192 matches
-
ca un bun specialist în domeniul istoriei literare. Din 1994, devine coresponsabil al Departamentului de istorie literară, iar din 2002 este cercetător în cadrul Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. În publicistică, s-a manifestat cu oarecare parcimonie, dar niciodată fără relief. Cu studii, articole, cronici și recenzii a colaborat la „Anuar de lingvistică și istorie literară” (unde debutează în 1965, fiind între 1988 și 1996, în colegiul de redacție), „Iașul literar”, „Cronica”, „Ateneu”, „Revista de istorie și
DRAGOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286852_a_288181]
-
procedee narative ale diferitelor genuri ficționale (spion al retortelor romanului polițist, negru, de aventuri sau chiar de spionaj), muzică (jazz-ul care i-a influențat scrisul În anii 80, muzica simfonică mai tîrziu), geologie, acustică, vestimentație, astronomie, etc. - exhibată cu parcimonie dar foarte precis, cum Îi stă bine unui dandy, căci așa l-a numit presa franceză - sexagenarul Echenoz Își convinge cititorul să-l urmeze făcându-i discret vânt Într-o narațiune ale cărei convenții le denunță ocazional, fără s-o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de validare a datelor furnizate de persoanele care, sub regresie hipnotică de vârstă, și-au rememorat propria lor naștere. Procedura era aparent simplă, dar cronofagă, întrucât medicul respectiv a avut grijă, ca în timp ce asista diverse nașteri să noteze, cu maximă parcimonie, toate detaliile aferente. Peste ani, când bebelușii respectivi erau deja adulți, au fost conduși, prin regresie hipnotică, până la episodul propriei lor nașteri și invitați să relateze tot ce-și amintesc. Confruntând cele două categorii de informații, colectate la distanță de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cerebrală a viitoarei mame să-și deplaseze talerul balanței de la neocortex spre paleocortex. Pentru aceasta, gravida trebuie plasată într-o atmosferă relaxantă, cu lumină blândă, unde să i se asigure libertatea de mișcare, iar limbajul să i fie utilizat cu parcimonie. în plus, este indicat să nu se simtă studiată, dar în schimb să aibă alături o prezență securizantă, precum o moașă experimentată (care poate fi un bun substitut chiar al figurii sale materne). Aclimatizând un asemenea procedeu în maternitățile lumii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
esențializat, prin înclinarea balanței spre desfășurarea dramatică a ideilor compozitorului. Privind-o, spectatorul are garanția că libretul operei nu va fi trădat, nu va fi nici măcar umbrit. În urma calităților enumerate la începutul acestei schițe de portret, se cuvin adăugate echilibrul, parcimonia cuvintelor, decența, cultul pentru muncă, seriozitatea. Cu aceste atribute ale personalității a învins Maria Slătinaru Nistor pe scenele țării și ale lumii. Cu aceste calități, plus experiența de o viață, a modelat voci tinere pornite, la rândul lor, pe drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
toate în alambicul nevăzut în care și-a plămădit opera. Călin Alupi e acum mai mult ca oricând printre noi. Pășește ușor, neauzit, pe lângă tablourile lui și se minunează de uimirea noastră cu aromă de bucurie. E puțin fericit, cu parcimonie, deoarece așa-i este firea, că truda lui n-a fost zadarnică. Nefericit, poate, prin viață, fericit prin operă. Acesta să fie până la urmă prețul veșniciei? Călin Alupi a atins-o cu penelul. Grigore ILISEI
Retrospectiva Călin Alupi. In: Curierul „Ginta latină” by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2236]
-
dovedi concludent că a existat un potop mondial iar secvența evoluționară a universului nu coincide cu nici o versiune a genezei religioase; mai mult, toate fenomenele care erau explicate ca supranaturale au căpătat în timp explicații științifice. În aceste condiții principiul parcimoniei (Briciul lui Occam) implică ipoteza prezenței divine ca nenecesară. „Problema răului” e probabil cel mai vechi și mai puternic argument al ateismului contra religiei. Pe scurt, existența răului în lume e incompatibilă cu existența unui Dumnezeu binevoitor, și e mai
Ateism () [Corola-website/Science/298700_a_300029]
-
și/sau practici care încearcă în mod eronat, deliberat sau prin ignoranță, să treacă drept științifice. Standardele pentru determinarea unui volum de cunoștințe, metodologii sau practici drept neștiințifice includ lipsa de rezultate experimentale, nefalsificabilitate, neaplicarea metodei științifice sau a principiului parcimoniei (cunoscut și ca "Briciul lui Occam" sau "Lama lui Occam"). Se consideră adesea de către unii comentatori ai fenomenului pseudoștiințific că unele forme ale pseudoștiințelor nu sunt decât o distracție nevinovată. Alții, așa cum sunt Richard Dawkins și Carl Sagan consideră că
Pseudoștiință () [Corola-website/Science/299844_a_301173]
-
și deci nu au o existență extra-mentală, realizând astfel o imagine a unei lumi a ființelor contingente. Este autorul "briciului lui Ockam", astfel fiind unul dintre marii filozofi ai științei. Briciul lui Occam, (numit și "Lama lui Occam") sau "principiul parcimoniei", este folosit pentru a justifica anumite afirmații științifice. Lui William de Occam i se atribuie principiul conform căruia cea mai simplă explicație pentru un fenomen este de preferat. Acest principiu își găsește formularea deseori în felul următor: "entitățile nu trebuie
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
avem la îndemână un program de cercetare alternativ, superior. Reprezentanți: Henri Poincaré, Ernst Mach Ernst Mach a fost de părere că teoriile sunt doar un soi de mnemotehnică, care fac obervațiile mai ușor accesibile. Această teză este numită și principiul parcimoniei. Vezi: Convenționalism, Gestaltism. Reprezentanți: Pierre Duhem Instrumentalismul pornește de la premisa că percepțiile, ideile științifice și teoriile noastre nu reflectă cu acuratețe realitatea, ci sunt instrumente utile pentru a explica, prognoza și controla experiențele noastre. Pentru un instrumentalist, electronii și câmpurile
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
este justificată prin faptul că este coerentă cu convingerile noastre despre optică, suporți de telescop și mecanică astrală. Atunci când această observație contrazice una dintre aceste convingeri auxiliare, se impune ajustarea sistemului pentru a îndepărta conflictul. Briciul lui Occam, sau "principiul parcimoniei", este folosit pentru a justifica anumite afirmații științifice. Lui William de Occam i se atribuie principiul conform căruia cea mai simplă explicație pentru un fenomen este de preferat. Acest principiu își găsește formularea deseori în felul unmător: "entitățile nu trebuie
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
dezminți/și mă duci să fim sărbătoriți/aievea /că într-o deliranta închipuire/ în pădurea fermecata/ferecat-desferecată/accesibil paradis/ molizii în veșnică trezie/ne veghează dragostea/râul în auz ni se rostogolește/ amintindu-ne curgerea, trecerea/...” Dar, dezvăluindu-și cu parcimonie și sobrietate sentimentele, poeta nu și le poate reprimă în totalitate, încât uneori acestea o fac vulnerabilă tradând-o că în versurile din „Scrisoare neexpediată mamei”: „ Mama, sunt bolnavă de iubire/și boală asta-i moștenita de la tine/ e-un morb
Elena Armenescu () [Corola-website/Science/314568_a_315897]
-
Ludovic al XIV-lea, în 1671. După restaurarea sa, relațiile cu rudele lui au continuat să se deterioreze - rudele sale britanice nu l-au iertat pentru poziția sa în Războiul Civil, în timp ce mama și frații lui au fost ofensați de parcimonia lui. Cel mai notabil aspect al domniei sale a fost probabil divorțul unilateral de soția sa, Charlotte de Hesse-Kassel, și căsătoria bigamă ulterioară cu Marie Luise von Degenfeld. A doua soție a primit titlul de "Raugräfin" (contesă a terenurilor nelocuite sau
Carol I Ludovic al Palatinatului () [Corola-website/Science/319915_a_321244]
-
a se adopta reguli care se aplică unor mânăstiri anume, și nu unei regiuni întregi. Trebuie menționat că atât restricția în sine cât și pedepsele sunt totuși administrate de comunitatea monastică și statul grec cu moderație și chiar cu mare parcimonie, dovadă că atunci când în mai 2008 patru tinere moldovence au fost debarcate din Turcia în republica monastică a muntelui Athos fără să aibă cunoștință de interdicție, autoritățile la toate nivelurile s-au arătat complet clemente. Istoric vorbind, călugării înșiși au
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
a Dublei Monarhii aveau apelativul „m. kir.“ („magyar királyi”) sau „kgl. ung.“ („königlich ungarisch” — „regal maghiar”). După Compromisul din 1867, în 14 noiembrie 1868, Împăratul și Regele a stabilit titlul monarhului și numele statului: Numele "Austria" a fost utilizat cu parcimonie în practica administrației de stat din interiorul granițelor, probabil din considerație pentru majoritatea negermană din Imperiul Austriac. Pe de o parte, constituția din 21 decembrie 1867 stabilea că există „o cetățenie austriacă obligatorie... pentru toți membrii Regatelor și Țărilor reprezentate
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
o diversificare (române inspirate din viața marinărilor militari, române de război, de acțiune, istorice, pentru copii, etc) critică literară l-a perceput că pe unul din cei mai atrăgători scriitori din mediul marinăresc și l-a așezat, cu o anumită parcimonie, între Jean Bart și Radu Tudoran. Indubitabil, stilul său îmbină culoarea și gustul pentru exotic al celui dinții cu poezia și mobilitatea imaginativa al celui de-al doilea. Tehnică epica este însă inconfundabila. Naturalețea dialogului, propozițiile scurte, percutante, care creează
Ion Aramă () [Corola-website/Science/324669_a_325998]
-
de efectul decorativ, provocat de plasticitatea formelor ce nu sunt prezentate în trei dimensiuni. Spațialitatea, chiar dacă nu este modelată, este balansată tocmai prin măiestria de colorist, schimbarea tonurilor fiind cea care a servit unei volumetrii de tip cromatic. Totodată remarcăm parcimonia cromatică, care este una dintre principalele caracteristici ale lui Tonitza, capabil să orânduiască suprafețele cu ajutorul unui număr redus de culori pure. Ductul pensulei încărcate de culoare trasează în tente diafane de ocru și brun trăsăturile cele mai importante și transmite
Licitație Artmark: Paradă a operelor de artă de patrimoniu de la Nicolae Grigorescu la Adrian Ghenie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105942_a_107234]