505 matches
-
mai miște tradițional"). Intertextul parodic este desigur mult mai evident la scriitorii optzeciști unde dialogul literar nu se realizează doar prin parodie, prin tratarea ironică a unor teme și motive literare sau prin aluzie culturală, ci și prin citat sau parafrază a literaturii anterioare. Transpunerea unor motive specifice codului literar înalt în registru derizoriu se realizează și la Ion Stratan: "beam câte-o bere, cerusem micii/ un cerc de stele împrejur/ deasupra cerc de stele./ Sat wam asi - mi s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ostkirchen, München-Basel, 1971, 281; cf. L. Thunberg, Microcosmos and Mediator. The Theological Anthropology of Maximos the Confessor (Lund: Gleerup, 1965), 433. footnote>. În lucrarea sa principală asupra apofatismului, De vita Moysis, Sfântul Grigorie scrie: „Dacă cineva cere o explicație, o parafrază conceptuală și o expunere a naturii divine, noi nu vom nega că nu înțelegem nimic dintr-o astfel de știință. Numai aceasta mărturisim, că, corespunzător naturii sale, nu este posibil de a atinge nelimitatul prin gândirea compusă în cuvinte”<footnote
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Mistică, traducere, introducere și note de Pr. Dumitru Stăniloae, în Opere complete, Editura Paideia, București, 1996, p. 248. footnote>. În lucrarea sa principală asupra apofatismului, De vita Moysis, Sfântul Grigorie de Nyssa scrie că, dacă cineva cere o explicație, o parafrază conceptuală și o expunere a naturii divine, noi nu vom nega că nu înțelegem nimic dintr-o astfel de știință. Numai aceasta mărturisim, că, corespunzător naturii sale, nu este posibil de a atinge nelimitatul prin gândirea compusă în cuvinte<footnote
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
altă versiune cinematografică a fost realizată de către Franco Zeffirelli în anul 1983, cu Teresa Stratas (Violetta), Plácido Domingo (Alfredo), si Cornell MacNeil (Giorgio Germont). Compozitorul spaniol Francisco Tárrega (1852-1909) a compus "Fantasía sobre motivos de La traviata." Aranjamentul se deschide cu parafraze pe muzica Preludiului operei. Restul lucrării constă în aranjamente ale celor trei arii ale Violetei pentru chitară. "Addio, del passato bei sogni ridenti" asigura un scurt pasaj tremolo, "A fors' e lui" constitue baza armonica în timp ce aranjamentul pentru "Sempre liberă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
de la Strasbourg resimte carența asumării ezitante a tripartiției planurilor vorbirii, fapt confirmat și de rezervele cu care întâmpină cercetarea lui H. Thun. În mod particular, această insuficiență se traduce, de exemplu, prin ceea ce Gréciano numește "ireductibilitatea expresiei idiomatice vii la parafraza ei"66, fenomen pe care îl justifică astfel: "Din punct de vedere teoretic, [...] subordonarea sensului idiomatic față de un sens de bază [...] generează o contradicție cu principiul non-deductibilității pe care îl susținem. Din punct de vedere practic, orice reducție a EI
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
mult, autoarea crede a fi descoperit aici un adevărat principiu al "expresivității" discursive, pe care îl formulează astfel: Dacă EI precedă termenul implicat, definiția sau glosa sa, progresia este percepută ca evoluând către o sinteză rațională. Dacă, dimpotrivă, idiotismul succedă parafrazelor (i.e., expresiilor non-frazeologice) în cauză, textul își dezvoltă puterea lui expresivă, exploatând pe această cale posibilele simbolizări [ale EI]."68 Cu toate acestea, teza lingvistei din Strasbourg se bazează pe o confuzie: dacă e adevărat că, în domeniul textual-discursiv, EI
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
în cauză, textul își dezvoltă puterea lui expresivă, exploatând pe această cale posibilele simbolizări [ale EI]."68 Cu toate acestea, teza lingvistei din Strasbourg se bazează pe o confuzie: dacă e adevărat că, în domeniul textual-discursiv, EI sunt "ireductibile la parafrază", aceasta se datorează domeniului textual-discursiv, și nu EI în sine. "Ireductibilitatea" sensului EI e un fenomen real, însă cu amendamentul că orice sens e unul "neparafrazabil", ca urmare a numeroaselor funcții pe care acesta le contractează în text; semnificația EI
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
tu și eu, să/transformăm o farfurioară, albă cu dungă conabie, -ntr-o scrumieră;/ căci aveam oaspeți, peste noapte; o prietenă și-un flirt al ei, -și cătasem prin vecini, care-ncotro, o/ somieră” (Despre nimic). Retorica amoroasă se oglindește în parafraze, parfumul cuvintelor fiind mereu altul, tot mai nebănuit. Areal (1983) duce cu gândul la Mateiu I. Caragiale, la lumea levantină: „Ci hai cu mine-n cărțile de joc/să stăm alături doamna mea de ghindă/o pasăre veghindă-priveghindă/istorii ne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
său punct de vedere. Datele speculației eseistice sunt de multe ori performante, iar autorul oferă o perspectivă originală asupra subiectului tratat. Eseul se conturează cu ajutorul unei ars combinatoria în care ideea se întrepătrunde cu imaginea artistică. Apelând la tehnici ca parafraza, comentariul, descrierea, analiza, deducția, inducția se încearcă decriptarea textelor și prezentarea lor într-o nouă lumină. Evaluarea eseului școlar Eseul școlar, circumscris valențelor actuale ale genului, poate avea formă nestructurată sau structurată. Eseul nestructurat este un tip de compunere școlară
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
Iubito, chiar azi am tors din caierul vremii o zi minunată" - această propoziție este tipică pentru modul retoric al pașoptismului; "colindele line ale stelelor vechi urcă în clarul de lună încet ca un fum" ar putea oricând să fie o parafrază aritmică, din punct de vedere al ritmurilor clasice, antice, după vreo imagine luată din pastelurile de iarnă ale lui Alecsandri; "scutură-ți părul, unduiosul, de zână" sună eminescian, datorită rarului epitet "unduiosul", proprietate lirică a poetului care a scris versul
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
unicul substitut al gâlcevelor mele cu lumea"38 etc. Așadar, scrisorile întrețin cu opera autorului legături multiple, alcătuind un foarte interesant joc de intertextualități. Sunt abundente, în epistolarul lui Sîrbu, citatele din autori mai mult sau mai puțin celebri, aluziile, parafrazele ironice cu tâlc; în corespondență trec apoi numeroase fragmente din jurnal, din romane și din alte scrieri ale autorului, fie preluate direct, fie modificate, recontextualizate. De-ar fi trăit în alt veac, Ion D. Sîrbu ar fi fost invitat în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a trecutului? La fel, la p. 21 era utilă o diferențiere între extrema stângă comunistă și stânga. 18 Am dezvoltat acest argument într-o recenzie critică în 2012: Cristian Vasile, "Cartea nevrozelor", în Revista 22, 13 noiembrie 2012. 19 O parafrază după titlul cărții de debut a lui Ion Ianoși, care a fost și premiată: Romanul monumental și secolul XX, Editura pentru Literatură, București, 1963. 20 vezi Valeriu Anania, Memorii, Editura Polirom, Iași, 2008; Adrian Marino, Viața unui om singur, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să ai grijă să le speli, să le fereduiești și să le parfumezi ; altfel e zadarnică orice iluzie.” Totuși, „oricât de căzute ar fi În opinia lumii fecioarele Sionului - conchide concesiv Russo -, de multe ori ești ispitit să alcătuiești o parafrază modernizată după Cântarea cântărilor ” <endnote id="(366, pp. 109 și 131)"/>. În fine, tot pe la jumătatea secolului al XIX-lea (1854-1857), germanul Moritz Edler von Angeli este generos În aprecierile sale privind „admirabila și captivanta frumusețe” a tuturor femeilor din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
113: "ca în trei luminoase și neprăvuite oglinde, precum a trupului, așe a sufletului stat și podoabă îți, privind, socotește, și ceva dintr-acestea lipsă iar grozav văzând, tocmește și cum să cade frumos orânduiește și împodobește." 76 Citatele și parafrazele legate de alegoria scrierea-luptă sunt preluate din D. Cantemir, Hronicul..., pp.6-7. 77 Evanghelie învățătoare, Govora, 1642, a lui Udriște Năsturel în BRV I. 78 Împreună cu dreapta socotință, discernământul "cu socotințî și cu semuiria sufletéscî", după cum cheamă la lectură Udriște
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ființa sa e înrudită”. Ca artă gândită a iubirii, erotica e asceză și acces comun la adevăr. Căci acolo unde doi sau trei se vor fi adunat în numele adevărului, acolo va fi și adevărul cu ei. Am făcut aici o parafrază după Matei 18, 20, tocmai pentru că înaintea pericopei amintite aflăm pilda cu oaia rătăcită (Matei 18, 10-14). Îndrumătorul de mai sus și de la poalele Olimpului e un fel de păstor, și cine bate păstorul risipește turma (Zaharia 13, 7; Matei
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
numai din dorința de experiențe plăcute și considerate normale printre atâtea altele. Ne-am obișnuit prost să legăm pe Platon de Socrate. Prost, spun, pentru că Platon „n-a fost nicidecum socratic; mai degrabă, avant la lettre, Socrate platonic”. Și, prin parafrază, propun ca pe mormântul lui Platon să scrie un epigrafist, într-un fel ironic, să scrie, zic: „aici doarme un arhitect fără noroc, care i-a omorât pe cei pe care trebuia să-i apere”. 7. Sfârșitul politicii erotice - de la
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
dintre ei încep să se consacre acestei probleme, principalele progrese venind de la sociologi. (Labov 1978: 223-224) Ca să mai luăm încă un exemplu lingvistic, C. Fuchs (1985:20) deplîngea, acum douăzeci de ani, faptul că majoritatea studiilor asupra ambiguității și a parafrazei nu au arătat interes decît pentru ambiguitățile de parafrază izolate și pentru relațiile de sinonimie dintre cupluri de frază, fără a lua în considerație un cotext mai larg. Ea regreta, de asemenea, caracterul încă limitat al tentativelor care vizau să
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
progrese venind de la sociologi. (Labov 1978: 223-224) Ca să mai luăm încă un exemplu lingvistic, C. Fuchs (1985:20) deplîngea, acum douăzeci de ani, faptul că majoritatea studiilor asupra ambiguității și a parafrazei nu au arătat interes decît pentru ambiguitățile de parafrază izolate și pentru relațiile de sinonimie dintre cupluri de frază, fără a lua în considerație un cotext mai larg. Ea regreta, de asemenea, caracterul încă limitat al tentativelor care vizau să țină seama de anumite relații între fraze: "nu dispunem
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dintre cupluri de frază, fără a lua în considerație un cotext mai larg. Ea regreta, de asemenea, caracterul încă limitat al tentativelor care vizau să țină seama de anumite relații între fraze: "nu dispunem de studii semantice despre ambiguitate și parafrază la nivelul textului, [în timp ce] numeroase ambiguități potențiale de fraze izolate nu rezistă într-un context mai larg și, invers, alte ambiguități sînt generate de țeserea progresivă a semnificației pe firul textului" (1985: 20-21). Această poziție este prelungită în aceeași măsură
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în apropierea unor enunțuri în aparență fără legătură: " Forma eliptică constituie, ca formă, un adevărat operator de dependență între enunțuri distincte" (1978: 123). I. Tamba-Mecz a insistat și ea asupra acestui rol textual: Elipsa, ca și multe alte concepte gramaticale (parafrază, concesie etc.) aparține domeniului retoric, unde este inventariată printre figurile de construcție. În această calitate, elipsa are drept cadru de analiză macroenunțul frazei sau, mai precis, al unei înlănțuiri de fraze. Elipsa corespunde mai curînd enunțului, remarcabil prin incompletitudinea lui
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Revue européenne des sciences sociales (1981) care a cuprins contribuțiile importante ale lui J.-B. Grize ("Logica naturală și explicația"), Marie-Jeanne Borel ("A arăta motivele. Un gen de discurs, explicația"), ca și, între alții, Joëlle Chesny-Kohler, despre aspectele explicative ale parafrazei și Denis Miéville, despre discursul didactic în matematică. Vom cita și articolele acestora din urmă: "Aspecte ale discursului explicativ" (Chesny-Kohler 1983) și "Explicația în argumentație, abordare semiologică" (Borel 1981b). În afara Școlii de semiologie de la Neuchâtel și a cercetărilor finale (Hempel
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
își ascunde simpatia pentru credința într‑o parusie eshatologică târzie. Al treilea personaj al parabolei spune: uigilemus et oremus, quia et brevis et incerta est ista vita, et nescimus tempus quando uenturus est Dominus. Este vorba, de fapt, de o parafrază a cuvintelor lui Isus, consemnate de Mc. 13,33. Prin această imitatio Christi, precum și prin reluarea temei imposibilității cunoașterii datei exacte a eshatonului, exegetul închide cercul demonstrației, încheind o analiză făcută cu multă inteligență, răbdare și exactitate. II. De ciuitate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Vălul Popeei, criticul sublinia două posibile excese ale privirii: tentația unei intimități depline, a unei "complicități totale cu subiectivitatea creatoare“, și tentația extremei distanțări. În primul caz, când actul critic presupune identificarea cu textul, se ajunge la pastișă sau la parafrază, În cel de-al doilea “privirea de deasupra” (le regard surplombant) Îi Îngăduie criticului să-și formeze o impresie complexă asupra operei și a relațiilor sale cu mediul istoric și social. De aceea, Starobinski ajunge la un compromis, optând pentru
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Alina-Eugenia ZLEI () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93096]
-
ca loc de răscruce, de întâlnire (de receptare și de inserție totodată) cu ansamblul social-istoric al umanității. De fapt, nu este vorba decât de un nume nou pentru binecunoscutele și foarte tradiționalele "influențe" (plagiate, citate, reminiscențe, aluzii, imitații, parodii, pastișe, parafraze, pe scurt întreaga sferă a "literaturii făcute cu literatură"). Aceeași Mărie cu altă pălărie. (Hăulică: 1981, 20)51 (Marino: 1998, 97) Pentru Michael Riffaterre 52, intertextul se referă la "unul sau mai multe texte pe care cititorul trebuie să le
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prin [P8'], este ca și cum am identifica semantismul din [P8'] cu cel din [P8] și am afirma că identificarea se realizează. Nu este vorba doar despre o simplă identificare metalingvistică (din tipul "X" este "Y"): într-adevăr, emfaza gramaticală consolidează marcarea parafrazei. De fapt, prin prezentarea celor două cărți ar trebui remarcată o nouă parafrază ironică în [P8']. Cele două situații de parafrază sînt concomitente și pot fi citite ca atare: "Avantajul unei mari colecții este că aprofundează chestiunea colțului mic și
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]