1,835 matches
-
atâta sodom de capre? COSTEA: Cum de ce? Ca să am folos. DĂNILĂ: Ce folos poți avea? Dumirește-mă și pe mine. COSTEA: Păi, ascultă aici: laptele de capră este știut că-i cel mai prima din lume. Și iei pe el parale frumoase; asta-i una la mănă! Primăvara, de la fiecare capră dobândesc cel puțin câte doi iezi, carevasăzică la opt capre, măcar 16 iezi; îi las pân's-azvârl oleacă, pe urmă-i aranjez cum știu eu și nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acu'... Ba că-l anină, ba nu știu ce... Eu atâta văd încaltea, că l-am boit cum trebuie pe cumătrul Costea Conovăț. Ia hai, leliță, hai acasă degrabă. Mai rar așa chilipir. Auzi lapte, carne cât poftești, piele de cojoc, lână, parale..., cinci la mână și tot așa mai încolo. Dă-l focului de car, că asta-i mai bună ca toate, Nea, râie, unde tot tragi? Ie-te-te! Nu cumva ți-a veni în minte să sai cu coarnele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
așa un timp, mira-m-aș să nu strigi după jandari, să mă bage la beci, c-am venit cu sălbătăciunile pământului după mine, să te-nghită! Și, la o adică, un gânsac așa, ca al meu, nu face nici o para cu bortă? MARCU: Am spus eu așa ceva? Cine are trebuință, să-l ieie sănătos. Și fii sigur că, pănă la urmă, tot o să ți-l ieie careva. Iaca eu, de-o pildă. Fiindcă tot te-ai pornit la negustorie, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plin în spate. Pare agitat și speriat.) Iar ai venit, împielițatule? Ce-ți mai trebuie? Și ce duci în spinare? CODÂRLIC: Ce duc eu în spinare îți trebuie ție. Iaca ici (pune sacul jos), iaca ici un burduf plin cu parale. Mai marele nostru, Săcăluș, a băgat mâna pân-la cot în vistierie și-a pus aici bănăretul pământului. Haide, ia-i, și să te cam cărăbănești din poiană. Altfel, e rău de tine! Înțeles-ai? DĂNILĂ: Ei, așa se schimbă treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Săcăluș, a băgat mâna pân-la cot în vistierie și-a pus aici bănăretul pământului. Haide, ia-i, și să te cam cărăbănești din poiană. Altfel, e rău de tine! Înțeles-ai? DĂNILĂ: Ei, așa se schimbă treaba! Zici că-s parale acolo? CODÂRLIC: D-apoi cum? Puzderie. Ia privește... (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede) Neam de neamul tău n-a visat așa bogăție! DĂNILĂ: Ia uite, măi frate! Apoi aveți noroc, spurcaților, că mi-i mai dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
picioare și să te mai și roage, pe deasupra, să-i primești. Nici asta nu se ia din drum... Vezi ce-nseamnă să te ții bățos? Numai că stau și mă chitesc: oare cum pacatele mele să car cogeamite burduful cu parale acasă? Cu iapa? Acu', las' c-ar cam deșăla-o, da' cum să-i aburc sus? Să-nham iapa la sac, iară nu merge, că sacu' n-are roate, să tot umblu cu el când la deal, când la vale. Iaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
zis mai-marele nostru, Săcăluș, că-mi taie coada și mi-o bagă pe gât... Vai de sufletul meu... (iese, trage după el un buzdugan) DĂNILĂ: Da' ce târâi după tine? Ce-i cu buzduganul acela? Mi-l faci dar peste parale? N-am trebuință, balțatule, că, după cum spune nevastă-mea, nu plec să mă bat cu Han-Tatar. CODÂRLIC (disprețuitor): Alta-i vorba, Prepeleac... DĂNILĂ: Măi nevolnicule, da' de când îs eu prepeleacul tău? Vezi că-nșfac cel buzdugan, și când te-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te-a râde lumea! (intră amândoi) Iaca, Dănilă îi ici, de față. DĂNILĂ: E-he-he, să crestez în grindă, bădie! Ați catadixit să umblați pân-la pragu' meu... ISPAS (se apropie, se uită la sac): Bre, bre, da' știu că ai ceva parale! Ai găsit vreo comoară, Dănilă? ANISIA (se uită și ea): N-ar fi de mirare; norocu' bate mai ales acolo unde lipsește mintea... DĂNILĂ: Ba mă iartă, cumnată dragă, numai că lucrurile stau tocmai pe dos. Cât am fost tăntălău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că n-am atins-o! PAFNUTIE: Trebuie s-o fi atins, că singură nu s-a ridicat de la locul ei, în două labe, ca să se mute dincoace... HABACUC: O fi lunecat, cine știe cum... Ș-apoi, Sfinte Pafnutie, doar nu jucăm pe parale! PAFNUTIE: Urât mi-a fost mie, de când lumea, prooroace, sfântul care umblă cu șireclicuri la țintar! Vei face dară bunătatea sfinția ta să duci la locul ei această boabă de fasole. HABACUC (mormăit): Iaca o duc! (mută) Da' nici sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
apoi mie mi s-arată a fi încă în putere... BABA RADA: Ce-are-a face asta la sfinția sa? L-a pus el pe picioare pe un hodorog ca Sandu Țurlacu... și-apoi pe-acela îl știu eu că nu făcea multe parale nici când era tânăr... Iară pentru sufletul sfinției sale n-a fi vrednic să lucreze? BABA FIRA: Mărită-te, fată, cu dânsul, până nu ți-l suflă alta. BABA LUȚA: Vorbesc eu cu popa Niță, și nu s-a pune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acelea înfiorătoare din casă se auziră și afară, în stradă. - Realist și radical cu tine însuți, zici? Ah, inconștientule, mare nătărău mai ești! Și naiv! N-ai mai multă minte decât un preșcolar limitat! Efectiv, ai o gândire de două parale! Și văd că mult ai mai trăit tu în viața asta, multe mai înțelegi tu din ea! Oricum, să știi că pricep perfect despre ce vorbești, însă te socotesc un nătărău, căci n-ai fost în stare să-ți dai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Uite că Mitruță se și întoarce. Ei, care-i porunca? - a întrebat Hliboceanu. Descărcăm aici, ca de obicei. Atunci, la treabă! - a poruncit moș Dumitru, din obișnuință. Că după cântărire noi avem să mergem să-l ușurăm pe Aizic de parale - i s-a adresat lui Pâcu... Când au intrat la Aizic, acesta tocmai număra banii pe care trebuia să-i plătească cărăușilor. Bine ați venit, gospodarilor! Ia să vedem ce scrie cantaragiul pe hârtiile acestui transport? Se potrivește cu socotelile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
bine mi-ar prinde mie toți gologanii iștia nici nu-ți închipui, jupâne Aizic. Pot să te împrumut pentru un timp, dar cu oarece dobândă - a propus negustorul. Știam eu, dar mă muțumesc cu ce am. Sănătos să fiu, că paralele se fac ele... Păi, unde sunt parale multe, acolo-i și grijă multă. Asta s-o știți de la Aizic, care a mânuit multe parale, dar... tot sărac îi. Pâcu a aruncat o cătătură către moș Dumitru, care părea să spună
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
iștia nici nu-ți închipui, jupâne Aizic. Pot să te împrumut pentru un timp, dar cu oarece dobândă - a propus negustorul. Știam eu, dar mă muțumesc cu ce am. Sănătos să fiu, că paralele se fac ele... Păi, unde sunt parale multe, acolo-i și grijă multă. Asta s-o știți de la Aizic, care a mânuit multe parale, dar... tot sărac îi. Pâcu a aruncat o cătătură către moș Dumitru, care părea să spună: „Ai auzit vreun ovrei să spună că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dobândă - a propus negustorul. Știam eu, dar mă muțumesc cu ce am. Sănătos să fiu, că paralele se fac ele... Păi, unde sunt parale multe, acolo-i și grijă multă. Asta s-o știți de la Aizic, care a mânuit multe parale, dar... tot sărac îi. Pâcu a aruncat o cătătură către moș Dumitru, care părea să spună: „Ai auzit vreun ovrei să spună că are parale? Ferita Sfântului!” După ce a numărat banii în mâinile lui moș Dumitru, Aizic a prins a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
acolo-i și grijă multă. Asta s-o știți de la Aizic, care a mânuit multe parale, dar... tot sărac îi. Pâcu a aruncat o cătătură către moș Dumitru, care părea să spună: „Ai auzit vreun ovrei să spună că are parale? Ferita Sfântului!” După ce a numărat banii în mâinile lui moș Dumitru, Aizic a prins a vorbi: Mie îmi pare rău că de azi înainte nu veți fi tot dumneavoastră la cârma cărăușilor, că...nu știu cum să spun, dar vă așteptam cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vă gândiți la doi oameni cărora să le placă o trebușoară ca asta. Să fie gospodari și buni de treabă. Știți bine că a fi cărăuș nu-i oarece acolo... Aici, mort-copt, trebuie să pornești la drum. Altfel, în loc să iei parale, le scoți din buzunar... Eu aș mai zice că cei doi ce-or veni trebuie să fie oameni care să știe și de șagă. Că noi așa ne-am învățat: când îi treabă apoi treabă să fie, iar când îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
tot chichirezul, flăcăul tatii. Doar nu vrei să spui că ei toți au fost tot crâșmari. Feciorii lui Ion Prispă n-o mai ținut crâșma, dar unul din nepoți - Costică - s-o gândit că prispa bunicului mai poate aduce niscaiva parale... Zis și făcut! Și unde nu s-o apucat să descânte prispa și încet-încet să aducă la lumină crâșma lui Ion... Și avea mușterii ca pe vremea bunicului? - a întrebat din nou Mitruță. Cum să nu aibă? Întotdeauna se găsește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
perceptorul, care golea al doilea țoi cu rachiu. „Păi n-ar fi mare lucru. Numai să-l sperii puțin pe Toader, că are de plătit datoria rămasă de la bunicul lui. Îi trimiți prin goarză o țâdulă în care pui atâtea parale câte scrie aici în catastiful ista. Și pe urmă las’ pe mine.” - l-a lămurit Costică. Spunând acestea, s-o și dus după al treilea țoi cu rachiu, pentru că perceptorul nu era om care să ducă băutura la ureche... Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întrebat Toader. „Uite aici o țâdulă de la domn’ perceptor” - a răspuns goarza. „Ce fel de țidulă? Eu am plătit toate dările și nu mă știu dator” - nu s-a lăsat intimidat Toader. „Ba îi ești dator - și încă cu multe parale - lui Costică Prispă”. „Ceee?! De când îi sunt eu dator lui Costică? Doar aseară am trecut pe la el și nu mi-o spus de nici o datorie”. „Ei. Nu ți-o spus, nu ți-o spus, dar datoria-i datorie”. „Măi Haralambie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de lucru cu hârtiile din fața lui. Se vedea bine că nu i-a convenit întrebarea lui Hliboceanu. Acum să facem socotelile și plata - a reluat vorba angrosistul. Aș avea totuși o rugăminte la dumneata, jupâne. Dacă îmi ceri mai multe parale, îți răcești gura degeaba - i-a tăiat-o scurt Aizic. Nu! Nu-i asta. Ce vreți, atunci? Dacă nu-i cu supărare, am vrea să ne plătești doar o dată pe săptămână. Adică când să fie trebușoara asta? Vinerea! În fiecare
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
crâșma din mijlocul satului, unde nu zăbovea un ceas sau două, ci o zi întreagă... Ce făcea el o zi întreagă în crâșmă? - a întrebat Mitruță, plin de curiozitate. Bea! Și bea crunt! Când intra în crâșmă, scotea șomoiagul de parale câștigate, îl așeza pe tejghea și spunea cu năduf: „Uite aici banii! Dă-mi să beau de toți! Și să nu încerci să mă înșeli, că!!!... Acest „că” era spus cu atâta încrâncenare, că de-ai fi fost zmeul-zmeilor și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
îi trebuie ovreiului Aizic? Atâta încărcăm și gata! Apoi așa ne-am gândit și noi. Ce, vaporul te așteaptă să-i aduci cu chila? El pleacă și jupânul Aizic îi bun de plată pentru întârziere. Și dumneata ne iei nouă paralele, pentru că nu ți am adus grâul la timp - a lămurit treburile Hliboceanu. Asta-i drept. Și dacă ai ști ce rău mi ar părea să fac asta... Dumitale ți-ar părea rău să ne dai un gologan în plus - așa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Hliboceanu privea cum zboară bilele abacului dintr-o parte în alta, ca rândunelele pe sârma telegrafului, și cum din când în când ovreiul scria pe terfeloaga din fața lui. Când a terminat treaba, i-a întins catastiful lui Hliboceanu. Uite câte parale ai de luat. Îi bună socoteala sau nu? Apoi eu încă n-am socotit, da’ știu că nu te-a lăsa inima să dijmuiești munca noastră. Uite-te la el cum face pacate! O viață am lucrat cu moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lovit și de ce? Asta nu se întâmpla dacă nu ar fi vrut să-i ia ceva - a presupus Alecu. Ca urmare, Cotman a băgat mâna în chimirul lui Hliboceanu...A cotrobăit prin toate ungherele, dar nici urmă de punga cu parale... Asta era! Ce anume? - a întrebat Mitruță. Banii... banii au fost pricina atacului... I-au luat punga cu paralele noastre... Lasă asta. Să vedem cum îl putem duce acasă - a luat inițiativa Mitruță. Eu am să rămân aici, iar voi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]