441 matches
-
sosit întâi domnișoarele și cavalerii de onoare, șase la număr, cu aceeași frumoasă ținută vestimentară, fetele cu rochii negre și cordon foarte lat din mătase albă, cu un buchet de flori albe în mână, băieții în costum negru, cămașă albă, papion negru și un trandafir alb pe rever, așa cum aveau părinții și mirele. Nu aveau cocarde că la nuntuile din România. Am avut un motiv în plus de admirație pentru ei când am aflat că aceștia sunt prietenii lor de pe vremea
NUNŢILE CANADIENE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346829_a_348158]
-
cochet Cu alură de poet. Moțul și-l ține pe-o parte, Subsuoară are-o carte, Peste trupușorul mic Și-a pus subțirel ilic, Iar pe mijloc cingătoare, În picioare cizme are Și, ca să fie în ton, La gât are papion. Nu știu dacă ați ghicit, Însă el a fost numit Să predea la școala mea Anu-acesta muzica. Și cum trece pe cărare Cântă, cântă-n gura mare: „Nea Alecu, ’nea Alecu, Tunde oaia și berbecu’ !” Referință Bibliografică: PROFESORUL DE MUZICĂ
PROFESORUL DE MUZICĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376045_a_377374]
-
fie aprinse, o vază plină cu trandafiri albi, proaspeți, care își împrăștiau mirosul lor deosebit, șervete din pânză de damasc de un alb desăvârșit, aranjate sub formă de spirală în dreptul fiecărui scaun. Șeful de sală într-o ținută impecabilă, cu papion și vestă grena, cămașă albă și pantalon negru, cu vipușcă lată la culoarea vestei, aștepta lângă masă cu ancărul pe mână. Ștefan, ajuns primul la masă, trase de scaun și o invită pe doamna Trifan să ia loc, iar șeful
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376626_a_377955]
-
Raoul, braț la braț cu o mireasă, nevenindu-mi să cred că el era cel ce îmi ceruse doar cu câteva clipe în urmă, să îi ghicesc identitatea. Raoul, îmbrăcat în costum de ceremonie, cu cămașă albă, din mătase și papion frez, stătea acum, țanțoș, în fața mea, evident încântat că reușise să mă surprindă. - Tu?, l-am întrebat, cu stupefacție. Te-ai însurat? Ai făcut nunta în noaptea aceasta? - Nu, dragă, fii serioasă, mergi prea departe cu presupunerile, mi-a replicat
LOGODNICUL MEU, FRED (V) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376723_a_378052]
-
molcom-verbios, au trăit prosper în toate timpurile. Bustul lui Sadoveanu e masiv-abundent, orice amănunt vestimentar capătă dimensiuni baladești. Lavaliera e o perche enormă de testicule de zimbru, pe care stă Ceahlăul capului. Mai are-acum cineva, ceva, ca-n '90, cu papionul lui Ion Rațiu? Nici minerii, cred. Ținuta" căreia nici cel mai misogin cîrcotaș nu i-ar putea găsi o minusculă hibă e cea, edenic-frustă, a frumoaselor lumii care-și înfruntă nurii pe mirobolanta scenă de concurs Miss, de la Suncity. Hai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Ross, virtuos profesională, augmentează expres masca: un Mefisto văzut de un nordic Kirchner. Fotografia maturului Nae Ionescu, monden-fascinantul magistru, induce același aer demonic. E greu să te sustragi acestei hipnoze, amplificată de mîinile cu degete viril-agile, de prestidigitator, de papionul cu buline, de batista butonierei, hipergonflată. Dar mai ales... mai ales... de privirea brună, părelnic brună. Părelnic, pentru că mărturia fostului student Mihai Șora explică enigma acestei priviri: magistrul era ceacîr, unul din ochi era albastru, celălalt verzui. 18 decembrie E
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Acum, ținuta fără avertisment e cît de cît general obligatorie, sala însă (prețurile... prețurile...) destinată petrecerii, poftelor, desfrîului (bine temperat) e pustie, o pustietate, e adevărat, extrem de elegantă, de șic, dar... Uite-așa devii nostalgic. Ce șoc producea, după '90, papionul lui Rațiu, într-o societate (dacă o putem numi așa), în care exuberantul accesoriu reprezenta pur și simplu... România burgheză. Țară despre care comandourile minerești cunoșteau tot atît cît despre Patagonia. Confruntările verbale ale desantului țărănist cu adversarii săi comuniști
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
societate (dacă o putem numi așa), în care exuberantul accesoriu reprezenta pur și simplu... România burgheză. Țară despre care comandourile minerești cunoșteau tot atît cît despre Patagonia. Confruntările verbale ale desantului țărănist cu adversarii săi comuniști, stînd, ele, sub semnul papionului, asezonate cu zîmbetul firesc-jovial, ne făceau să zîmbim. Chiar și pe noi, încă puțini pe-atunci, care ne dădeam seama că personajul venind (via Occident) dintr-o Românie eternă, vorbea (mde, cu accent) simplu și limpede despre soluțiile care ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
obtuzitatea și reaua credință a emanaților, exploda din cînd în cînd în rîs gîlgîitor. Era rîsul celui care, cunoscînd atît de bine cum se poate ajunge rapid la bunăstare, distingea foarte clar albul de negru. Cum bulinele din șocantul său papion. Duplicitatea bolșevică, atît de bine încarnată într-un Miron Cozma (ale cărui haite de șoc reperaseră, evident, și casa lui Rațiu). Cu pufoaică demonstrativ murdărită cînd își conducea comandourile groazei. În "ținută obligatorie" cînd teroriza nocturn barul. Ținută prin care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
piept cu mineriadele și cu nesfîrșitele cohorte de slugi ale dictaturii cu degetul pe trăgaci zi și noapte, ci cîțiva bărbați de impozantă ținută. Ce reconfortante sînt (și acum) imaginile cu țigara Kent din care trăgea, degajat, Coposu, cu briantul papion purtat, dezivolt-emblematic, de Rațiu. Imagini suprapuse celorlalte, ale unui parlament rudimentar, burdușit cu tropăitori cărora le mai și miroseau picioarele. Parfumul dubios al tranziției. Ce, Beria nu era, și el, un dezinvolt? În materia lui: glonțul în țeasta fratelui bolșevic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tragica elită românească burdușeau pușcăriile dejiste. Țară tristă. Dacă lacrimile invocate de poetul libațiilor noastre le presupunea și pe cele ale bășcăliosului pișpirică din sinistra mea redacție de început, atunci totul e-n regulă. Bimba, măi! 11 octombrie Pictorul cu papion la braț cu desculții lumii? Ce glumă! Dau, în atelier, peste frumoasa revistă Atelier din Chișinău. Din 2000. Refac, emoțional, primul impact cu numărul ce-mi era dedicat. Evident, gestul elegant al basarabenilor pentru fratele lor ieșean într-ale picturii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Chișinău. Din 2000. Refac, emoțional, primul impact cu numărul ce-mi era dedicat. Evident, gestul elegant al basarabenilor pentru fratele lor ieșean într-ale picturii, dar... Interviul ce mi se lua era ilustrat, hélas, cu silueta-mi ostentativ elegantă: costum, papion. Iar titlul paginii, vag proletcultist, ce-i drept: Val Gheorghiu la braț cu desculții lumii. De tot hazul, nu? Ce avea personajul sclivisit cu... desculții lumii? De nuanțat totuși un pic. Într-adevăr, expoziția mea de la Cupola (după ce fusese găzduită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
benefic profit, pe conu Mihai. Descendenții de azi întru anacronic socialism și-l pot, la rîndu-le, revendica pe cel care s-a aplecat, îndestulat, peste sfrijiții lumii. Dacă n-ar fi atît de fascinați de îmbuibările aceleiași lumi. Pictorul cu papion la braț cu desculții lumii? Ce glumă! 18 octombrie În plin sezon de acordare a premiilor suedeze, complexul latent al românilor își exacerbează brusc frustrările, amplificînd insatisfacții niciodată ostoite. E, ce-i drept, și o mioritică resemnare, împăcînd la urma
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
amintiți. R.D.R. era văzut pe terasă în fiecare dimineață devreme, lungit pe un șezlong, doar în cămașă și fără măcar a se acoperi cu un pled. (Doar în zilele de duminică și cu prilejul marilor sărbători, își punea și un papion atent asortat. Și asta doar pentru că acolo, conform confortului de șase stele de la NOVA CAELI, datorită prețului considerabil, oaspeții se selectează de la un anumit nivel social în sus, drept care acolo există cutume formate din tradiții, protocol și puțin kitsch. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
oaspeții se selectează de la un anumit nivel social în sus, drept care acolo există cutume formate din tradiții, protocol și puțin kitsch. Deși ținuta era obligatorie, totuși R.D.R. nu se conforma decât prin faptul că purta peste cămașa din mătase un papion bine asortat. La început, a fost privit cu reproș, dar, încetul cu încetul, lumea s-a obișnuit cu acel domn excentric, despre care circulau numeroase legende.) Până ce respectabilul notar Dr. Alfred Wurm a descoperit într-un jurnal vechi că domnul
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
văzut, Brummell Însuși. Să existe vreo continuitate Între fâșiile albe, scrobite, ale acestuia și cele negre, de saten, Înnodate neglijent, stil Byron, sau cele din muselină brodată, cu nod american și cravatele (Înguste/late, lungi/scurte, uni/cu modele), eșarfele, papioanele, lavalierele, fularele purtate până azi de unii bărbați care vor să iasă cumva din tipare? Poate că da. Cu nimic mai prejos este un alt accesoriu de preț al dandy-lor „istorici”: mănușa. A intrat deja În legendă povestea celor trei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se află În bucătărie. — Salut! mă Întîmpină. Mi-e imposibil să rostesc vreun cuvînt. Mă simt ca paralizată. În cele din urmă, Luke bagă capul pe după ușă. S-a Îmbrăcat deja cu pantaloni eleganți și o cămașă de ocazie, Armani. Papionul Îi atîrnă la gît, așteptînd să i-l leg, așa cum fac de fiecare dată. Mă uit la el fără un cuvînt. Mă părăsești pentru Venetia? Toată căsnicia asta a noastră e o cacealma? — Bună, draga mea. Luke ia o Înghițitură
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Venetia se Încruntă. — Luke, cred sincer că... Îi face semn să iasă cu ea din cameră și Îi aud murmurînd pe culoar. CÎteva clipe mai tîrziu, Luke apare iar În ușă, cu o carafă de apă. Cineva i-a legat papionul, observ brusc. Îmi vine să izbucnesc În lacrimi. — Becky, scumpa mea. Venetia crede că ar trebui s-o lași mai Încet. Mă uit la el mută, cu termometrul Încă În gură. — Rămîn cu tine, firește. Dacă vrei tu. Șovăie stîngaci
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
aproape caricatural era astfel pentru că-l vedeam pentru prima oară. Îl vedeam încă pe deasupra Zidului. Nu putea fi decât teatral. La celălalt capăt al sălii, prin mișcarea de du-te-vino a mulțimii, îl zăream pe Șah, în costum de culoare închisă, papion, ținându-și capul cărunt înclinat spre interlocutor. Știam că ne vom preface că nu ne cunoaștem și că, exact înainte de plecare, cineva ne va prezenta pe unul celuilalt. Acel cineva va fi o femeie pe care n-o întâlnisem niciodată
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
avea nuanțele celtice. Dar acum avea aproape șaizeci de ani și părul lui roșcat se decolorase ca o păpădie prefăcută În puf. Pielea plină de pistrui părea și ea trecuse printr-o erupție. Purta un costum kaki, de poplin, și papion. După ce m-a luat pe mine, ne-am oprit la un magazin de băuturi de lângă autostradă, de unde domnul Obiect a cumpărat un pachet de șase cocteiluri Smirnoff. ― Martini la cutie, Callie. Trăim În epoca minunilor. Cinci ore mai târziu, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei și m-a prins de Încheieturi. Totuși atenția Îi era Îndreptată În mod oficial spre ceea ce se Întâmpla Înăuntrul șopronului. Apăru Jerome, Îmbrăcat În vampir de la școala secundară. Pe sub jiletca tradițională de Dracula purta o cămașă Lacoste roz. În loc de papion avea o cravată cu capătul lat. Părul negru Îi era dat pe spate, fața Îi era albită cu pudră și ținea În mână un shaker de cocteil. Unul din prietenii lui ținea o coadă de mătură de care atârna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
terminat cu asta, mi-a dat drumul. Părinții mei voiau Încă o opinie. La insistențele lui Milton, am fost dusă - pentru ultima oară - la doctorul Phil. În 1974 doctorul Nishan Philobosian avea optzeci și opt de ani. Încă mai purta papion, dar gâtul nu mai reușea să-i umple gulerul cămășii. Era redus prin toate părțile, de parcă ar fi fost criodesicat. Cu toate acestea, de sub halatul lui alb ieșeau niște pantaloni verzi de golf, iar pe creștetul fără păr stătea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asta, mai spune el, și parchează mașina la colț. Mă ia de mână și ne îndreptăm spre locul de unde se aude muzica. În mijlocul străzii e un bărbat la vreo șaizeci de ani. Poartă o pălărie, o haină neagră și un papion. Se ține de un microfon și se înclină ușor în timp ce fredonează după un imens aparat de karaoke din spate. E Frank Sinatra întreg, și nici nu-mi vine să cred că tipul ăsta cântă mai bine decât Frank. Toată lumea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
garoafe, lalele, explozie de culori însoțite de plecăciuni politicoase și cuvinte meșteșugite pentru perechile tinere și doamnele cu voaluri elegante la pălăriile cu boruri mari, amintind vremurile dinaintea războiului abia încheiat, cu orchestre cu dirijori solemni, purtând plastroane albe și papioane perfecte. Asta în centrul înveselit seara de becuri puternice cu lumini irizate până spre fluviul ce-și ducea apele dinspre vestul Europei până aici la câteva sute de kilometri înainte de vărsare. Veneau apoi, ca o centură, cartierele născute din legendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
uita de toate în fața unui platou cu dulciuri... Și doamna Pavel vorbea întruna, apoi și neprețuita ei nepoată. - Începură cafelele și nu se mai termină ziua aceea părelnică, la care se adăugă și domnul Pavel în ținuta lui marțială, cu papion, după o oră o lepădă, își sumese mânecile cămășii, se vorbiră de toate, uitarăm și eu și Marga Popescu de sociologia culturii, rochia ei se mlădia albăstruie peste juponul înfoiat și rămaserăm acolo, uitați, ca la porțile altei lumi. 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]