2,874 matches
-
-i dea un dos de labă, să-l țină minte: — Asta ca să nu uiți de unde-ai plecat. Numai că dosarul lui Frunză Ionel nu mai fusese actualizat de mult și nu conținea informația recentă că era un karateka performant. Lionel parează lovitura cu brațele făcute X. — Cât o să mai trăiesc, n-o să mă mai bată nimeni vreodată! Anghel simte o durere ascuțită în braț. Stoic, spune: — De noi ai scăpat. De moarte - nu. Hai, Allons enfants de la patrie de-aici până
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ofelie de mahala », iar Zița (Liliana Lupan) « este o ingenuă tomnatecă, supraponderală și machiată la greu, nerăbdătoare să-și refacă stabilitatea erotică ». Printre alte inovații danubiene : Rică este jucat de-un bun actor ...aflat la vîrsta pensiei ; și ca să nu pară soluția bizară, nici Spiridon nu-i mai tînăr (e un « haidamac mongoloid, cu părul alb, ce mișună printre personaje precum Gulliver În țara piticilor » Gabriela Hurezean, Național, 18 iunie 2002). Tot În 2002, Măniuțiu realizează Conu..., la Odeon. Spectacol fellinian
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Spot pe Regizor. Cât timp spune replica următoare, pe scenă vor fi aduse un scaun simplu și două pancarde, pe care scrie "Tei" și "Leagăn".) REGIZORUL: Povestea lor... Povestea lor, adunată din întâmplări adevărate sau închipuite, să nu vi se pară naivă; chiar dacă, acum, oamenii au uitat-o, ea vine mereu spre noi cu zâmbet de abia știută aducere aminte. Iată: un om a spus, cândva, primul, niște vorbe: "A fost odată ca niciodată..." Și orice ar fi gândit un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
c-ar cam deșăla-o, da' cum să-i aburc sus? Să-nham iapa la sac, iară nu merge, că sacu' n-are roate, să tot umblu cu el când la deal, când la vale. Iaca bre! Până acuma n-aveai para cu bortă s-o pui în punga cea goală, ș-acuma te-nădușă mulțimea banilor! Da' parcă tot mai bine-i așa decât altmintrelea. (pune mâna pe sac. Apare Codârlic la malul iazului) CODÂRLIC (cu un fel de spaimă în glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-s încă nevârstnică și prea neștiutoare ca să-mi pot lua zborul de sub mâna ta ocrotitoare. Bucuroasă am să fiu la nunta surorilor mele mai mari, iară pe urmă îngăduie să mai rămân lângă Măria Ta o vreme, ca să nu-ți pară casa pustie. Nu m-am gândit încă la soț și la plecare. PRICINĂ: Însă m-am gândit eu. Și să nu cutezi a te împotrivi hotărârii mele, că... Iaca, alți megieși ai noștri au feciori buni de-nsurat, care abia așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și luându-i mâna, i-o conduse până pe obraz cerând o confirmare: nu vi se pare că am febră!? Doctorul nu se pronunță, dar replică: Ne pare rău și mie și Doinei, dar cred că cel mai rău o să-i pară rău fiicei noastre. Înainte de toate stă însă sănătatea. Dacă vă internați, înseamnă că ne vom mai întâlni, grăbi doctorul discuția care avea toate șansele să se prelungească. Nici bine nu închise Simona ușa, că Doina veni către soțul ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ea însăși de răbdarea sisifică cu care își inocula în întreaga ființă credința că se mai întâmplă ,,să treacă caravane la care latră câinii... că ce altceva au de făcut aceste patrupede?" Pentru a nu tulbura apele înainte de vreme, Doina para printr-o indiferență bine stăpânită informațiile care-i parveneau din medii diferite. Rareori îi mai spunea lui Teo: Ieri te-a sunat de două ori englezoaica. Ce tot vrea, Teo, de la tine? Știu și eu, trateaz-o ca pe o bolnavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ieși în întâmpinare cu amândouă mâinile întinse: Uite, nici n-am comandat cafeaua ca să fie cât mai caldă posibil când vii tu. Știu că preferi lucrurile fierbinți. Teo simți o ironie fină, dar nu răutăcioasă în spusele directorului. Așa e, pară el elegant, dar de un timp o beau mai mult rece, voind în acest fel să sublinieze starea lui sufletească din ultima vreme. Directorul apăsă pe un buton discret din spatele biroului și ușa se deschise, în cadrul ei apărând o secretară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în practică. Bineeeee! Mă retrag. Să nu mă învinuiești de încălcarea unor convenții pe care ți le-am propus și tu le-ai ignorat. Ești om în toată firea, un intelectual, dar ești încă naiv ca un copil. O să-ți pară rău. O să-ți pară foarte rău, o să vezi!... Și Simona părăsi camera de gardă și mai înfierbântată și mai înrăită decât venise, ca urmare a conversației avută cu Teo. Teo arăta, după discuția din seara aceea cu Simona, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
retrag. Să nu mă învinuiești de încălcarea unor convenții pe care ți le-am propus și tu le-ai ignorat. Ești om în toată firea, un intelectual, dar ești încă naiv ca un copil. O să-ți pară rău. O să-ți pară foarte rău, o să vezi!... Și Simona părăsi camera de gardă și mai înfierbântată și mai înrăită decât venise, ca urmare a conversației avută cu Teo. Teo arăta, după discuția din seara aceea cu Simona, ca un om terminat. La rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
niciun fel de eleganță. Am să umblu murdar, jerpelit, ca un vagabond. Îmi cumpăr un butoi și mă bag în el. Am să trăiesc, astfel, adevărata viață înțeleaptă, pe care a dus-o acel îndepărtat Diogene. Și n-o să-mi pară deloc rău, cu siguranță. Chiar dacă sunt cu totul convins că munca mea istovitoare, împlinită nu în joacă, ci cu seriozitate deplină, mai devreme, sau mai târziu, îmi va fi bine răsplătită, eu nu aspir nicidecum la gloria lumească, acea glorie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Ah! Parcă aud și azi cum ne mai blestema mama ( nu cu răutate), atunci când făceam lucruri rele. Adevărul este că ne abăteam adesea de la calea cea dreaptă a unui creștin. O să vă bat până o să mă doară mâinile. Arză vă para focului să vă arză! Mi-ați transformat viața Într-un iad adevărat!” Dacă așa era Înfățișat purgatoriul, iadul trebuia să fie drastic, sângeros. Încercam să alung imaginea ce se chinuia să prindă contur, urmând să mă arunce Într-un coșmar
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mult copiii. Îi plăcea foarte mult suflețelele lor curate și sinceritatea lor copilărească. Ei simțeau aceasta și se adunau în jurul ei ca albinele la flori. Unii din ei se apropiau de masă și lăsau ceva; fie un măr, fie o pară, fie niște prăjituri, și fugeau repede pentru ca să nu reușească doamna profesoară să le întoarcă mica lor „pomană” înapoi. Când suna clopoțelul abia reușea să-i dezlipească de la masa ei și să-i trimită pe la locurile lor. Urma să înceapă o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pentru copii. Ei au nevoie de mine. - Ei nu au nevoie de tine, ci de banii tăi! Stau cu bunica, ea are grijă de ei, ce mai vrei? Caută-ți de treabă și nu face această prostie, că o să-ți pară rău. Copiii au nevoie de multe pentru a putea fi fericiți. Simțind lipsuri, nu vor fi fericiți chiar dacă vei fi tu lângă ei. Ei au nevoie de bani, pentru a fi în rând cu lumea, îmbrăcați frumos, bine alimentați, să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
șosea. Acesta ducea o sarcină de măturoaie în spate. Era destul de bătrân și de amărât. Tata strigă la el: "Urcă omule în căruță, te duc până mai sus în sat. Țiganul primește bucuros, mai scapă de povară o vreme. Ca să pară recunoscător, intră în vorbă cu tata. Era înainte de amiază și trăgeau clopotele. Țiganul întreabă: "Pentru cine bat clopotele Ilie?". Tata răspunde: "Pentru împăratul Franț Iosif". Da' ce i s-o întâmplat împăratului?" "O murit". Țiganul se uită la tata, nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sfânta lege a purității. Apoi, mirii fură introduși în cort unde, într-o intimitate desăvârșită, urma să aibă loc prima lor scenă de dragoste. - Totul e atât de nou pentru mine, spuse avocatul! - V-am spus că n-o să vă pară rău dacă veți onora invitația mea. De fapt, de acum încolo începe nunta. Țintuind tot timpul cu ochii cortul mirilor, bulibașa rosti ca pe o taină: - Sunt sigur că mireasa este pură! Veți avea ce povesti prietenilor dumneavoastră despre nunta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o să mai dureze? Cât? - Cine știe, draga mea, s-ar putea ca răspunsul la întrebarea ta să fie foarte aproape sau foarte departe de noi. - La ce ne putem aștepta? Până voi vedea zorii zilei de mâine, o să mi se pară un veac! - Așa e! Dar la ce-ți folosește dacă te impacientezi!? Calmează-te, te rog! Vom trăi și vom vedea! Noaptea aceea li se păru ambilor soți nesfârșită. Nici unul dintre ei nu închise un ochi. În zadar își puseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
voi lua din frigider, voi ea s-o dea pe glumă. Seara aceea trecu. Se părea că uitarea se așternuse Încet peste întâmplările trăite de Olga, constituind, în mod indirect, o lecție și pentru Ina. Deși Olga se străduia să pareze că totul i se șterse din memorie, fără să vrea, Marcel îi revenea în minte, nu cel din camera de hotel care o ducea la Nisa, la Atena sau mai știe ea pe unde îl purta imaginația sa bogată, ci
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
îi veghea pașii și îi prilejuia bucuria de a se întâlni și cu fețe luminate, nu numai cu cele mohorâte și crispate și fără a fi purtătoare de un așa-zis vino-ncoace! * Încă de la prima întâlnire cu Alex, deși parase elegant și cu discreție feminină fiecare ocazie în care îi apăruse în cale acest cavaler, Ina trăi în forul ei intim un sentiment ciudat, necunoscut până atunci. I se părea că i se deschisese o fereastră spre o altă lume
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
care se vedea cât de colo că ajunsese la punctul de fierbere, dar pusese capacul pentru a masca iritarea ce și-o stăpânea cu greu. - Scuză-mă, iubițel, te rog să mă scuzi, dar de vină e numai autobuzul... Alex pară elegant motivația, dar gândi în sinea sa: poate unul, două, dar au fost trei autobuze... Se reculese. Găsi că nu merita să se mai împovăreze nervos. Era o seară a hotărârilor și trebuia să-și impună să fie calm, să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și reflecta, deși nu-i convenea, era o notă bună pentru o fată serioasă care privește cu maximă răspundere acest pas important din viața ei. Discuția lor continuă pe alte planuri. Ina îl vedea pe Alex că face efort să pareze situația creată, dar intră în jocul lui și în cele din urmă, zise: - Peste două săptămâni vei avea răspunsul cerut, e bine? - Ce aș putea spune? Aștept! Făcură drumul spre casă cu chipurile umbrite de o mâhnire pe care fiecare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
putea nicidecum împăca cu gândul că Ina și nu ea era aleasa. Sufletul îi devenise o rană. Olga nu putea să-i ierte Inei faptul că i-l furase pe Alex. Da, da, acesta era cuvântul: i l furase, dar para cât putea de bine, acoperind situația creată cu zâmbete și vorbe scăldate în două ape. Pentru a nu se demasca, găsi că cel mai potrivit ar fi să ia o mină de indiferență. Cu haina aceasta a unei prietenii de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fusese. Primul pas a fost puțin ezitant, următorul mult mai sigur, iar ceilalți pași spre camera de execuție erau de-a dreptul apăsați. Urma să i se administreze o injecție letală ca un fel de eutanasie. Ca să nu i se pară evenimentul prea deplasat, Vladimir pretindea că suferă de o boală neînsemnată, care presupune o intervenție chirurgicală de rutină, ceva asemănător apendicitei. Se întinse zâmbitor pe patul confortabil și moale. Într-un fel îi păru rău că va petrece prea puțin
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
penele, ci puicuțele! Parcă voind anume să treacă peste un moment ce putea deveni stânjenitor, Victor se ridică de la locul lui și veni lângă Olga, voind să o sărute. Dorea ca și în acest fel să-și manifeste tandrețea. Ea pară cu o jenă simulată și îl rugă să fie decent, neuitând să-l avertizeze: - Să vezi ce pățești tu acasă! El se cuminți, dar parcă ar fi vrut, acum mai mult ca oricând, să grăbească plecarea din restaurant în așteptarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cred nimic! Îl știu pe soțul tău ca pe un om integru, nu s-ar coborî el până la o fătucă, în fond, o subalternă. Dar mai știi, uneori bărbații, indiferent de sezon, preferă cruditățile. Ina își stăpâni cu greu lacrimile, parând cele spuse cu un zâmbet în care se aflau multe semne de întrebare. Nu se gândise niciodată că Alex ar putea să treacă hotarul căminului conjugal. De fapt, nu e de mirare, se întâmplă atâtea în lumea asta și la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]