952 matches
-
distanță de auz sau de văz se torturează oameni, se calcă în picioare dreptatea, este a minți. A compune în asemenea momente un frumos sonet este a nu avea talent. DESPRE INVECTIVĂ Cu uimire constat că vechea părere a lui Panu despre Scrisoarea III mai are curs și acum. În genere, cele cinci Scrisori sunt, uneori, cum văd, în opera lui Eminescu un aspect mai puțin prețuit (sau în tot cazul cu rezerve) din cauza discursivității lor și a caracterului lor „epic
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
plan obiectiv în care el e implicat ca martor mai mult decât ca subiect (chiar dacă are un rol principal). Amintirile din copilărie ale lui Creangă nu sunt câtuși de puțin „memorii”, în schimb, Amintiri de la (și din) Junimea, ale lui Panu și, respectiv, Iacob Negruzzi au incontestabil un caracter memorialistic. Firește că amintirile marilor oameni de stat au, de regulă, acest caracter; în genere, memorialistul e presupus a fi fost, în lumea și evenimentele pe care le descrie, cel puțin un
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de D. Caselli și Const. Vasilescu, în revistă au apărut articole biografice dedicate unor personalități ale epocii, precum și comentarii referitoare la viața culturală, aparținând lui I. C. Bacalbașa, Al. Antemireanu, Juarez Movilă. Cu un articol intitulat Plagiatul în poezie, colaborează G. Panu, iar A. Cantilli, D. Caselli și D. Nanu, cu versuri. R.Z.
ACTUALITATEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285169_a_286498]
-
, periodic politic și literar apărut la Iași, apoi la București, de trei ori pe săptămână, între 19 iulie 1884 și 30 noiembrie 1895. A fost întemeiat de G. Panu, director al publicației până la 15 ianuarie 1892, când se retrage de la conducere, rămânând în continuare proprietar și îndrumător politic. Intitulându-se la început „ziar liberal-opoziționist”, L. a devenit ulterior organ al Partidului Radical înființat de Panu, în dezacord cu principiile
LUPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287933_a_289262]
-
fost întemeiat de G. Panu, director al publicației până la 15 ianuarie 1892, când se retrage de la conducere, rămânând în continuare proprietar și îndrumător politic. Intitulându-se la început „ziar liberal-opoziționist”, L. a devenit ulterior organ al Partidului Radical înființat de Panu, în dezacord cu principiile de guvernare ale lui I.C. Brătianu. În paginile ziarului directorul a tipărit numeroase articole antidinastice, acuzându-l pe rege de a fi acceptat și tolerat un guvern liberal corupt. În urma acestei campanii G. Panu a fost
LUPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287933_a_289262]
-
înființat de Panu, în dezacord cu principiile de guvernare ale lui I.C. Brătianu. În paginile ziarului directorul a tipărit numeroase articole antidinastice, acuzându-l pe rege de a fi acceptat și tolerat un guvern liberal corupt. În urma acestei campanii G. Panu a fost condamnat la închisoare, dar, în cele din urmă, grațiat. Îndrăzneala articolelor sale, fermitatea pe care a arătat-o în combaterea atât a lui I.C. Brătianu, cât și a monarhiei, logica strânsă și captivantă a celor mai multe articole au făcut
LUPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287933_a_289262]
-
exegetului român era vizibil înrâurită de aceea a unor mari istorici ai artei italiene, îndeosebi de a lui Corrado Ricci, la rândul lui influențat de clasicismul școlii lui Cavalcaselle. Dar M. realiza o sinteză, adăugând orientarea fenomenologică a lui Roberto Pane și Lionello Venturi, discipoli ai școlii vieneze și ai lui Croce. Renașterea era privită ca un fenomen ce interesează deopotrivă istoria mentalităților, se insista asupra polimorfismului Renașterii (idee nouă pe atunci), ceea ce îl îndreptățea pe autor să descopere semne ale
MARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288007_a_289336]
-
Oameni, I, 211-214, IV, 149-150; D. Teleor, B.P. Hasdeu, București, 1908; Nicolae Gane, Bogdan Petriceicu-Hasdeu, București, 1909; Apostolescu, Infl. romant., 336-358; Iorga, Ist. lit. XIX, III, 296-300, 316-317; Iuliu Dragomirescu, Ideile și faptele lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, I, București, 1913; Panu, Junimea (1943), I, 344-370, II, 290-344; N. Iorga, B.P. Hasdeu, Vălenii de Munte, 1927; Liviu Marian, Bogdan Petriceicu Hasdeu, București, 1928; Sextil Pușcariu, B.P. Hasdeu ca lingvist, București, 1932; Constantinescu, Scrieri, III, 116-156; E. Dvoicenco, Începuturile literare ale lui B.P.
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
României. Nemulțumiți de negarea unor asemenea evidențe, conservatorii declarau prin „Timpul“ din 20 octombrie 1883: „Intrarea României în alianță cu Austro-Germania nu poate fi pusă la îndoială“118. Un continuator al multor proiecte politice inițiate de C.A. Rosetti, Gh. Panu cerea explicații asupra atitudinii echivoce a guvernului în politica externă, în noiembrie 1883, în Camera Deputaților 119. Și de această dată răspunsul lui Brătianu era unul evaziv referindu-se sumar la interesele naționale și evitând să facă afirmații categorice așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
W. 245, 246, 248. Panaioti, Iorgu 147. Panaitescu, general 310. Panaitescu, P. P. 46, 48, 110, 111, 114, 117, 137. Panaitescu, Silvia 137. Pangal, Ioan 329. Panin, Piotr I. 150. Pann, Anton 131, 132. Pântea, Gherman 407. Pantoleon, Antonios 131. Panu, Gh. 187. Papacostea, Ș. 27, 33, 34, 50, 51, 53. Papacostea-Danielopolu, Cornelia 126-133, 135, 138, 145, 151. Papadopol, Grigore G. 131, 134, 135. Papadopulos-Kerameus, A. 144. Papiu Ilarian, Al. 130. Papoulia, Vasiliki 149. Paretto, Vilfredo 107. Parodi 197. Pârvan, V.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu numărul 8-9/1914, atribuțiile sunt împărțite: N. N. Tiron rămâne secretar de redacție, iar I. Dragomirescu, revizor școlar, devine administrator și casier. La retragerea lui Tiron, în august 1915, locul acestuia este preluat de Const. Al. Holban, directorul Gimnaziului „Anastasie Panu” din localitate. În primul număr este lansată invitația la colaborare, totodată menționându-se explicit că „revista nu are caracter politic militant”. Alături de poezii, schițe și povestiri, figurează materiale de informație, grupate în câteva rubrici permanente: „Cronica economică”, „Cronica politică”, „Cronica
GANDURI BUNE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287153_a_288482]
-
despre critica impresionistă (17-18/1915), despre raportul dintre filosofie și literatură, afirmând că „intelectualizarea literaturii și înfrumusețarea filosofiei” sunt „două cerințe capitale ale vremii de azi”. Lui Ion Creangă i se consacră un articol comemorativ, iar din volumul lui Gh. Panu „Amintiri de la Junimea” se reproduce fragmentul despre intrarea lui Creangă la Junimea. Articole omagiale mai sunt dedicate lui Vasile Alecsandri și lui Nicu Gane. La capitolul traduceri, cel mai frecvent apare numele lui Albert Samain, făcându-se transpuneri și din
GANDURI BUNE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287153_a_288482]
-
literare: „partea estetică în general”, „partea atât de importantă, personală, specială fiecărui artist” și partea socială. Numai ultima s-ar afla într-o legătură cauzală cu structura economică a societății. Va reveni, pe larg, asupra principiilor criticii moderne în D. Panu asupra criticei și literaturii (1896), polemizând cu G. Panu pe marginea suitei de articole apărute în „Epoca literară” sub titlul Critica și literatura (1896). Păstrând liniile principale de orientare, concepția sa asupra criticii apare, în această ultimă fază a activității
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
personală, specială fiecărui artist” și partea socială. Numai ultima s-ar afla într-o legătură cauzală cu structura economică a societății. Va reveni, pe larg, asupra principiilor criticii moderne în D. Panu asupra criticei și literaturii (1896), polemizând cu G. Panu pe marginea suitei de articole apărute în „Epoca literară” sub titlul Critica și literatura (1896). Păstrând liniile principale de orientare, concepția sa asupra criticii apare, în această ultimă fază a activității, sensibil îmbogățită. Orizontul s-a lărgit: pornind de la operă
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
criticei și Asupra esteticei metafizice și științifice, cu I. N. Roman în Tendenționismul și tezismul în artă, cu G. Bogdan-Duică în Asupra criticei metafizice și a celei științifice, cu A. Philippide în Idealurile sociale și arta, în sfârșit, cu G. Panu în D. Panu asupra criticei și literaturii. A preferat forma polemică pentru că o considera accesibilă unui cerc mai larg de cititori nespecialiști și mai potrivită pentru a pune în evidență propriile puncte de vedere în probleme estetice și literare. Pentru
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
esteticei metafizice și științifice, cu I. N. Roman în Tendenționismul și tezismul în artă, cu G. Bogdan-Duică în Asupra criticei metafizice și a celei științifice, cu A. Philippide în Idealurile sociale și arta, în sfârșit, cu G. Panu în D. Panu asupra criticei și literaturii. A preferat forma polemică pentru că o considera accesibilă unui cerc mai larg de cititori nespecialiști și mai potrivită pentru a pune în evidență propriile puncte de vedere în probleme estetice și literare. Pentru el polemica însemna
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
De o școală gheristă, în istoria criticii românești, se poate vorbi numai în ceea ce privește continuarea direcției sociologice pe care D.-G. o inaugurează. Sub aspectul criticii explicative și deterministe, influența lui e ușor de detectat în activitatea lui Raicu Ionescu-Rion, G. Panu, G. Ibrăileanu, N. Iorga, H. Sanielevici, M. Ralea. Studiile lui critice au introdus un nou mod de a scrie despre autori și opere, întemeiat pe îmbinarea analizei cu sinteza, pe argumentarea pasionată și ingenioasă, susținută de o puțin comună vervă
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
falnicei Veneții), precum și poezia Lui Eminescu de Al. Vlahuță. Se reiau pagini critice aparținând lui Titu Maiorescu (Poetul Eminescu) și C. Dobrogeanu Gherea (Pesimismul lui Eminescu). Fragmente din articolul În Nirvana al lui I.L. Caragiale, ca și amintirile lui G. Panu (Eminescu și Veronica Micle) sau D. Teleor (Paltonul lui Eminescu, Eminescu sufleor), conturează o imagine a marelui poet. M.V.
MIHAIL EMINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288119_a_289448]
-
facultate, cu Virgiliu N. Cișman și G.V. Botez-Gordon editează cotidianul „Noutatea” (22 iunie 1897 - 1 ianuarie 1898). Gazetelor pe care le-a scos ori la care a fost redactor le va adăuga, după 1936, reiterând o experiență a lui G. Panu (revista „Săptămâna”), o serie de „Caiete săptămânale” (1936-1937), care trimit prin modalitatea publicistică aleasă și la un model francez, „Les Cahiers de la quinzaine”, alcătuite de Charles Péguy, pe care le citise în tinerețe. La București va edita o revistă dedicată
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
404-407; Cuvântare la deschiderea anului școlar (1846), în Antologia gândirii românești, I, București, 1967, 408-409. Ediții: Cronicarii Țării Românești, I-II, București, 1846-1847; Gh. Șincai, Hronica românilor și a mai multor neamuri, I-III, Iași, 1853-1854 (în colaborare cu A. Panu și M. Kogălniceanu). Traduceri: A. Delavigne, Manual de filosofie, București, 1846; Wilhelm Traugott Krug, Manual de filosofie, București, 1847. Repere bibliografice: Pop, Conspect, II, 140-144; G. Barițiu, Un monument pus lui August Treboniu Laurian, „Observatoriul”, 1881, 33-38; I. Bianu, A
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
, cotidian politic apărut la Iași între 26 noiembrie 1880 și 31 martie 1888. Oficios al Partidului Național Liberal, L. înlocuiește gazeta „Ștafeta” (1878-1880) și e condus, până în 1884 (când va scoate „Lupta”), de G. Panu, cu o întrerupere în 1881, tânărul politician și scriitor devenind atunci șef de cabinet la Ministerul de Interne. Din 1884 până când își va înceta apariția, gazeta a fost redactată de poetul și ziaristul I.N. Roman. G. Panu inaugurează foiletonul gazetei
LIBERALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287796_a_289125]
-
Lupta”), de G. Panu, cu o întrerupere în 1881, tânărul politician și scriitor devenind atunci șef de cabinet la Ministerul de Interne. Din 1884 până când își va înceta apariția, gazeta a fost redactată de poetul și ziaristul I.N. Roman. G. Panu inaugurează foiletonul gazetei cu un studiu despre Alfred de Musset, în care încearcă să caracterizeze comparativ și metoda de creație a lui Mihai Eminescu. Panu este, probabil, și autorul cronicilor dramatice apărute în L. prin anii 1881 și 1882, cronici
LIBERALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287796_a_289125]
-
își va înceta apariția, gazeta a fost redactată de poetul și ziaristul I.N. Roman. G. Panu inaugurează foiletonul gazetei cu un studiu despre Alfred de Musset, în care încearcă să caracterizeze comparativ și metoda de creație a lui Mihai Eminescu. Panu este, probabil, și autorul cronicilor dramatice apărute în L. prin anii 1881 și 1882, cronici care protestau împotriva avalanșei de traduceri din repertoriul teatral francez de bulevard. Referindu-se la reprezentațiile Teatrului Național din Iași, cronicarul analizează textul dramatic în
LIBERALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287796_a_289125]
-
mult înainte, în 1891, când Gherea îl anunța pe Ronetti-Roman că se hotărâse editarea unei publicații literare la care ar fi urmat să colaboreze un grup de scriitori reputați: I.L. Caragiale, Al. Vlahuță, B. Delavrancea, I. Nădejde, C. Mille, G. Panu. Era proiectat ca periodicul să fie intitulat „Lumea nouă” și trebuia, după cum scria Gherea, să stimuleze oamenii de talent. Cum însă între timp mișcarea socialistă hotărăște să tipărească un cotidian politic cu acest titlu, Gherea se oprește la denumirea L.
LITERATURA SI STIINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287829_a_289158]
-
iar Constanța Zissu poemul în proză Crina. Numărul 2 se deschide cu amplul eseu care marchează o dată în istoria modernismului românesc, Vers și poezie de Tudor Arghezi (continuat în numărul 3), replică la opiniile pe această temă exprimate de G. Panu în „Săptămâna” și „Epigonii”. Mitologia sacralității harului și concepția despre lirismul intelectual al școlii simboliste, în linia Mallarmé-Valéry, iar la noi - Al. Macedonski, sunt asociate în apărarea principiului artei pentru artă: „Arta nu e o meserie și nu slujește în
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]