807 matches
-
sunt excelent descrise în lucrarea lui Karl-Heinz Frieser, "Blitzkrieg-Legende. Der Westfeldzug 1940". Versiunea în limba română a acesteia a apărut la Editura Militară sub titlul Mitul Blitzkrieg-ului. Campania din Vest a Wehrmacht-ului. 1940. În 1941 a comandat Grupul de Panzere Guderian în Operațiunea Barbarossa, invadarea de către Germania a Uniunii Sovietice, primind Crucea de cavaler cu Frunze de Stejar în luna iulie a aceluiași an. Din 5 octombrie 1941 a condus A doua armată Panzer. În timpul campaniei Barbarossa, a condus forțele
Heinz Guderian () [Corola-website/Science/302756_a_304085]
-
În 1941 a comandat Grupul de Panzere Guderian în Operațiunea Barbarossa, invadarea de către Germania a Uniunii Sovietice, primind Crucea de cavaler cu Frunze de Stejar în luna iulie a aceluiași an. Din 5 octombrie 1941 a condus A doua armată Panzer. În timpul campaniei Barbarossa, a condus forțele Panzer în avansări rapide, conform cu doctrina Blitzkrieg și a fost poreclit de soldații săi "Schneller Heinz" (Heinz cel Rapid). Avangarda sa de blindate a capturat orașul Smolensk într-un timp remarcabil de scurt și
Heinz Guderian () [Corola-website/Science/302756_a_304085]
-
Guderian în Operațiunea Barbarossa, invadarea de către Germania a Uniunii Sovietice, primind Crucea de cavaler cu Frunze de Stejar în luna iulie a aceluiași an. Din 5 octombrie 1941 a condus A doua armată Panzer. În timpul campaniei Barbarossa, a condus forțele Panzer în avansări rapide, conform cu doctrina Blitzkrieg și a fost poreclit de soldații săi "Schneller Heinz" (Heinz cel Rapid). Avangarda sa de blindate a capturat orașul Smolensk într-un timp remarcabil de scurt și era pregătită de asaltul final asupra Moscovei
Heinz Guderian () [Corola-website/Science/302756_a_304085]
-
trecut în rezervă în "Oberkommando des Heeres"'. După înfrângerea germană în Bătălia de la Stalingrad, Guderian a fost reactivat și pe 1 martie 1943 a devenit Inspector-General al Trupelor Blindate. Aici, responsabilitățile lui au fost supravegherea pregătirii, producției și utilizării forțelor Panzer germane. Pe 21 iulie 1944 a devenit Șef al OKH. Hitler l-a demis pe 28 martie 1945 după o ceartă pe tema unui contraatac eșuat al unui comandant militar, punând astfel punct unui lung șir de neînțelegeri între ei
Heinz Guderian () [Corola-website/Science/302756_a_304085]
-
avantaj - tancul se putea camufla mai ușor și avea o stabilitate mai bună. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial au apărut o serie de îmbunătățiri tehnice. La început, germanii au construit tancuri blindate ușor și cu arme ușoare, ca Panzer I, care a fost creat inițial pentru a fi folosit doar la antrenamente. Aceste tancuri ușoare dar rapide, împreună cu alte vehicule blindate au fost suportul pentru Blitzkrieg. În cursul războiului, toate forțele în conflict au mărit puterea de foc și
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
a fost creat inițial pentru a fi folosit doar la antrenamente. Aceste tancuri ușoare dar rapide, împreună cu alte vehicule blindate au fost suportul pentru Blitzkrieg. În cursul războiului, toate forțele în conflict au mărit puterea de foc și blindajul tancurilor: Panzer I doar avea două mitraliere, în timp ce Panzer IV avea un tun de 75 mm și cântărea aproape 20 de tone. La sfârșitul războiului, tancul german Panther avea un tun rapid de 75 mm și cântărea 45 de tone. Alte îmbunătățiri
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
folosit doar la antrenamente. Aceste tancuri ușoare dar rapide, împreună cu alte vehicule blindate au fost suportul pentru Blitzkrieg. În cursul războiului, toate forțele în conflict au mărit puterea de foc și blindajul tancurilor: Panzer I doar avea două mitraliere, în timp ce Panzer IV avea un tun de 75 mm și cântărea aproape 20 de tone. La sfârșitul războiului, tancul german Panther avea un tun rapid de 75 mm și cântărea 45 de tone. Alte îmbunătățiri din timpul războiului au constat în perfecționarea
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
cauciucul umflat depășea înălțimea tunului. Un mare număr din aceste tancuri s-au scufundat datorită vremii rele, totuși cele care au ajuns pe plajă au fost extrem de utile în primele momente ale debarcării. Alt proiect de tanc amfibiu a fost Panzer III Tauchpanzer, care a fost proiectat pentru a fi transportat cu nave mai mari și debarcat în alte nave, care să-l ducă pe coastă. Spre deosebire de Sherman amfibiu, aceste Panzer III nu erau concepute să plutească, ci să poată merge
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
momente ale debarcării. Alt proiect de tanc amfibiu a fost Panzer III Tauchpanzer, care a fost proiectat pentru a fi transportat cu nave mai mari și debarcat în alte nave, care să-l ducă pe coastă. Spre deosebire de Sherman amfibiu, aceste Panzer III nu erau concepute să plutească, ci să poată merge pe sub apă, datorită protecției din jurul turelei. Erau planificate să fie folosite în operația „Leul de Mare” (invazia germană a Insulelor Britanice), dar până la urmă operația a fost contramandată. Ulterior și-
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
Dintre acestea este de remarcat ediția de lux a Gornistului din Säckingen, publicată în 1893, care mai este și astăzi apreciată de bibliofili. Dintre edițiile postume mai sunt de remarcat operele complete în patru volume tipărite sub îngrijirea lui Friedrich Panzer în 1919. Atât “Gornistul din Säckingen” și “Ekkehard” au fost traduse în diferite limbi încă din timpul vieții lui Scheffel. Astfel prima ediție engleză a apărut în 1872 iar prima ediție italiană în 1878. În Statele Unite au fost publicate și
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
adevărata identitate. Istoricul militar Antony Beevor a scris în cartea sa "Berlin, the Downfall" : La sfârșitul lunii ianuarie 1945, Fontul al III-lea Bielorus încercuise terestru Königsberg, tăind drumurile spre portul Pillau, și prinsese în capcană Armata a III-a Panzer și aproximativ 200.000 de civili din oraș. Rezervele de hrană ale populației erau așa de reduse, încât civilii aveau de ales între trei alternative: să stea în oraș și să sufere de foame, (rațiile de pâine scăzuseră până la 180
Evacuarea Prusiei Răsăritene () [Corola-website/Science/304657_a_305986]
-
la Pillau, de unde a organizat evacuarea, în loc să se reîntoarcă în Königsberg. Primii vapor cu evacuați, 1.800 de civili și 1.200 de răniți, a ajuns în siguranță în Germania pe 29 ianuarie. Pe 19 ianuarie, Armata a III-a Panzer și Armata a IV-a au atacat din Königsberg pe direcția portului Pillau și au reușit să deschidă un coridor între cele două orașe. Eforturile pentru evacuarea civililor și răniților s-au înzecit. După scufundarea vaporului "Wilhelm Gustloff", mulți civili
Evacuarea Prusiei Răsăritene () [Corola-website/Science/304657_a_305986]
-
din fața lui Jukov era neînfrânt. În sud, Grupul de Armate Centru nu a reușit o rezistență la fel de îndârjită. Tancurile germane ale Armatei a IV-a de pe flancul nordic nu au rezistat impetuăzității atacului sovietic. Comandatul german a păstat două divizii Panzer în rezervă pentru apărarea centrululi frontului și nu le-a trimis în sprijinul tancurilor Armatei a IV-a. Acesta a fost punctul de cotitură al bătăliei, deoarece, la căderea serii, atât pozițiile Grupului de Armate Vistula, cât și ale Grupului
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
de cotitură al bătăliei, deoarece, la căderea serii, atât pozițiile Grupului de Armate Vistula, cât și ale Grupului de Armate Centru nu au mai putut fi menținute, fiind obligate să se retragă și să refacă legătura cu Armata IV-a Panzer, altfel fiind în primejdie să fie încercuite. Ca urmare a succesului lui Konev, prăbușirea frontului apărat de Schörner a făcut ca apărarea excelent organizată de Heinrici în dreptul Înălțimilor Seelow să devină inutilă. Pe 19 aprilie, ambele fronturi sovietice au avansat
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
depășească liniile defensive de pe Înălțimile Seelow, nu a mai avut de înfruntat decât formații dezorganizate care încercau în zadar să încetinească înaintarea sovietică spre Berlin. Rămășițele Armatei a IX-a Germane, care apăraseră flancul nordic al Armatei a IV-a Panzer, s-au găsit în fața pericolului de a fi încercuite de trupele Frontului I Ucrainean, care spăseseră liniile tancurilor germane și își schimbaseră direcția de atac spre Berlin. Alte elemente ale Frontului I Ucrainean s-au îndreptat în viteză spre vest
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
germane și a depășit prin nord Juteborgul, pentru a se întâlni la cu americanii care traversaseră râul Elba la Magdeburg. La nord, Frontul al II-lea Ucrainean a atacat între Stettin și Schwedt pozițiile apărate de Armata a III-a Panzer. Pe 21 aprilie, Armata a II-a de Gardă a avansat aproximativ 50 km la nordul Berlinului, după care a atacat la sud-vest de Werneuchen. Alte unități sovietice au reușit să ajungă în fața ultimei linii defensive germane. Planul sovitic prevedea
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
la nord de Forst, unde era încercuit, în vreme ce comandanții lor au reușit să se strecoare către pozițiile Armatei a IX-a. Acest corp de armată a continuat să păstreze controlul la Cottbus. Când flancul sudic al Armatei a IV-a Panzer a reușit să obțină câteva succese locale contraatacând spre nord împotriva Frontului I Ucrainean, Hitler a dat o serie de ordine care au demonstrat că dictatorul nu mai avea simțul realității. El a ordonat Armatei a IX-a să apere
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
-a să apere Cottbusul și să formeze un front cu fața la vest. După aceasta, ei ar fi trebuit să atace coloanele sovietice pe direcția nord. Asta le-ar fi permis să formeze un clește la nord împreună cu Armata a IV-a Panzer, care ar fi trebuit să atace dinspre sud, încercuind astfel Frontul I Ucrainean și distrugându-l. De asemenea, la sud, Armata a III-a Panzer trebuia să execute o manevră de învăluire a Frontului I Belarus împreună cu Armata a XI
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
le-ar fi permis să formeze un clește la nord împreună cu Armata a IV-a Panzer, care ar fi trebuit să atace dinspre sud, încercuind astfel Frontul I Ucrainean și distrugându-l. De asemenea, la sud, Armata a III-a Panzer trebuia să execute o manevră de învăluire a Frontului I Belarus împreună cu Armata a XI-a Panzer, care ar fi atacat dinspre nordul Berlinului. Mai târziu în aceeași zi, a devenit clar că germanii nu mai aveau efectivele necesare să
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
ar fi trebuit să atace dinspre sud, încercuind astfel Frontul I Ucrainean și distrugându-l. De asemenea, la sud, Armata a III-a Panzer trebuia să execute o manevră de învăluire a Frontului I Belarus împreună cu Armata a XI-a Panzer, care ar fi atacat dinspre nordul Berlinului. Mai târziu în aceeași zi, a devenit clar că germanii nu mai aveau efectivele necesare să execute un asemenea atac, mai mult chiar, Armata a XI-a a trebuit să se retragă pentru
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
sovieticii avansau neîntrerupt și se îndreptatu către victorie. Frontul al II-lea Bielorus reușise să stabilească un cap de pod pe malul estic al Oderului pe o adâncime de 15 km și lupta din greu cu Armata a III-a Panzer. Armata a IX-a pierduse Cottbusul și era sub contina presiune a atacurilor sovietice dinspre răsărit. Coloanele sovietice de tancuri au reușit să străpungă ultima linie defensivă a capitalei germane în două puncte. Pe 23 aprilie, Fronturile I Ucrainean și
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
aprilie, cele două fronturi sovietice, (ucrainean și bielorus), au reușit să închidă încercuirea Berlinului, tăind orice legătură a orașului cu exteriorul. În ziua următoare, 25 aprilie, Frontul al II-lea Bielorus a reușit să străpungă frontul Armatei a III-a Panzer din jurul capului de pod de la sud de Stetin și a traversat Mlaștina Rando. În acest moment puteau să se îndrepte către vest spre pozițiile Grupului de Armată al XXI-lea Britanic și spre nord spre portul baltic Stralsund. Divizia a
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
polițieei, adolescenți din Tineretul Hitlerist și bătrâni din Volkssturm, unii dintre ei veterani ai primului război mondial. În vest se afla Divizia de Infanterie Motorizată a XX-a Germană, la nord Divizia de Parașutiști a IX-a, la nord-est Divizia Panzer "Müncheberg", la sud-est Divizia de Panzer grenadieri Voluntarii SS a XI-a "Nordland", (la est de Aeroportul Tempelhof), iar Divizia de Panzer grenadieri a XVIII-a se afla în rezervă, în districtul central. Soarta Berlinului era pecetluită, dar rezistența apărărtorilor
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
bătrâni din Volkssturm, unii dintre ei veterani ai primului război mondial. În vest se afla Divizia de Infanterie Motorizată a XX-a Germană, la nord Divizia de Parașutiști a IX-a, la nord-est Divizia Panzer "Müncheberg", la sud-est Divizia de Panzer grenadieri Voluntarii SS a XI-a "Nordland", (la est de Aeroportul Tempelhof), iar Divizia de Panzer grenadieri a XVIII-a se afla în rezervă, în districtul central. Soarta Berlinului era pecetluită, dar rezistența apărărtorilor a continuat cu dârzenie. Sovieticii au
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
de Infanterie Motorizată a XX-a Germană, la nord Divizia de Parașutiști a IX-a, la nord-est Divizia Panzer "Müncheberg", la sud-est Divizia de Panzer grenadieri Voluntarii SS a XI-a "Nordland", (la est de Aeroportul Tempelhof), iar Divizia de Panzer grenadieri a XVIII-a se afla în rezervă, în districtul central. Soarta Berlinului era pecetluită, dar rezistența apărărtorilor a continuat cu dârzenie. Sovieticii au avansat în oraș pe mai multe direcții principale: Reichstagul, podurile Havel, Spandau și Moltke și Alexanderplatz
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]