile iluminat de Pantocratorul ce stătea pe boltă deasupra lui, ținându-l în preacuratul fascicol de lumină și diavolul n-a putut să intre în raza aceea, Faustul tău! Admirabil tablou! Ți l-ai imaginat în toate detaliile, chiar și lumina de-afară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vreme, ești primul om a cărui vindecare e atât de aproape și ușoară și totuși mie mi-e greu să mă implic, Eu ascult peste măsură tulburat de ceea ce-mi spune, Daniel, continuă el, nu înțelege ce-i cu Pantocratorul, de ce nu rămâne pe boltă, el nu-și dă seama de golul uriaș ce gravitează în jurul fiecărei imagini pictate din biserică, el are impresia în naivitatea vârstei lui că forma și culoarea sunt de ajuns pentru a înlătura tenebrele, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi spusese și noaptea din colțul întunecat al odăii mele și la lumina zilei m-am oglindit limpede din nou în apa de foc a cuvintelor sale, apoi m-am dus în biserică să pictez, toată ziua pe schelă la Pantocrator, pictând îl întrevăd fulgerător și iarăși îmi scapă, sunt atât de aproape și deodată prea mult sau prea puțin albastru de mantie îl face din nou să dispară, nemulțumit totuși spre seară, cinez, doar eu cu Daniel și fratele Rafael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ioan l-a asigurat pe protopop că, privirea lui Daniel neîncrezătoare peste cana cu lapte pe care o ține cu amândouă mâinile, începe să-i fie frică, parcă mă întreabă privirea lui albastră în timp ce-și bea laptele, Și Pantocratorul acesta? Eu încă tulburat de vizita de astă-noapte a părintelui și recunosc astăzi ar fi trebuit să pictez mai bine, Și Florița, nu mai tace fratele Rafael, se închina la icoane cu toate marafeturile pe ea și se ruga de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu ele sub braț intru în biserica întunecoasă, urc scara de lemn spre schelă, umbrele din biserica întunecată încep să prindă contururi după ce-mi obișnuiesc ochii cu, mă întind pe spate și deasupra mea, nu departe pe boltă, ultimul Pantocrator, aș fi putut să aprind luminile în biserică, dar îmi place lumina asta concentrată în fascicol a lanternei pe chipul aspru al Pantocratorului, cât să fi stat astfel, am adormit, Vis, se făcea că ceva foarte aproape de mine mă trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ce-mi obișnuiesc ochii cu, mă întind pe spate și deasupra mea, nu departe pe boltă, ultimul Pantocrator, aș fi putut să aprind luminile în biserică, dar îmi place lumina asta concentrată în fascicol a lanternei pe chipul aspru al Pantocratorului, cât să fi stat astfel, am adormit, Vis, se făcea că ceva foarte aproape de mine mă trezește, îmi deschid ochii și-mi ridic privirea înspăimântată spre muntele de alb de deasupra mea, nu era zăpadă, era pur și simplu culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
le am la îndemână peste chipul meu, dar nu-l pot face să dispară, apoi mă mânjesc eu însumi de vopsele, pe față, pe trup, și mă trezesc brusc, în zvârcolelile mele vărsasem ulcioarele cu albastrul și roșul din mantia Pantocratorului, la lumina lanternei mă văd tot uns de vopsele, lângă mine sulul cu cartoane al meșterului Luca stropit de vopsele, îl înhaț, nepăsător la toată vopseaua ce se întărește pe mine și cobor de pe schelă, ies din biserică cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
decât scrumul, Am văzut și eu, Daniel, în noaptea aceea focul, Apoi mă întorc în biserică să pictez, mi-am făcut mortarul și m-am apucat de lucru la lumina lanternei, a doua zi dimineață Daniel va fi fericit că Pantocratorul a rămas definitiv pe boltă, Am fost și n-am fost fericit în dimineața aceea, mi-amintesc lăsându-mi spatele în iarbă, încep să se coboare umbrele, clopotele de vecernie au bătut de mult, mi-amintesc cum de dimineață am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se coboare umbrele, clopotele de vecernie au bătut de mult, mi-amintesc cum de dimineață am urcat schela, Theo n-a apărut la masă, știam că s-a întors în noaptea aceea în biserică, dar nu mai credeam că vreun Pantocrator va mai rămâne pe boltă, mă obișnuisem cu gândul, dacă Theo și părintele Ioan nu găseau nimic nefiresc în asta, de ce mi-aș mai frământa eu capul de copil neștiutor cu taine pe care oricum nu le pot înțelege? urc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și părintele Ioan nu găseau nimic nefiresc în asta, de ce mi-aș mai frământa eu capul de copil neștiutor cu taine pe care oricum nu le pot înțelege? urc și punând piciorul sus pe schelă mă uimește peste măsură noul Pantocrator, nu mai era cel de ieri, nici cel din zilele trecute, încercam să mă bucur că n-am găsit bolta goală, dar nu reușeam, Pantocratorul mă învăluia într-o amețeală stranie necontrolată, nu-mi puteam dezlipi ochii de la el, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
le pot înțelege? urc și punând piciorul sus pe schelă mă uimește peste măsură noul Pantocrator, nu mai era cel de ieri, nici cel din zilele trecute, încercam să mă bucur că n-am găsit bolta goală, dar nu reușeam, Pantocratorul mă învăluia într-o amețeală stranie necontrolată, nu-mi puteam dezlipi ochii de la el, era făcut din atât de puține linii și totuși atât de viu! Am coborât iute scara și, întâlnindu-l pe părintele Ioan care se îndrepta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
totuși atât de viu! Am coborât iute scara și, întâlnindu-l pe părintele Ioan care se îndrepta spre izvor, l-am chemat să vadă, îl trăgeam de mână să vină mai repede, ca și cum m-aș fi temut să nu dispară Pantocratorul de pe boltă, s-a urcat pe schelă ridicându-și poalele hainei preoțești, eu urcând în urma lui, ajuns sus cu spinarea încovoiată s-a uitat îndelung la Pantocrator, eu așteptam să-mi spună ceva, dar a tăcut și după un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mână să vină mai repede, ca și cum m-aș fi temut să nu dispară Pantocratorul de pe boltă, s-a urcat pe schelă ridicându-și poalele hainei preoțești, eu urcând în urma lui, ajuns sus cu spinarea încovoiată s-a uitat îndelung la Pantocrator, eu așteptam să-mi spună ceva, dar a tăcut și după un timp cât veacul a început să coboare scara și eu după el, neîndrăznind să-l întreb nimic, era duminică și clopotele ne chemau la slujbă, În zilele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-l înțeleg, A tras cu toată puterea fratele Rafael clopotele, le-a tras ca la liturghie înainte de-a ieși părintele cu darul și-au răsunat în biserica goală glasurile tuturor sfinților de pe pereți și între ei vocea lui Iisus Pantocrator, cel o dată făcut, eu sunt viața! dar numai părintele Ioan le-a auzit, Și pe mine mă înspăimântă pictura lui Theo, dar n-o spun cu voce tare, era deja stareț la mănăstire părintele Varava când l-am dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neocolit - intenția de edificare. Cea de-a doua, „rugăciune către Hristos”, legitimează - printr-o aluzie limpede: „Și iarăși ne închinăm ranelor celor de al doilea rându care ai răbdat pre sfânta icoană [...]” - prezența între podoabele mănăstirii a icoanei lui Iisus Pantocrator, cunoscuta „icoană înjunghiată”, a cărei tradiție o relatează Gavriil Protul în Viața patriarhului Nifon. Inspirate sau nu din izvoare bizantino-slave, cele două „rugăciuni” aparțin acestei orații funebre și, prin vădita funcție de localizare ce le este încredințată, învățăturilor... și întregii opere
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trupului meu, și în schelet, iar țesătura ei sclipitoare a devenit un țesut? Răspunsul e dat de poetul însuși: un lucru ieșit din mâini omenești, țesătura, trece în domeniul divin, devenind țesut - deci un fragment de viață, la îndemâna doar a Pantocratorului! Sfârșitul poemului e mai puțin sfâșietor sentimental decât pare. Necredinciosul Sf. Toma feminin vrea să pipăie flanela - tocmai acum când ea a devenit consubstanțială cu ființa umană (în partea de divin a acesteia). Suferința eului liric e neîndoielnică: De ce pretinzi
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]