4,853 matches
-
critic român. Ortiz, În 1934, a fost primit membru de onoare al Academiei Române. Au urmat mai multe traduceri din Eminescu. Mariano Baffi apreciază În mod deosebit culegerea lirica semnată de prof. Umberto Cianciolo, apărută la Modena, În 1941. Deschid o paranteză și de această dată. Și aici, la Cluj, sunt emoționante amintirile despre Cenaclul literar de la Sibiu, care a ființat În perioada interbelică, din care făcea parte și poeta clujeana Eta Boeriu. Această grupare artistică În mod miraculos a rezistat chiar
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
stilul, că urbea aceasta mustind de istorie, cultură etc. va beneficia de tot sprijinul său. În caz de... Pentru că - vorba unor agasante reclame - merită! Născut, de altminteri, pe aceste meleaguri, cu oleacă de moșioară și un conăcel la Ruginoasa (în paranteză fie spus, redobândite prin voința politică a mult huliților țărăniști), așadar, legat cu ceva fire de capitala veche a Moldovei, dl. Theodorescu, ajuns senator, a întărit promisiunile. Optimismul oamenilor din cultură creștea de la o conferință de presă la alta, de la
Demagogi cu ștaif by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/13079_a_14404]
-
anume context de comunicare. Ori al reunirii acestora În sintagme memorabile, ori În formulări aforistice. Acestea au darul de a proveni dintro experiență bogată de viață, uneori de secole, sau dintr-o cultură universală asimilată creator, În timp. Deloc În paranteză, la spiritualitatea milenară a românilor, proverbul și zicala au ținut loc de Îndreptar moral, psihologic și filosofic. Ca indicatori nominali, la origine, verbe, cele două cuvinte Își definesc substanța și datorită Întrebuințării lor tot mai accentuate și flexibile. Ele Încorporează
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
a ceea ce numim "natură" (care-i una de extracție citadină) e cvasi-lipsă la Marin Sorescu, ce excelează, ca și Preda, în auditiția conversațională. De unde, opera-i majoră, La Lilieci, spiritul căreia e unul (cum s-a mai spus) moromețian... În paranteză fie spus (nu fără pietatea cuvenită unuia ce nu mai este printre noi): s-ar putea să n-am "organ" pentru Sorescu (simplitatea căruia, de pildă, e, uneori, numai simplism) și/sau să fi rămas, din consecvență (și dintr-un
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
râsul (cel "urât de filistini", cu un cuvânt al lui M. Ralea, mai înainte să se facă, și el, un filistin roșietic) e, îndeobște, exploziv. Explozia, însă, este scurtă și, uneori, ratând, e doar un fâs... Deschid, aici, o nouă paranteză, ca să-ți spun că,-n toiul perestroikăi, am scris, pe-un capăt de hârtie, un mic, așa-zicând, "oracol", rămas, cu alte mai-nimicuri, într-un mic coș de pe mașina de spălat. Luându-mă după "șchimbărili" lui Gorby (și ca s-
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
fredonat de cântecul geneticii. Suflet copil, de-ai ști că gelozia, În haină ponosita a lui Arhimede, Scufunda-n fiecare-apus melancolia, Ai inunda-n sărut zborul de lebede. Suflet copil, tu încă vrei să crezi, Ca-n dânsul dintre două paranteze Trei puncte la final dac-ai să pierzi Ai inventa un infinit și-un Dumnezeu să le creeze.
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
manierelor, a tehnicilor specifice la Renaștere, la Baroc , la Clasicism. Serialismul durează cam 2025 de ani, după care ne confruntăm cu direcții în succesiune ce introduc în percepția ascultătorilor, a publicului, o enormă dificultate de a „digera” inovațiile. Deschid o paranteză și intru apoi în problematica anvizajată. În orice operă - și asta e o lege fundamentală ce definește obiectul artistic, indiferent de natura lui, (plastică, arhitecturală, coregrafică, cinematografică, literară, muzicală) - trebuie păstrat un echilibru între cantitatea de necunoscut, respectiv de originalitate
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
istoria acestei arte a unor modele (intonaționale) de notorietate, fie ca atare (citate), fie transformate (în tot felul), fie trecute sub tăcere (din ignoranță, poate). Acestea devin mentalități sau surse culturale operante în straturi suprapuse în dezvoltarea istoriei muzicii. [În paranteză vorbind, nu mi se pare nimic mai rizibil decât calificarea (adjectivală) a unor anume tonalități cu diverși termeni luați din dicționar. Aici este activă o anume memorie culturală legată de anumite capodopere desfășurate în tonalitatea respectivă, sensul fiind abstras și
Logica lumilor posibile (XI) – modele structurale – (continuare). In: Revista MUZICA by Nicolae Brânduș () [Corola-journal/Science/244_a_480]
-
lingvistice ale "subiectului" D-sale? Coincidența face, ca tocmai în timpul redactării paginilor de față să citesc un articol aniversar al unui celebru muzicolog, Guy Cherqui, apărut într-o importantă revistă italiană de muzică și reprodus într-o publicație românească. O paranteză îl amintește pe Mircea Eliade "care s-a distins printr-o remarcabilă deschidere față de limbile și culturile altora. El vorbea opt limbi diverse, printre care sanscrita și persana"... (Guy Cherqui, Vocile României în Amadeus, mai 2006, reprodus în România literară
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
relief (din profil); IV. Direcționalitate - orientare (la orizont); V. Durabilitate - formă (de expresie); VI. Sonoritate sau materialitate - estetică (ca limbaj). Puse în act, aspectele relației TA-OS sunt și funcții, numite în înșiruirea de mai sus după fiecare cratimă, termenii dintre paranteze denumind latura de dimensionare sau codomeniul fiecărei funcții specificate. Totodată, în subcoloanele-pereche ale fiecărei coloane mari am denumit și calitatea temporală - timpul atractor (ca mediu, moment, loc, proiecție, sintaxă, relație) -, respectiv aspectul ei obiectual - opera sonoră. În ansamblu, ele exprimă
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
și a Vedelor -, Amita Bhose se va stabili definitiv în România, grație creației geniale a lui Eminescu, unde va trăi până la capătul vieții și unde-și doarme somnul veșnic în pământul sfânt ce-l odihnește pe idolul său. Încheiem această paranteză edificatoare asupra impactului eminescian peste fruntarii amintind că, din Italia, Rosa del Conte vine și se perfecționează în limba română - din aceleași considerente ca și Amita Bhose -, studiază cu asiduitate și frenezie creația ultimului mare poet romantic european, îi traduce
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
despre dreapta, liberalism, valori morale, conservatorism, inițiativă privată, anticomunism, reforma societății, reforma statului etc., discursuri pe care le-am tot auzit din partea unor partide care au pretins a ocupa de-a lungul timpului dreapta politică. Pentru a face o mică paranteză, la noi problema nu e cea a discursului, ci, după cum se știe, avem o problemă atunci când discursul este comparat cu faptele. Aici ipocrizia este auto-devorantă. Orice societate își are ipocrizia ei (fără de care probabil că nici n-ar putea funcționa
Despre rostul și rolul societății civile [Corola-blog/BlogPost/93910_a_95202]
-
ni se atrăgea atenția în chip foarte serios, încă din anii ’90 ai secolului trecut, de către intelectuali subțiri - ajunși apoi, unii dintre ei, înalți demnitari de stat - că Eminescu este complet revolut, învechit, desuet, că era bun de pus între paranteze (în „debara”) și că, în niciun caz, România nu putea visa la NATO și la UE pe buze cu „autohtonistul”, „antioccidentalul” și „xenofobul” Eminescu! Iar ideea că Eminescu nu mai este citit este falsă și menită să distragă atenția de la
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
este orice afară de un ,om bătrîn": a atins punctul cronologic al maximei dezvoltări, dar s-a hotărît să rămînă acolo și, de aceea, pentru mine, el se situează în afara timpului, posesor ,fără vîrstă" al unei înțelepciuni a științei. Punerea între paranteze a cronologiei verificabile devine, în cazul lui Paul Cornea, unicul principiu metodologic acceptabil. Dacă spunem că profesorul de la Universitatea din București este, la ora actuală, cel mai mare istoric literar român în viață, nu facem un clasament, ci formulăm o
Profil și efigie by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12352_a_13677]
-
unul de artă. Câteva cuvinte și despre alcătuirea ediției. Autorii: Traian Filip (decedat), Mircea Filip și Adrian Munțiu ne vorbesc despre dificultățile, reale, pe care le-au întâmpinat: "pagini ilizibile, întreruperi, cuvinte indescifrabile, fragmente pierdute. Toate au fost consemnate cu paranteze (...). Iar completările - posibile - ale editorilor cu croșete. Parantezele fără trei puncte aparțin lui Petru Comarnescu și marchează adnotări marginale". De asemenea, se precizează că diaristul însuși a introdus unele scrisori în jurnal, procedeu pe care l-au preluat și editorii
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
ediției. Autorii: Traian Filip (decedat), Mircea Filip și Adrian Munțiu ne vorbesc despre dificultățile, reale, pe care le-au întâmpinat: "pagini ilizibile, întreruperi, cuvinte indescifrabile, fragmente pierdute. Toate au fost consemnate cu paranteze (...). Iar completările - posibile - ale editorilor cu croșete. Parantezele fără trei puncte aparțin lui Petru Comarnescu și marchează adnotări marginale". De asemenea, se precizează că diaristul însuși a introdus unele scrisori în jurnal, procedeu pe care l-au preluat și editorii. Se simțea totuși nevoia unor note, ca în
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
simțea totuși nevoia unor note, ca în cazul scrisorii lui Emil Cioran adresată lui Petru Comarnescu la 30. I. 1933, care trebuia să figureze în subsol și nu în corpul jurnalului. Ne întrebăm de ce nu se explică mai clar natura parantezelor, la pagină: pasaj ilizibil, anulat de autor, sau inexistent. Mi se par curioase întreruperile de text în scrisorile trimise Otiliei Cazimir și lui Traian Filip, mai toate reproduse fragmentar. Semnalez paginile 122-126; 212-221; 307-313, vol. II. Și mai ciudate sunt
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
pagină: pasaj ilizibil, anulat de autor, sau inexistent. Mi se par curioase întreruperile de text în scrisorile trimise Otiliei Cazimir și lui Traian Filip, mai toate reproduse fragmentar. Semnalez paginile 122-126; 212-221; 307-313, vol. II. Și mai ciudate sunt numeroasele paranteze drepte, faimoasele croșete ș...ț din Jurnalele de călătorie, despre care nu se face nici o mențiune în cuvântul introductiv Cu privire la alcătuirea ediției. Toate acestea creează cititorului o îndreptățită nedumerire. Vol. III se încheie cu un îndrumar selectiv de nume, punând
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
munca editorilor, care au meritul incontestabil de a fi recuperat o mare parte a jurnalului lui Petru Comarnescu, dar parcă era nevoie de mai mult profesionalism. Din păcate, nu avem totdeauna siguranța textului autentic, fiind ciuruit de atâtea feluri de paranteze insuficient explicate și de unele ș...ț nici măcar amintite în nota asupra ediției. Să sperăm într-o viitoare ediție (mi-e greu să spun integrală!), dar îmbunătățită sub aspectul acurateții textului.
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
materne, italiana. Potrivit clasificării amintite, româna (pe care Dante o ignoră, — și nici n-ar fi putut să facă altfel) este un grai de "da". Obîrșia cuvîntului e slavă: răspund afirmativ la întrebări, prin acest "da", bulgarii, sîrbii, rușii. În paranteză fie spus: Tristan Tzara, în primu-i Manifest, amintește dubla afirmație, "da, da", din rusă și română, drept o posibilă semnificație fortuită a derizoriului cuvânt dada, pescuit cu coupe-papier-ul din Larousse. — Or, cum dadaismul e o culme a nihilismului în artă
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
da, da". Da-ul francez ar proveni, conform aceluiași Larousse (s. v.), "des impératifs dișsț et va", — din imperativele, adică, ale verbelor "a spune" și a "merge", printr-o contragere a lor într-un cuvînt monosilabic. Deschid, aici, o altă paranteză: în micul Larousse pe care-l am în preajmă, ediția 1973, cuvântul da se află la distanță de treisprezece termeni de dada, în accepțiunea lui originară — anume "cal", în graiul infantil, și, ulterior, la figurat, "marotă" —, și de paisprezece, de
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
Melancoliile îi sînt luxoase, elegante cu premeditare iar dacă descoperi undeva simplitatea trebuie să adaugi de îndată (altfel induci în eroare pe cititor...) că este, nu-i așa, dovadă de rafinament.” Sar în sus ca mingea cea de cauciuc în preajma parantezei și, nu-i așa, îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii. * La Istoria lui Călinescu am adăugat, pe masă, drept în față: Aventurile lui Tom Sawyer și Aventurile lui Huckleberry Finn. În „Biblioteca pentru toți
Îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12950_a_14275]
-
le-a rămas și lor în străfundurile limbajului, ultim vestigiu al unei normalități pierdute. Bineînțeles că la mine lucrurile stau exact pe dos: cartea reprezintă atît punctul de pornire, cît și cel de sosire. Lumea reală nu e decît o paranteză între două cărți - o paranteză ce nu face altceva decît să confirme adevărurile eterne, prin definiție codificate în scris, în pagini celebre. PLECÎND DE LA CĂRȚI mai înseamnă ceva: în limba română, toate cele trei cuvinte ale sintagmei sînt de origine
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
în străfundurile limbajului, ultim vestigiu al unei normalități pierdute. Bineînțeles că la mine lucrurile stau exact pe dos: cartea reprezintă atît punctul de pornire, cît și cel de sosire. Lumea reală nu e decît o paranteză între două cărți - o paranteză ce nu face altceva decît să confirme adevărurile eterne, prin definiție codificate în scris, în pagini celebre. PLECÎND DE LA CĂRȚI mai înseamnă ceva: în limba română, toate cele trei cuvinte ale sintagmei sînt de origine latină veche, certificat implicit de
Preambul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/13361_a_14686]
-
și utilizabil în limba română ca substantiv masculin sau în ce constă diferența dintre mathesis și paideia. Exemplificările sînt luate frecvent din cărți românești contemporane, de la Opera lui Tudor Arghezi de Nicolae Balotă la Minima moralia de Andrei Pleșu. (În paranteză fie spus, dat fiind că este citată în bibliografie, sintagma minima moralia n-ar fi stricat să fie inclusă în dicționar). Față de alte lucrări de gen apărute de-a lungul anilor, care cuprind doar expresiile grecești și latinești, eventual comentate
LECTURI LA ZI by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13838_a_15163]