348 matches
-
de propriul lui adevèr, a fost într-adevèr o searè minunatè! eu am ieșit înaintea ei, am așteptat-o afarè, la colțul strèzii directorului meu, E aproape de miezul nopții, de-o parte și de alta a strèzii e plin de mașini parcate, sunt mașinile invitaților directorului, oricine ar trece pe stradè și-ar da seama cè în casa aceea puternic iluminatè e o petrecere, Dacè aș mai fi rèmas aș fi avut prilejul s-o invit probabil la dans și sè suprapun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mașini fac multè larmè, Ce faci, Matei?! Demareazè! Dupè intersecție, dincolo de Tribunal, instructorul îmi cere sè opresc undeva pe dreapta și, dupè ce gèsesc un loc liber în parcare, mè invitè sè coborâm și sè intrèm într-o cafenea, Cu parcatul m-am descurcat destul de bine deși nu știu cine a fècut-o în locul meu, nu stiu însè cum am sè mè descurc când instructorul meu mè va privi direct în fațè întrebându-mè, Matei, ce s-a întâmplat cu tine? comandè cafea, așteptând, nerèbdètor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Ia legat, așa l-a scris, respectă grafia lui, Nuți! Să vadă și tovarășul colonel ce ortografie cunoaște generația asta expirată, așa le zice dânsul la ăștia din anii ’50! Au călătorit până În stația Gorjului, călătorit, auzi (râde), după care parcat, obiectivu a ieșit cu șoferu, au traversat Bulevardul Înfrățirea Între Popoare, până la blocul 16, scara C, În fața blocului a venit la el un individ care aștepta În fața blocului 16, scara A, care scară, A sau C? Luase ceva la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mâine și hai să discutăm despre ce investiții pot să fac eu în banca ta. Texanul a devenit ulterior unul dintre cei mai prețioși clienți ai lui James, iar Julia a fost recompensată cu drăgălașul Mercedes SLK care stătea acum parcat pe aleea cu pietriș din fața casei cu șase camere de pe Bishop’s Avenue, una dintre cele mai prestigioase străzi din Londra. O bătaie ușoară pe umăr a trezit-o pe Julia din reverie. —Gata! Te las să te relaxezi câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă - Dacii concurând cu Mercedesuri fumurii și jeep-uri - sicriele de lux ale țigăniei săltând prin zarva de muzici încrucișate, revărsate din boxe agățate în balcoane. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
felinarele Îmi păreau a fi de un portocaliu intens și mult prea strălucitoare, de parcă nu le mai văzusem niciodată cu adevărat până atunci. Am rămas o clipă locului, privind Împrejur. Singurul semn că se petreceau evenimente neobișnuite erau mașinile poliției parcate afară; altfel, strada era la fel de tăcută ca Întotdeauna. Când are loc o crimă, șocul real este că viața continuă ca și mai Înainte. E ca atunci când Îți pierzi virginitatea; vrei ca toată lumea să vadă ce s-a Întâmplat, dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în lume. — Locuiești aici? am întrebat-o pe fată. — Doamne ferește! Aș muri de singurătate dacă mi-aș petrece nopțile aici. Cel care are grijă de pășune mă duce seara în oraș și vin iar dimineața. Mi-a arătat o camionetă parcată undeva mai încolo, în fața biroului său. — O să înceapă în curând vacanța cea lungă, nu? întrebă Reiko. — Da, o să închidem prăvălia, spuse fata. Reiko i-a oferit o țigară și au fumat amândouă. — O să-ți simt lipsa, spuse Reiko. — Mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de-a războiul, i-a explicat tatăl ei cînd l-a Întrebat ce-i aia. Ana privește din fugă spre acești bărbați cu arme, dar nu i se pare că se joacă, par foarte serioși. Se strecoară amîndouă printre mașinile parcate și traversează bulevardul pustiu. Ana simte Îngrijorarea mamei, care merge repede, evitînd zonele deschise. Ajung În piață, unde nu e nimeni. Prăvăliile și dughenele sînt Închise. Trece un cuplu, sînt destul de În vîrstă și par marcați de efort, Ana vede
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rele. Și îl văzuse pe George apropiindu-se pe drum și trecând mai departe. După ce George dispăruse, Stella renunțase să mai urmărească familia prin binoclu și coborâse în salon. May Blacket controla, din timp în timp, dacă mașinile erau încă parcate. N-a putut să-și dea seama? George? Nu. Ruby s-a uitat atât de fix la casă. Simplă curiozitate. Ea are un al șaselea simț. Trebuie să vă informez că eu, N, naratorul, urmează să mă introduc direct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în cămașă, nu-mi mai e suficient nici vindiacul Frigul e pătrunzător și, din punctul meu de vedere, in-explicabil. Suntem, totuși, în august! Grăbesc pasul ca să mă încălzesc. Jumătatea de oră care ne trebuie să coborâm până la locul unde e parcată mașina mi se pare lungă, in-terminabilă, ca o duminecă goală. Ajungem la familia V. Înfrigurați și înghit două aspirine. 23 august Pornim de dimineață spre Los Angeles. Mai privesc o dată drapelul românesc pe care vântul, însorit, dar rece, îl smucește
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ființele se înfurie. Toate, în afară de sfântul cu care trăia ea. Își făcu o programare la doctorul Hayes. Când opri în garajul de la Bunul Samaritean, în ziua stabilită, retrăi noaptea accidentului. Fu nevoită să stea timp de zece minute în mașina parcată, până când să se poată ține din nou pe picioare. Îl salută pe doctorul Hayes pe un ton profesionist. Cronometrul întâlnirii se pornise. Enumeră noile simptome ale lui Mark, pe care neurologul le trecu în fișa lui. De ce nu-l aduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
câțiva pași de ușa lui de la intrare. Stătea acolo de o jumătate de oră. Avusese de gând s-o șteargă cu mult înainte ca el să se întoarcă acasă. În loc de asta, însă, se instalase la șapte metri de mașina ei parcată, incapabilă s-o ia într-o direcție sau alta. Daniel sări de pe bicicletă, crezând că era rănită. Dar când ajunse la trei metri de ea înțelese totul. Era neabătut în noblețea sa, chiar și atunci când era părăsit. Toate întrebările pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
el, în momentul ăsta. Mintea lui era atât de brutal de diferită față de a lui Daniel sau față de propria ei minte. Era o extensie uriașă, calculată, a computerului de buzunar la care butona tot timpul. Putea sta la volanul Toyotei parcate, jucându-se cu obiectul ăla manevrabil ca un nou-născut care explorează o creșă. La anxietatea ei legată de tratamentul lui Mark, răspunse: —Gândește-te la costuri. Calculează beneficiile. Vezi care-s mai mari. Auzi la el. Aș vrea eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
erau multe restaurante cu nume orientale și multe săli de jocuri de noroc. în unele, zări oameni care stăteau cu sacoșe și coșuri în fața tejghelelor, jucînd, după toate aparențele, în schimbul hranei. Golurile lăsate de clădirile demolate erau înțesate de mașini parcate și înconjurate de garduri cu tot felul de amenințări mîzgălite cu vopsea. NEBUNUL MAC UCIDE sau BROASCA NEBUNĂ JUDECĂ, sau VIN MICILE MALCIES, dar nu abăteau atenția de la mesajele mai mari de pe afișe. Acestea prezentau poze cu viața de familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Trecură pe lîngă o coadă lungă la ușa unui veceu public, apoi pe lîngă un zid cu afișe gigantice. Aici, zise el, și pășiră printr-un gol între două afișe ajungînd într-o zonă întinsă cu pietriș, plină de mașini parcate. Se opri lîngă una și deschise portiera. Lanark deschise portiera de cealaltă parte. Locul din față al mașinii se lăți și o tînără grăsuță cu o față slabă stătea în mijloc. — Intrați. Luați loc. închideți ușa și taceți din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acum, când citești aceste rânduri! Mă urmărești sau deja imaginația te poartă prin alte locuri? “Un tânăr director executiv, conducea pe strada, puțin cam prea repede, noul sau Jaguar. Era atent la copiii ce ar fi putut țâșni de după mașinile parcate, și a încetinit atunci când a crezut ca a văzut ceva. Pe măsură ce mașina sa trecea, nici un copil nu a apărut. In schimb, o cărămida a lovit una din portierele Jaguarului. A apăsat pe frână și a întors Jaguarul înapoi, la locul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
portierele Jaguarului. A apăsat pe frână și a întors Jaguarul înapoi, la locul unde fusese lovi t de cărămida. A sărit furios din mașina, a pus mâna pe primul copil întâlnit în cale și l-a lovit de o mașină parcata, țipând: „Ce a fost asta și cine ești tu? Ce crezi că faci? Aceasta este o mașină nouă și cărămida pe care ai aruncat-o te va costa mulți bani. De ce ai făcut asta?” Copilul era speriat. „Vă rog, domnule
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
Vă rog, domnule, vă rog, îmi pare rău dar nu știam ce altceva sa fac,” a explicat el. „ Am aruncat cărămida pentru că nimeni altcineva nu v-ar fi oprit...” Cu lacrimile șiroind pe obraji, copilul a arătat ceva lângă mașina parcată. „Este fratele meu” a spus. „A luat curba greșit și a căzut de pe scaunul cu rotile, iar eu nu pot să-l ridic înapoi.” Trist, copilul ia cerut apoi, directorului: „Mă ajutați vă rog să-l pun înapoi in scaunul
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
până și fâșâitul hârtiilor. Orice s-ar spune despre Shin Bet, erau o gașcă remarcabilă: montaseră tot echipamentul acela de supraveghere doar la câteva ore după ce le-o ceruse. — Și puteți face toată chestia asta din acel camion cu satelit parcat afară? — Cu microfoane direcționale îndreptate spre fereastră - prin sticlă - se pot face multe. E mai bine dacă ai și ceva înăuntru. Ceea ce voi nu aveți. Deci, cum de e atât de bun sunetul? Femeia conectă încă o pereche de căști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu vehemența și seriozitatea cu care se angaja în protestele ei sociale. Cât de îndurerată va fi când Ignatius îi va descrie plăcerile lui încărcate de tandrețe. — Oare să îndrăznesc? se întreba Ignatius, lovindu-și absent căruciorul de o mașină parcată. Mânerul îi intră în stomac și râgâi. Nu-i va spune femeii cum a ajuns să afle despre ea. Va începe prin a discuta despre Boetius. Va fi impresionată. Ignatius găsi adresa și spuse: „O, Doamne! Biata femeie a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și ea se mai și ascunde de el acum, el știe că ea preferă distanța. Se întoarce pe gard și rămîne acolo pînă la sfîrșit. Apoi, după ce ea pleacă, el iese din sală și la ușă se oprește privind mașinile parcate. La una dintre ele se află cîteva persoane, el aude cuvîntul “autograf” de vreo două ori și deodată își dă seama că ea e acolo în mașină, la cîțiva pași în fața lui. Și e chiar posibil să ajungă la ea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
becuri. Aș putea striga și nimeni nu m-ar asculta. Tăcuți, În spatele acelor ferestre Închise din care nu scapă un firicel de lumină, taxidermiștii ar rânji În mantiile lor galbene. Și totuși nu, Între colonade și grădina centrală sunt automobile parcate și câte-o umbră ici-colo, trecând. Dar asta nu face ca locul să devină mai primitor. Un dog mare nemțesc Îmi taie calea. Un câine negru numai noaptea. Unde-i Faust? Poate-l trimite pe credinciosul său Wagner să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cea mare, de la etajul al optulea, deși proaspăt renovată, Încă mai păstrează aerul de modă veche, cu ferestre care chiar se deschid și o minunată vedere către lac. CÎnd privește afară Îl Întîmpină o vedere uimitoare: sute de taxiuri galbene, parcate ca un stol de păsări pe un ponton de beton, pe lac. LÎngă fiecare taxi, stă un șofer Îndoit de șale pe un covoraș de rugăciune. Cei care fac naveta, la ora asta de vîrf, trec vuind pe lîngă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și dau din cap aprobator. Unul dintre ei arată cu degetul către afișul de deasupra casei de marcat. Toalete afară. Zece minute maxim. Fără camere. Curînd Wakefield se trezește sprijinit de Anton, care Îl conduce către un vechi MG decapotabil parcat În nisip. — Arată exact ca ăla vechi al tău, remarcă Wakefield slab. — Ciudat, după ce mi-am vîndut Mercedesul și mi-am părăsit nevasta, mi-am primit Înapoi mașina. Acum sînt Încă și mai pe drojdie decît eram cînd te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
considera demnă de diploma ei, În puericultură. Maja constată, cu părere de rău, că fetița ei uitase deja de lumânărele: avea privirea lipită de băiețelul cu ochelari de plastic și cu ochiul drept bandajat, care apărea și dispărea de după mașinile parcate. Maja Îi simți nerăbdarea - În tremurul mâinii, În imboldul cu greu reținut de a fugi după el. Nu se mișcă și nici nu făcu vreun semn că ar vrea să-i urmeze, dar nerăbdarea Camillei Îi sfâșia sufletul. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]