1,988 matches
-
tare caraghioasă Libelula. Firavă, lunguiață, chiar părea o insectă uriașă. Pistruiatul făcea pipi, iar fetița Îl arăta cu degetul și râdea. Apoi totul se opri. Un pârâit puternic și o lumină orbitoare, spartă Într-un mănunchi de scântei pulverizate ne paraliză un moment zbenguiala. Se auzi o bufnitură În spatele nostru. Ne-am Întors speriați. Undeva, sub firele de Înaltă tensiune, se zbătea o mogâldeață ciudată. Ne-am apropiat Încordați. Nu ne venea să credem ochilor. La picioarele noastre se afla o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
politice aproape În toate țările. Acțiunea lor, chiar și atunci când era de caracter normativ, a fost admisă și adesea coroborată de organele de Stat; dar adesea ea se execită În opoziție directă și În luptă deschisă contra Înseși acestor organisme, paralizând astfel eficacitatea acestora și amenințând chiar de a bulversa complet ordinea Statului În Întregime”. Continuarea acestei acțiuni până la ultimele ei consecințe, nu ar fi de mirare „să producă o transformare radicală În organizarea juridică a Statului, cu predominanța unei clase
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
tuturor problemelor de filozofie și tuturor enigmelor teologiei. O singură privire a Ei, și toate misterele s-ar fi risipit. De atunci mi-am mărit dozele de alcool și opiu. Din nefericire, aceste remedii fără speranță nu reușiseră să-mi paralizeze sau să-mi amorțească mintea, să-mi procure uitarea. Dimpotrivă, zi de zi, ceas cu ceas, minut cu minut, spiritul Ei, trupul, figura Ei mi se materializau înaintea ochilor cu și mai mare vigoare. Cum puteam să uit? Când ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
stării de șoc în care se văzu deodată aruncată V-am chemat pe toți aici nu pentru o repetiție la teatru, ci pentru a vă ruga să-i interziceți domnului Gerard să se mai apropie de mine... Sima păru că paralizează subit. Buzele, rămase tributare zâmbetului de suprafață, nu-și mai reveneau, în timp ce ochii și fruntea păreau a fi totuși capabile să reacționeze la vestea abia intrată proaspăt, pe urechi. Cu greu se dezmetici, ca și cum abia s-ar fi dezlipit de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cuvintele tot mai intens, așezându-le într-un iminent crescendo: Să mă abordeze, să mă pipăie, să mă sărute și să-mi propună ceva ce nu se poate spune aici cu glas tare... Se făcuse liniște deplină. Parcă toate gurile paralizaseră la un singur semn. Abia atunci își întoarse Gerard, privirile descotoșmănate de posibile reziduuri, ca și cum fuseseră înghețate și încercă să râdă forțat, dar nu reuși decât parțial: I-auzi! Formidabil! Așa e, tovarășe Gerard? - se auzi totuși vocea directorului, parcă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cât mai mult posibil această misiune. Numai gândul de a face acest lucru mă îngrozea de moarte. Mă speria însăși perspectiva de a o revedea pe Honor, iar perspectiva de a fi în aceeași încăpere cu ea mă îngheța, mă paraliza. Mai eram conștient și de faptul că aceasta ar putea fi ultima mea șansă. Ultima mea șansă de a face nu știu ce - nu-mi era foarte clar, dar gândul la această vizită era însoțit de teamă, curiozitate, nerăbdare și chiar speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
așezat - și m-am trezit imediat cu soarele amiezii În ochi. Acum vedeam și mai puțin din presupusul geniu al orașului. M-oi fi simțit eu neliniștit, simțindu-mi inima În drum spre gât, dar nu eram Încă atât de paralizat de frică, Încât să nu observ că exact asta era intenția Inspectorului. Soarele impertinent, jucându-i feste percepției mele, servea drept o mică demonstrație de forță. Ca să nu fiu complet orbit, Îmi plimbam privirea aiurea. În planul Îndepărtat, pe peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
efort. „Imaginați-vă Sascha Knisch e o femeie, cu toate atributele unei femei. “ Ni se cerea să facem mai mult decât o simplă reproducere și să combinăm liber viziunea interioară cu privirea noastră din afară. — Asta sună a Froehlich. — Eram paralizat de umilință. Dar Polster a reușit cumva să-i facă pe băieți să tacă și, până la urmă, oricât de incredibil ar suna, toată lumea s-a apucat să deseneze. În ceea ce mă privește, mă prefăceam că plouă. Dar Încearcă să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aș fi insistat atât să devin fratele la care credeam că s-a gândit Dora când s-a referit la „sinele meu adevărat“, mi-ar fi putut povesti despre adevăratul Anton. Și dacă n-aș fi rămas mut și aproape paralizat În șifonierul ei, nu i s-ar fi Înâmplat nimic. Eșecul meu de a face ceva concret era mai mult decât lamentabil, era aproape criminal. Soră sau nu, am făcut pe clientul, În loc să fi fost confidentul ei. Puteam măcar să termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
măcar cu un homar. Și nu vrea să pun nici eu. Chiar așa. Să nu mănânc așa ceva, dacă-mi cunosc interesul. — Sunt destule bunătăți pe lumea asta, Alex, chiar și fără homarii ăia de la care riști să rămâi cu mâinile paralizate pe viață. Uf! Câte nemulțumiri n-am adunat! Câtă ură n-am strâns fără măcar să-mi dau seama! De vină să fie procesul, doctore, sau ceea ce îndeobște numim „materialul“? Nu fac decât să mă plâng toată ziua, am adunat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
iar dezgustul În furie. — M-a ademenit, spuse ea Încet. În tot acest interval, Josef rămase conștient de geanta lui, care era pe biroul din spatele lui Herr Kolber, de stiva de cărți și de seiful expus. Totuși neliniștea nu-l paraliză. Mai devreme sau mai târziu, Herr Kolber va descoperi ce-l adusese În apartament și deja observase aproape de mâna șefului de gară o sonerie care probabil că suna În apartamentul portarului. — Pot să las mâinile jos, Herr Superintendent? — Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
limba lui, dorea să-și poată ține discursul din boxă cu o conștiință perfect clară. Mici lucruri din trecutul său, despre care dușmanii lui nu vor afla niciodată, s-ar putea să i se ivească În minte și să-i paralizeze limba. M-am făcut de râs cu cei doi proprietari de dugheană. Mă voi descurca oare mai bine la Belgrad? Pentru că viitorul său avea o limită aproape precisă, Începu să adaste - cum nu fusese obișnuit s-o facă - asupra trecutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vorba doar de Helen, zic. Și poate și de Nash, dacă teoria mea în legătură cu moartea manechinelor e corectă. După ce-i omorâm, ne putem întoarce la normalitate. La televizor, tânărul cu microfonul zice că zona centrală a fost în mare parte paralizată de incendiul de gradul trei. Zice că structura de rezistență este afectată. Zice că este una dintre cele mai îndrăgite instituții din oraș. — Lui Stridie, zice Mona, nu-i place ideea dumneavoastră de normalitate. Instituția în flăcări este Hambarul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și vodca între ochi. Cînd ai să obosești, vei fi a mea..." Stai! șoptește Maria înfiorată de atingerea ce durează atît de mult. Ca și tonul rece, de-atunci cînd o ținea în brațe, și șoapta ei de acum îl paralizează pe Mihai, făcîndu-l să roșească tot, în vreme ce, ridicîndu-se imediat, se retrage spre chiuvetă, să bea apă cu paharul în care a avut vodcă. Vreau și eu întinde Maria paharul. Ascultă, ridică privirea spre el cînd i se aduce apa chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un spectacol înduioșător, pe lângă opintirea sinistră în norma fără noimă. În sport e simplu, carnea îți spune când trebuie să lași și pe alții. Cu pixul, e mai rău, îți hrănește impresia că poți să-l ții în mână până când paralizezi... Juzii corupțitc "Juzii corup]i" Alaiul de pesediști, în cap cu Adrian Năstase, venit la poarta Parchetului ca să-l susțină pe infractorul Bivolaru a făcut dâră în istoria politică a României ultimilor ani. Era exemplul cel mai șocant în ceea ce privește solidaritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
văzut o sondă prahoveană aplecându-se ritmic și înspăimântător ca un Tyranosaurus Rex ca să smulgă hălci din prada doborâtă la pământ. Un lan de floarea-soarelui ca o mare de plante carnivore, în care dacă pătrunzi, fascinat de atâta frumusețe, ești paralizat și devorat în câteva minute. Înlăuntrul meu jena s-a transformat în înfiorare... Filmul lui Lucian Pintilie nu vorbește despre mântuire. Nu e vorba de nici un drum al Damascului, ca în cartea sensibilei doamne Dorina Jela. Pintilie spune așa: comunismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mai puternic, cu atât ea restrânge gradele de libertate ale imaginației receptorului. Există pericolul ca individul uman, alimentat astăzi, în proporție covârșitoare, cu imagini în dauna cuvintelor, să ajungă la maturitate închis într-un set simbolic vizual care să-i paralizeze aproape complet creativitatea... E încă unul dintre paradoxurile care se înmulțesc îngrijorător în societatea contemporană, izvorând dintr-o unică aberație: mijloace prea multe și prea puternice pentru prea puține și bicisnice scopuri. Fabuloasa evoluție a prelucrării imaginii nu intensifică imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
construit înainte, ferit de privirile muritorilor, în care Cristos și cu mine ne împărțeam pumni. Mint cu nerușinare. În vremurile alea, poate pentru că, după cum v-am spus, Cristos era locul de unde urla Bau-Bau, sufeream de aceeași încremenire neputincioasă care-mi paraliza până și respirația (este deci o dovadă de impostură să pretind că și eu puteam să lovesc cu pumnul). Singura persoană care-mi dădea de știre rânjind că știe ce se întâmplă între mine și Cristos era sora lui îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că-n valiza asta nu sînt cărți, ci cărămizi, căci e prea grea, adăugă el, lăsînd mîna Annei Hilfe și pipăind una din Închizătorile valizei. Nu-i Încuiată, ia să vedem... Dar nu Îndrăsniră. Se zgîiau amîndoi la valiză, bănuitori, paralizați la gîndul că dușmanii lor, atît de prevăzători din fire, nu uitau nimic, nici un amănunt. — Eu nu m-aș atinge de valiză, spuse ea. Stătea acolo, Încremenită În atitudinea unei păsări fascinate de un șarpe atotputernic și atotștiutor. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
revoluționarism, ci un evoluționism economic, mecanic, căci statul socialist viitor nu poate fi realizat prin revoluție, ci numai prin evoluția economică. Revoluția politică bruscă nu poate duce la noua ordine socială, pentru că «posesiunea puterii politice nu poate ea singură să paralizeze influența legilor economice din moment ce condițiile sociale nu se pretează la aceasta». Ca un curent politic însă marxismul devine agitator, revoluționar, și prin aceasta el cade în contrazicere cu sine însuși. Într-adevăr nu se poate împăca apelul lui MARX către
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
650 de deținuți). [...] După 1964, regimul închisorilor și exterminarea fizică au fost înlocuite de metode mai subtile de supraveghere a societății în ansamblu: o puternică rețea de informatori și încurajarea delațiunii, ascultarea convorbirilor telefonice, domiciliul obligatoriu sau dosarul personal. Frica paraliza acum toate segmentele sociale și, în lipsa unei opoziții puternice la politica regimului, Securitatea putea preveni eficient orice încercare de a contesta politica partidului. După unii autori de marcă, socialismul totalitar a eșuat mai ales datorită politicii adoptate față de țărănime, clasa
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mult prea mare. Autorul 1. Redescoperirea valorilor democrației în România postdecembristă (Întoarcerea la normalitate compromisă parțial de dl. Ion Iliescu) Încă de la începutul secolului trecut, reputatul psiholog francez Gustave Le Bon punea sub semnul întrebării anumite credințe: „socialismul amenință să paralizeze marile surse de progres ale umanității, asfixiind inițiativele individuale și deschizând popoarelor perspectiva servituții, mizeriei și dictaturii. [...] Ziua în care o mare credință este sortită pieirii este aceea în care valoarea ei începe să fie discutată. [...] absurditatea filosofică a anumitor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
14 ani să fie dat afară din cauza unui test de voce.” Cinstea, atât de demodată parcă astăzi, nu mai are aceeași apreciere și valoare ca în trecut, nici măcar nu mai e ridicată la rangul pe care-l avea în timpul comunismului paralizat de ipocrizie. Această virtute cardinală, care stă la baza corectitudinii din întreaga societate, a fost contracarată asiduu de sloganul zilei: „dacă ești cinstit mori de foame”. Cu alte cuvinte, rămâi sărac. Va trebui ca pe viitor și această mentalitate să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
astfel de la responsabilitatea individuală. Este drept că schimbarea la față a țării nu se poate face prin eforturi divergente și disparate, ci este necesară o modificare structurală pe bază de orientare colectivă. [...] Religia, opunând veșnicia în fiecare clipă a timpului, paralizează avântul răsunător (răsturnător). [...] Românii au prea multă umilință. [...] Umilința te așează sub lucruri. În momentul în care românii vor abandona ideea de destin, ca realitate sub care omul geme, incapabil de a se mișca, ei vor înțelege istoria și poate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
am un frate mai mic, dar era cam mult, am avut o soră, dar a murit de-o gripă sau de-un tratament greșit, nu mai țin minte, am văzut-o la azil de vreo două ori cât a fost paralizată, a adus-o în brațe o babă cu nasul mâncat, mai avea doar un ciot sub ochii porcini, care și ea stătea acolo, i-am dat lapte cu griș cu biberonul, m-am chinuit s-o sprijin de barele pătuțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]