1,125 matches
-
mai ușor decalajele prezente. Ca ș( Maiorescu, Gherea era un adept al evoluționismului ș( este interesant cum se situează cei doi pe poziții divergente (n problema raportului dintre formă ș( fond, at(t timp c(t pleacă de pe aceleași poziții paradigmatice. (ntr-o enumerare triadică a stadiilor străbătute de omenire, cam (n genul lui Comte, Gherea indică drept ultimă eră, pe cea socialistă. "Sf(rșitul istoriei" era astfel anunțat, dar cu alte coordonate dec(t mai t(rziu la Fukuyama. Orientarea sa
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în decursul timpului îndeletnicirea, Mihai Pricop se mărturisește pe sine, își etalează discret, dar limpede, crezurile, valorile. Este, cum o spune fără ocolișuri, un om al ordinei, cea pe care un predecesor și mentor, profesorul Gheorghe Chipail, a încarnat-o paradigmatic. Profesorul Mihai Pricop este un adept al ordinei, dar și un epicureic în sens nobil. Are plăcerea dedulcirii spirituale în măsura în care a fost hărăzit și cu bucuria truditorului pe ogorul medicinii. Cele două dimensiuni se împreună într-o unitate organică și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
MIT-ul chinez) să depășească MIT-ul american, atunci vestea ar face înconjurul lumii. Și ar vorbi mai expresiv decât multe alte succese economice propriu-zise. Într-o lume a simbolurilor noi operăm cu simboluri și imagini. Cum universitățile sunt instituții paradigmatice pentru activitatea de creație și, deopotrivă, pentru lumea simbolurilor, competiția dintre universități va deveni o prioritate a competiției dintre puterile momentului, a competiției globale. V. Pattern-uri ale creșterii și descreșterii superputerilor Unul dintre cercetătorii care s-au aplecat asupra
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
nu poate fi gestionată - această abordare de inspirație americană este prea focalizată pe tehnologiile informației. Japonezii se concentrează asupra principiului comunităților nou-apărute, Într-o abordare mai emoțională. Strategia corporației Mediascope decurge pe de o parte, din constatarea unei veritabile bulversări paradigmatice În organizarea și valorile Întreprinderii, și pe de altă parte din relația sa cu mediile utile. Economia imaterialului Într-o mondializare În creștere antrenează o ștergere a barierelor geografice. În cadrul mediului informatic al rețelelor (digital surround), viteza și ritmul schimbărilor
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
rhénane, precum și cel al lui Zénon Kaluza, Exode 3,14 et Matthieu 6,9: le qui es dans quelques textes de Henri de Pomerio (1382-1469) et de Heimeric de Campo (1395-1460). Exegeza clasică și modernă e reprezentată de două figuri paradigmatice: Nicolas Malebranche cu interpretarea să filosofica (Genevieve Rodis-Lewis, L’interprétation malebranchiste d’Exode 3,14. L’être infini et universel) și Schelling, care ajunge la interpretarea „Voi fi Cel care vreau să fiu” (Jean-François Courtine, L’interprétation schellingienne d’Exode
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
bun economic. Astfel, informația contabilă face obiectul unor tranzacții de piață, în funcție de cererea Și oferta existente. Analizând, este lesne de înțeles că la fel ca oricare altă categorie Științifică, Și Știința contabilității trebuie să aibă un conținut propriu, un nucleu paradigmatic, cu ajutorul căruia se afirmă ca Știință Și se delimitează de alte Științe. Acest nucleu paradigmatic presupune totalitatea realizărilor Științifice acceptate de comunitatea Științifică respectivă, sub forma normelor, enunțurilor, conceptelor Și metodelor de explicare a realității. Prin acceptare, acestea prezintă un
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
existente. Analizând, este lesne de înțeles că la fel ca oricare altă categorie Științifică, Și Știința contabilității trebuie să aibă un conținut propriu, un nucleu paradigmatic, cu ajutorul căruia se afirmă ca Știință Și se delimitează de alte Științe. Acest nucleu paradigmatic presupune totalitatea realizărilor Științifice acceptate de comunitatea Științifică respectivă, sub forma normelor, enunțurilor, conceptelor Și metodelor de explicare a realității. Prin acceptare, acestea prezintă un pronunțat caracter normativ, dezvoltat pentru a reglementa obiectul/obiectele de studiu. Desprindem concluzia că nucleul
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
presupune totalitatea realizărilor Științifice acceptate de comunitatea Științifică respectivă, sub forma normelor, enunțurilor, conceptelor Și metodelor de explicare a realității. Prin acceptare, acestea prezintă un pronunțat caracter normativ, dezvoltat pentru a reglementa obiectul/obiectele de studiu. Desprindem concluzia că nucleul paradigmatic este nucleul durabil al oricărei Științe, acesta reprezintă „baza teoriei fundamentului”, punctul de plecare Și de întoarcere în definirea Și îndeplinirea funcțiilor sociale ale contabilității. Zestrea paradigmatică a fiecărei Științe se află în curs de aprofundare Și de extindere de
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
normativ, dezvoltat pentru a reglementa obiectul/obiectele de studiu. Desprindem concluzia că nucleul paradigmatic este nucleul durabil al oricărei Științe, acesta reprezintă „baza teoriei fundamentului”, punctul de plecare Și de întoarcere în definirea Și îndeplinirea funcțiilor sociale ale contabilității. Zestrea paradigmatică a fiecărei Științe se află în curs de aprofundare Și de extindere de noi metode, tehnici Și instrumente de investigație, dar mai ales de teorii propuse Și consacrate în lumina noilor date, informații Și fapte empirice - caracterul pozitivist. Un aspect
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
părem că ne disimulăm indiferența sau obediența sub lozinca „științificității”, mai corect ar fi să ne precizăm poziția, chiar dacă susținerea ei este costisitoare. Oricum, cel puțin pentru sociologi, orientările sunt suficient de transparente. Pe planul celălalt, al schimbărilor de ordin paradigmatic din practica sociologiei, sociologia educației a urmat fidel evoluțiile din câmpul la care se raportează. Adevărata explozie a sociologiei educației este consecutivă căderii în desuetudine a marilor încercări teoretice de talia celei parsonsiene. Concepte precum sistem sau funcție nu se
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
arenă a competiției pentru statusuri. • După al doilea război mondial, sociologia educației s-a arătat mai preocupată de determinanții rezultatelor școlare la nivel individual și de efectele rezultatelor școlare asupra mobilității sociale. • Sociologia educației a avut parte de o istorie paradigmatică zbuciumată. Până la începutul anilor ’70, dominante au fost studiile macro, bazate pe cercetări cantitative. A urmat o pendulare către cercetările interpretative, calitative. Capitolul II tc "Capitolul II " Istoria socială a școlii: învățământul public de masă și evoluția universităților modernetc "Istoria
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
acestei investiții. În loc să exprime profitabilitatea investiției în ani de studiu într-o anumită specializare și sporul de productivitate pe care școala îl produce, ratele de revenire calculate de economiștii educației exprimă de fapt eficacitatea unui anumit mecanism de excluziune. Premisele paradigmatice ale teoriei acreditărilor se găsesc în analiza weberiană a stratificării sociale, mai exact în teoria despre dominația exercitată de anumite grupuri de status pe baza diplomelor școlare. Voi prezenta principalele teze ale modelului lui Max Weber, apoi voi reveni la
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
sociologi ai secolului XX. Pornind de la antropologia înrădăcinată în tradiția lui Durkheim, Mauss și Claude Lévi-Strauss, a construit o concepție sociologică ce a fost calificată drept structuralist-genetică sau structuralist-constructivistă. Etichetat drept marxist, durkheimian sau structuralist, Bourdieu a respins orice înregimentare paradigmatică, subliniind că obiectivul sociologiei sale este înțelegerea concomitentă a subiectului și a structurii, fără a pleca de la premisa priorității uneia în raport cu cealaltă. Contribuțiile sale din ultimele decenii au schimbat dramatic modul de înțelegere sociologică a celor mai diferite ramuri, cum
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
desfrânate ale somnului. În dialog, Socrate tratează despre cumințenie în legătură cu nechibzuința și nebunia). Și „dacă Socrate are dreptate, atunci toate ne sunt străine, în afară de viața noastră”. Dacă el are dreptate, noi nu trăim în adevăr și nu suntem, ca el, paradigmatici. Dacă el are dreptate, atunci, cum îi spune Callicles în Gorgias, „viața noastră e întoarsă pe dos”. Dacă Socrate are dreptate și ceea ce este cu adevărat esențial este să te preocupi de viața ta, atunci fiecare ar trebui să încerce
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lui Platon, să seducă și să amăgească prostia în numele plăcerii, fiind așezată, pentru acest motiv, la mare cinste. Artele propriu-zise, pentru a fi admise în cetate, trebuie sa fie ele însele supuse grilei procustiene a artei măsurii. Arhitectura este modelul paradigmatic pe care Platon îl are în vedere. Celelalte arte sunt privite ca științe aplicate ori diverse tehnici supuse în diferite grade unei matematizări accentuate. Măsura este criteriu de valoare. Cel care stăpânește măsura justă este politician. Această măsură nu stă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
pe sofist („imitatorul prefăcut” - Sofistul, 268a) și eirōnikon - sofistica ignobilă. Cf. Republica, 337a. Cf. Gorgias, 489d-e. Cf. ibidem, p. 31. Prestigiul „ironiei” crește, ca să fiu ironic, cu fiecare răsunător eșec pe care-l înregistrează. Cf. ibidem, p. 32. Ca eirōn paradigmatic declanșează Socrate o schimbare în conotațiile lui eirōneia. Convine sau nu, noua eirōneia datorează lui Socrate spectaculosul ei destin. Cf. Petru Creția, loc.cit., p. 65. Foarte interesant că Alcibiade, cu o noapte înainte de a muri, a visat că era
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
În timp ce religia formală a decăzut, prestigiul Bibliei ca model estetic și literar a atins noi culmi (p. ii). Cunoscând seriozitatea, forța și intensitatea opoziției Iluminismului față de autoritatea divină și „înțelepciunea” religiei, nu ar trebui să pară deloc surprinzător că schimbarea paradigmatică a declanșat un alt tip de libertate, după cum s-a și întâmplat. Este vorba despre dreptul individului de a explora propriul univers în absența permisiunii instituționale, a principiilor sau intervenției divine. Deși concepțiile referitoare la creativitate au rămas relativ nealterate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creativă constituia o temă de actualitate. Fie că erau sau nu conștienți, cercetătorii creativității s-au situat în avangardă prin noua atitudine individualistă. Toate persoanele creative fuseseră transformate în eroi culturali. Helson a surprins schimbarea conceptuală, dar nu și transformările paradigmatice pe care am încercat să le urmărim pe parcursul istoriei cercetării creativității. În scurt timp, orizontul intereselor a cunoscut o amplificare progresivă. Unii cercetători și-au refocalizat atenția pe alte categorii și stiluri, iar alții, precum Dudek și Hall (1991), au
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
strict, încât nu pare posibilă nici o inovație; aceasta seamănă cu situația din domeniul fizicii de la sfârșitul secolului al XIX-lea, înainte de revoluția declanșată în gândire de teoria cuantelor. Ambele exemple arată că creativitatea întâmpină mai multe greutăți înainte de o revoluție paradigmatică. Pe de altă parte, nevoia unei noi paradigme face ca, atunci când, în ciuda greutăților, apare totuși o inovație viabilă, ea să fie considerată o realizare creativă de prim rang. În orice perioadă istorică există anumite domenii care îi atrag mai mult
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
care au translatat discursul despre identitatea individuală și organizarea socială din sfera religiei și a spiritualității În cea a științei. Majoritatea eugeniștilor nu erau expliciți În privința implicațiilor profunde ale ideilor pe care le promovau, Însă lucrările lor relevă o schimbare paradigmatică În construcția relațiilor sociale și a corpului politic, ce deplasa centrul de greutate al contractului social de la viața veșnică și salvarea spirituală la sănătate și trupul omenesc. Acceptarea eugeniei de către intelighenție și comunitatea academică arată că această teorie reușea să
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
care se deplasează de la un post de comandă dintr-un domeniu instituțional la un post de nivel similar într-un alt domeniu. În acest fel, ei stabilesc legături strânse între aceste domenii diferite (ibidem, pp. 288-289). Așa cum amintește Putnam, exemplul paradigmatic în această privință este acela al președintelui Eisenhower, care a trecut de la postul de șef de stat-major al armatei la președinția prestigioasei Universități Columbia (New York) și, de acolo, la funcția supremă în stat (Putnam, 1976, p. 110). S-a observat
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unor cauze și indicarea unor direcții de acțiune, în speranța că problemele-situație vor fi eliminate. Definirea problemelor-cauză reprezintă un răspuns funcțional la insatisfacția amorfă a colectivității. Iată câteva exemple. Isteria identificării vrăjitoarelor care a durat câteva secole este un caz paradigmatic. Un alt exemplu este antisemitismul ideologiei hitleriste. Criza profundă care a cuprins Germania după primul război mondial, accentuată de criza economică din 1929-1933, a generat o stare colectivă de anxietate și frustrare. Era nevoie de identificarea problemelor-cauză pentru dificultățile cu
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
școală de gândire - realism - și o abordare - idealism/liberalism (Hollis, Smith, 1990, p. 10). Desigur, ambele părți ale acestei diviziuni cunosc numeroase transformări de-a lungul timpului, transformări datorate nu doar unei constante dezbateri inter-paradigmatice, dar și consistentelor dezbateri intra-paradigmatice. Într-o încercare de a construi o tipologie a evoluției abordării liberale în relațiile internaționale, Jackson și Sørensen, de exemplu, identifică existența mai multor etape: ei consideră prima fază a disciplinei academice ca fiind marcată de „idealism” (sau „liberalism utopic
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
domestic, interstatal și global (Goldstein, 1999, pp. 194-198). Însă abordarea de bază pe niveluri de analiză nu este singura soluție pentru sistematizarea literaturii dedicate cauzelor conflictelor, teoreticienii relațiilor internaționale având o tradiție bogată în mari dezbateri sau așa-numitele „războaie paradigmatice” între realism și liberalism (Levy, 1998, p. 144), fiecare cu propria lui viziune asupra variabilelor cauzale ale războiului. Aici vom adopta ca punct de pornire pentru prezentarea cauzelor războiului schema devenită deja clasică în teoria relațiilor internaționale a lui Kenneth
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
rând, cultura liberală, raționalistă și laică și apoi cultura marxistă în politică și pe cea freudiană în psihologie (ca să rămân în limitele unor scheme elementare) nu este un act de subcultură. Ignoranța Bisericii în aceste ultime două secole a fost paradigmatică, mai ales în ceea ce privește Italia. După ignoranța ei s-a plăsmuit și cea simplistă a burgheziei italiene. E vorba despre o ignoranță a cărei definiție culturală este următoarea: o perfectă coexistență între „iraționalism”, „formalism” și „pragmatism”. Sentințele Tribunalului Sacru sunt, de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]