193 matches
-
un tip de funcționare de natură „magică”. Caracterul anal, descris de S. Freud, este un tip patologic de caracter, care rezultă din formațiile reacționale orientate către pulsiunile anale. Din punct de vedere psihopatologic acesta se caracterizează prin următoarele: economie sau parcimonie, ordine sau punctualitate, încăpățânare sau automatism rigid. Personalitatea anancastă, descrisă de K. Schneider, combină elementele personalității obsesionale cu cele ale caracterului anal. Anancaștii îmbină un caracter exagerat de atent, îngrijit, cu pedanteria, minuțiozitatea, corectitudinea, totul desfășurându-se pe un fond
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deopotrivă acțională și relațională a unui spațiu social ce se dorește a depăși limitările modelelor neoclasice, dar și a celor exclusiv instituționaliste, prin introducerea mai multor variabile explicative. Desigur, adăugarea mai multor variabile și „complicarea” modelului Înseamnă un compromis În privința parcimoniei și poate a eleganței formalizărilor matematice neoclasice, dar câștigurile euristice pot compensa pierderile simplității. Argumentul central pe care l-am urmărit este acela că un model al piețelor ca spații social-politice ordonate normativ, structural și relațional prezintă un grad mai
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
ca un bun specialist în domeniul istoriei literare. Din 1994, devine coresponsabil al Departamentului de istorie literară, iar din 2002 este cercetător în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. În publicistică, s-a manifestat cu oarecare parcimonie, dar niciodată fără relief. Cu studii, articole, cronici și recenzii a colaborat la „Anuar de lingvistică și istorie literară” (unde debutează în 1965, fiind între 1988 și 1996, în colegiul de redacție), „Iașul literar”, „Cronica”, „Ateneu”, „Revista de istorie și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
eroic și excitat piciorul în ghips venind de la Bruxelles. O, tempora!... Parcă niciodată tequila nu fu mai gustoasă... Nu cred însă că tonul elegiac i s-ar potrivi profesorului Miron care te asculta atent, dar care vorbea puțin, esențializat-caustic, cu parcimonie și respect pentru o limbă românească profundă și expresivă pe care o idolatriza. Mi s-a părut inițial ceva nefiresc în această limbă, în vocabularul și sintaxa ei, în forța ei de expresie, ușor neverosimilă. M-am gândit apoi că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și va constitui baza fragilă a legitimității psihologice a tuturor regimurilor autoritariste care s-au succedat, în forme și dozaje diferite, la conducerea țării, din 1859 până astăzi. Cu excepția lui Carol I, care, prusac educat în spiritul moderației și a parcimoniei, s-a folosit de stratagema includerii în șirul voievozilor români doar din motive de legitimitate și curtoazie, a regelui Ferdinand și a lui Mihai I, toți ceilalți s-au simțit providențiali și, ca efect a percepției comune a populației, îndreptățiți
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
unui scriitor remarcabil, Arnaldur Indridason. Catalizator al "noului val" de autori islandezi, printre care Arni Thorarinsson și Jòn Hallur Stefànsson, el a deschis porțile Europei "temperate" cu o serie de romane polițiste originale, lunare, în care timpul se scurge cu parcimonie. Începînd cu Orașul borcanelor, care a fost adaptat și pentru cinematografie și a rulat cu mare succes, Arnaldur (căci așa se identifică islandezii, după prenume) a știut de fiecare dată să surprindă, să intrige, să marcheze cititorul. Obscuritatea pătrunzătoare și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
asupra predecesorilor săi de la 1848"182. Urmând generației pașoptiste, Eminescu se înscrie într-o tradiție stabilind în același timp noi coordonate de dezvoltare scrisului jurnalistic românesc, prin primenirile tematice și de expresie pe care le operează. În paginile dedicate cu parcimonie publicisticii eminesciene, Călinescu evidențiază dimensiunea paideică a textelor, tendința jurnalistului de a caricaturiza abstractiv și de a specula concret: "Valoarea literară a acestor articole susține criticul stă întâi de toate în chipul sfătos de a traduce fără multe neologisme, într-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de validare a datelor furnizate de persoanele care, sub regresie hipnotică de vârstă, și-au rememorat propria lor naștere. Procedura era aparent simplă, dar cronofagă, întrucât medicul respectiv a avut grijă, ca în timp ce asista diverse nașteri să noteze, cu maximă parcimonie, toate detaliile aferente. Peste ani, când bebelușii respectivi erau deja adulți, au fost conduși, prin regresie hipnotică, până la episodul propriei lor nașteri și invitați să relateze tot ce-și amintesc. Confruntând cele două categorii de informații, colectate la distanță de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cerebrală a viitoarei mame să-și deplaseze talerul balanței de la neocortex spre paleocortex. Pentru aceasta, gravida trebuie plasată într-o atmosferă relaxantă, cu lumină blândă, unde să i se asigure libertatea de mișcare, iar limbajul să i fie utilizat cu parcimonie. în plus, este indicat să nu se simtă studiată, dar în schimb să aibă alături o prezență securizantă, precum o moașă experimentată (care poate fi un bun substitut chiar al figurii sale materne). Aclimatizând un asemenea procedeu în maternitățile lumii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fiecare dintre aceste capcane este util să identificăm rezistențele și reactanțele, să auto-observăm emoțiile și sentimentele, gândurile automate, comportamentele și consecințele lor. Perspectivele, maniera de a conceptualiza problemele, acțiunile terapeutice sunt alese apoi în funcție de două principii: primum non nocere și parcimonia. Aceste principii elimină, sau reduc la maximum riscurile și inconvenientele și favorizează avantajele. Concluzii Metodele terapiei comportamentale și cognitive sunt, în esență, colaborative, și alianța terapeutică cu pacienții este prima etapă indispensabilă pentru a demara procesul. Pacienții participă activ la
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
practică acest program. Din atelierul lor de lucru, incluzând amintiri, excursuri arhivistice, fișe biografice, M. trece adeseori în propriul laborator de creație, dublându-și ficțiunea cu un text metanarativ discret. Comparativ cu ceilalți prozatori ai generației, el își permite cu parcimonie licențe metatextuale. În Litera albă există una singură: identitatea sugerată între autor și un personaj - scriitorul țăran Achim Beca. Stă dovadă, între altele, și o traducere din Trakl, aparținându-i lui M. și atribuită eroului său. În prozele scurte din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
cu oarecare regularitate și în colecția editorială a acestuia își publică volumul de însemnări, aforisme și fragmente memorialistice intitulat Cartea cu petece (1978), care evidențiază un real talent narativ, punând în lumină un subtil simț al ironiei. Anecdoticul cultivat cu parcimonie, este dublat aici de schița de portret penetrantă, bazată pe explorarea unui fond memorialistic resuscitat cu un agil spirit de observație, cu obiectivitate și chiar cu o benefică mizantropie, ce topește unda sentimentală subînțeleasă, adesea anulând-o. Aerul vetust al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285958_a_287287]
-
ale universului caragialian, primește în paginile urmuziene tot o configurație parodică dublată de o marcare aluzivă. Observăm, astfel, că aproape toți constituienții "discursului gurmand"88 asimilat prozei caragialiene, dobândesc în textele lui Urmuz valori cu semn schimbat. În primul rând, parcimonia și sobrietatea alimentară din stilul de viața al eroilor lui Urmuz se opun abundenței și diversității de "lucruri tot ușoare"89 consumate "frumos"90 la serate literare 91, amalgamului de sortimente comandate zile în șir prin berării sau în mod
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acest punct, se poate încerca să se descifreze și specificul contribuției lui la romanul „retro” Femeia în roșu (1990; Premiul Uniunii Scriitorilor), scris împreună cu Adriana Babeți și Mircea Nedelciu. An de an, după 1990, utilizând cu o tot mai severă parcimonie și formalizare uneltele analistului literar în paginile revistei „Orizont”, M. a trecut, impetuos și coroziv, la eseul și pamfletul politic, găzduite în „România literară”, la rubrica intitulată „Contrafort”, adevărată retortă de veninuri politice, mai mult sau mai puțin justificate, scrise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
Colaborează cu versuri la „Contemporanul-Ideea europeană”, „România literară”, „Vatra” ș.a. P. face parte din categoria celor pentru care poezia este exercițiu spiritual, tentativă mereu reluată de captare a ființei, într-un limbaj de maximă densitate și rigoare. Debutul târziu și parcimonia aparițiilor lui publicistice și editoriale se explică prin aceste exigențe. Furnicile și oglinda, carte de sertar, însumând poeme scrise în deceniul 1979-1989, a trecut neobservată de critică, poate și din cauză că apăruse în regie proprie și în regim hors commerce. Autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
comite o impardonabilă injustiție intelectuală dacă nu am pronunța, în compania nominală a lui Herder, numele lui J.G. Fichte și al lui W. von Humboldt ca artizani ai concepției romantice a naționalismului german pe care, din rațiuni ce țin de parcimonie expresivă, am asociat-o doar de numele lui Herder. Triada filosofică alcătuită din Herder, Fichte și Humboldt ne dă capii de serie care au ctitorit tradiția naționalismului german. Faptul că vom uza formula compactă de "naționalism etnic herderian" în locul celei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Faptul că vom uza formula compactă de "naționalism etnic herderian" în locul celei complete de "naționalism etnic herderian-fichtean-humboldtian" este justificată, dincolo de motivele pragmatice deja expuse, și de dorința de a evita construcții lingvistice rebarbative. Simplitate estetică aceasta este esența idealului de parcimonie expresivă pe care îl profesăm și în cazul de față. În paralel cu articularea progresivă a infrastructurii instituționale prin extinderea și consolidarea rețelei de unități școlare, autoritățile statale sunt interesate acum și de uniformizarea și standardizarea învățăturii. În acest sens
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
131) -, sau formula "vieții ca scenă" prin care E. Goffman a teatralizat metaforic societatea. Dincolo de efectul incontestabil stilistic al acestor sintagme, marele lor merit rezidă în faptul că reușesc să ilumineze înțelegerea unor fenomene de o înaltă complexitate printr-o parcimonie extremă de cuvinte. Introducerea unor astfel de formule metaforice în discursul științific este justificată nu doar pe criterii estetice, ci mai ales prin prisma faptului că reprezintă instrumente conceptuale utile în facilitarea înțelegerii unor aspecte complicate ale realității sociale prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]