29,537 matches
-
motivice ("consonanta semnificațiilor"; clasificarea "axelor motivice a poemelor și expresiilor din proxomitatea lor"; "recuperarea valorilor adăpostite în trama lirico-epico-dramatică a paginilor de referință subscrise acestor episteme artistice"), exegeza are la bază o abordare sub aspectul poeticii, autoarea insistînd, pe tot parcursul analizelor întreprinse, pe astfel de elemente specifice ale literaturii romantice, cum sînt mitul, simbolul, oniricul, fantasticul, elemente ce nu doar dau culoare operelor scrise în cadrul unui curent literar, ci devin și constantele literaturii de-a lungul secolelor. înscris în contextul
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
maestru al acestei stratageme politice. * "17 februarie. După dejun fac o plimbare afară din cartier. O iau spre biserica vornicului Badea Bălăceanul și mă întorc prin capătul celălalt al străzii marchizului de Flers. Am impresia că sunt acompaniat pe tot parcursul: o umbră se prelinge pe ziduri, pași furișați fac să scârțâie zăpada în spatele meu. Strâng bine măciulia bastonului în pumn, îmi întorc fața de câteva ori. Silueta urmăritoare seamănă cu a dubiosului nostru Niculaie. Să se fi dedat el la
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
în continuare variabile, urmează a fi deduse, intuite, dar niciodată stabilite cu exactitate, de către compozitor, regizor, dirijor, soliști etc. Fiecare le va reda prin mijloacele specifice de expresie de care dispune pentru a fi din nou deduse de către spectator. Urmărind parcursul variabilelor vom reuși să înțelegem mai bine acest gen de spectacol și îi vom sesiza mai ușor particularitățile. Datorită existenței variabilelor, fiecare operă ființează în memoria colectivă ca o entitate aflată într-o permanentă dezvoltare, acumulând cu fiecare montare nuanțe
Particularități ale teatrului liric by Raluca Pașcalău () [Corola-journal/Science/83154_a_84479]
-
sensul ... unei distanțări de sinele nostru și de utilizările naturale afirmative pe care le conferim lui Dumnezeu. Finalul «Numelor divine» a trecut în mod explicit în revistă funcția extatică a negației în Scripturi, acest aspect putând fi observat pe tot parcursul tratatului” (Paul Rorem, op. cit., p. 186); Adam B. Cleaveland, op. cit., p. 11. footnote>. Sfântul Grigorie detaliază cele trei stadii ale avansării, în timp ce Sfântul Macarie este considerabil mai vag în privința celor 12 pași pe care trebuie să-i parcurgă o persoană
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
VARĂ-PRIMĂVARĂ de GABRIELA ADAMEȘTEANU Existența personajelor pe care Gabriela Adameșteanu le aduce În prim-plan În prozele sale scurte este o reprezentare condensată, Însă minuțioasă și atent realizată, a unui parcurs pe care cititorul Îl poate suprapune oricărei ființe din propriul spațiu cotidian, fiindcă ea este alcătuită din zecile de evenimente banale care compun viața fiecăruia dintre noi. Modul În care aceste experiențe sunt prezentate aruncă umbra degradării deopotrivă peste personaje
ALECART, nr. 11 by trepIulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92869]
-
al poeziei și al muzicii, și acesta-i faptul epocal al timpului nostru în istoria culturii romînești. Desigur, Maestrul Gh. Popescu-Județ e înzestrat cu harul armoniei, în înțelesul antic al cuvîntului. Această tărie magnetică, a armoniei, îl îndrumează în tot parcursul întreprinderii lui de explorare a științei, artei și filozofiei jocului romînesc. Elemente, construcții, expresii, apar și se desfășoară, treptat și gradat, dinaintea ochilor și minții noastre, ca sub bagheta magică a unui vrăjitor extracosmic și, pornind de la amănunte aproape neînsemnate
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
și fundației sale de arte. De ce aceasta ceartă are loc Între Arhanghelul Petru și Diavol și nu Între bătrânelul cel Înalt și Dl. Dunkelman? Din simplul motiv că Dumnezeu doar observă, pe când diavolul acționează.Scene la fel de spectaculoase Întâlnim pe tot parcursul cărții, Întâmplării din cele mai diverse și mai niciuna fericită... În cele din urmă, reîntoarcerea În România a protagonistului reprezintă acel flash În care Își revede Întreaga existență chiar Înainte de a muri. Protagonistul se naște În România pentru ca mai apoi
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
evidențiat cu fondul textual, modelează În linii subțiri profilul uman, Într-o ezoterică armonie cu lumea animală. Profilându-se ca o structură ermetică pe jumătatea neagră a fundalului, titlul dezvăluie numele mistic al personajului principal, prezență ce va domina Întregul parcurs al poveștii. Atmosfera exotică În care sunt antrenate personajele se resimte În sfera numelor purtate de acestea. Aaron Juda Hartman, Marion de L’Orme, Demétrios, Evemon Notarades sau Maria Dragases dau o notă efervescentă tabloului romanesc. Spațiul cosmopolit, dominat de
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
Angajat În procesul de scriere a unei cărți des-pre tatăl său, protagonistul se folosește de intrumentele literare pentru a explora diferitele ipostaze ale figurii paterne. Se prefigurează astfel o dimensiune fragmentată a subconștientului, ședințele de psihanaliză relatate În roman determinând parcursul de elucidare a paradoxurilor individuale. Alternanța trecutprezent configurează pe parcursul operei două ipostaze resimțite puternic atât prin prisma opozițiilor cât și prin legăturile aflate Într-un proces continuu de metamorfoză. Imaginea paternă se constituie prin nuanțele unor perspective multiple și este
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
periplu narativ a cărui cadență fragmentară proiectează caracterul cameleonic al procesului creativ. Se Întrevăd Încă din incipit tușele caracteristice metaromanului ale căror alternanțe imprimă un tipar al perspectivelor multiple ce au ca liant un exercițiu de analiză a actului rememorării. Parcursul romanesc este punctat printr-un proces de reliefare a detaliului ce acționează ca punct de sprijin al contrucției narative, iar din această dimensiune descriptivă transpare caracterul intim al relatării. Această idee a ipostazelor tangente este subliniată și de titlul romanului
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
F-r-a-n. Relatarea relației tatăfiu În romanul lui François Weyergans surprinde evoluția protagonistului de la copil la adult afltată sub semnul dual al supunerii și al Împotrivirii. Principiile și valorile insuflate printr-o educație apăsătoare sunt percepute ca un stigmat și dictează parcursul ulterior al fiului. Acesta se află Într-o luptă perpetuă atât cu sine, cât și cu imaginea tatălui percepută automat ca intrument al constrângerii. Acțiunile și amintirea tatălui dictează in absentia atitudinea fiului, acesta din urmă resimțind permanent tensiunea binomului
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
femei. Ele par niște agenți ai destinului prin care acesta acționează, având acces la substanța și adevărul universal datorită vederii lor esențiale: „Poate a contat că Îmi doream să văd ca bufnițele, În beznă, dincolo de forme și contururi.” Pe tot parcursul narațiunii se conturează cuplul călăuzăneofit sau maestru - discipol, În care călăuza nu acționează mereu pe cale directă, ci și prin intermediul jurnalului său, un fel de „jumijuma, calea de mijloc, regula de aur În viață”: „În timp, Emil nu m-a ferit
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
-și retrăiască permanent temerile și Înstrăinarea căutând o soluție pentru a face posibilă viețuirea. În cel de-al doilea roman al lui Jean Mattern, intitulat Lapte și Miere, protagonistul afirmă: „Și, pe deasupra, evenimentele istorice importante pe care le traversăm pe parcurs au un rol aparte În acest joc, pentru că valoarea lor este determinată nu numai de ierarhia personală, ci și de cea colectivă. În ochii celorlalți, viața unui om va părea bogată sau banală, tragică sau senină În funcție de momentele semnificative În
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]
-
unui scriitor de calitate. Adultul, spre deosebire de copilul care este Încă În formare și nu Înțelege În aceeași măsură viața, refuză să Închidă ochii și ascultă până la capăt istorisirea, comparând-o cu propriile experiențe de viață și Își dă seama pe parcurs de mesajul subtil pe care l-ai introdus și care probabil, i-a schimbat felul de a gândi și a vedea lucrurile. Consider că reușita acestei cărți vine din faptul că fiecare personaj e conturat doar din câteva gesturi, din
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
Un roman natural de GHEORGHI GOSPODINOV Plecând Într-o scurtă călătorie, am ales acest roman pentru geanta de zi. Dimensiunile acceptabile și nonconformismul coperții mi-au provocat deopotrivă curiozitate și scepticism, trăiri ce au persistat o bună parte din parcursul lecturii. Să nu judecăm Însă o carte după copertă și să pătrundem În interiorul lumii pe cât de neconformiste pe atât de inconfortabile pe care ne-o propune Gospodinov! Am lăsat aparatul de fotografiat deoparte pentru a Începe „un roman natural”, roman
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
după prologul În care apar cei trei zei (HébéCristina Grigoraș - Bellone și Amor) În numele cărora se vor face sacrificiile umane pe parcursul spectacolului. Deoarece iubirea este forța universală ce determină zbuciumul omenesc al cărui martori suntem, ca spectatori, nelipsit pe tot parcursul operei este Amor, Îmbrăcat complet În roșu, culoarea pasiunii, și Însoțit de simbolurile sale, arcul și săgețile, triumful micului zeu fiind sărbătorit la finalul fiecăreia dintre cele patru scene prin momente artistice de o covârșitoare somptuozitate. Cel mai intens simbol
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
În secolele primare, autorii patristici au tratat îndeosebi modul cum se ajunge la îndumnezeire, drumul sau parcursul uneori destul de sinuos în atingerea ei și nu descrierea stării și experiențelor omului îndumnezeit. Chiar dacă s-ar putea menționa despre literatura primelor trei secole că este una cu preponderență epistolară, tratarea temei îndumnezeirii a stat și în atenția sfinților și
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
vederii Lui”<footnote Ibidem. footnote>. Pe această scară a progresului, oamenii devin „Dumnezei” la nivelul treptei înfierii, pentru că aici își redobândesc asemănarea divină și încep să participe la libertatea și nemurirea care aparțin Tatălui și Logosului. Duhul lucrează pe tot parcursul acestui proces, nu numai prin inspirarea profeților și pregătirea drumului spre Întrupare. În viața prezentă, Duhul ne pregătește pentru nestricăciune prin obișnuirea noastră treptată cu primirea și purtarea lui Dumnezeu<footnote Contre les heresies, 5.8.1, în col. Sources
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
anterior). Pentru asta este nevoie ca în exprimarea timpului ultimei clipe să se adauge încă un termen, care va indica durata până la încetarea acesteia. Înțelegem acum că a treia H a mai durat 1 sec. după trison, și că în parcursul secvenței a avut clipirea, adică a început cu o secundă tăcută, apoi efectiv o secundă (prima modificare), continuând (+) încă o secundă de la a doua modificare (la , prin încetarea bisonului). Prin urmare, durata efectivă a celei de-a treia H este
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
volum omogen (de 8 st.). Referindu-ne la masă, dacă este constantă sau variabilă numeric (în succesiunea clipelor sau a secvențelor), determină modurile de static/dinamic. Pe de altă parte, conservarea sau modificarea valorilor de înălțime și/sau durată (în parcursul unei secvențe sau Vf), ne reperă modul de omogen/eterogen cu relevanță pentru expresia orizontului. Ca exemplu, o secvență de trei clipe (exprimată în același registru octavic și în secunde) are un orizont interior (în raport cu clipa de la-centru) care îi
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
sonoră. În ansamblu, ele exprimă temporalitatea manifestării autorului, relativ stadiului/perspectivei de abordare a operei sale, între (totdeauna) nimic și (totuși mereu alt)ceva. Identificăm deci autorul-în-fapt prin/cu temporalitatea actului său. Toate aspectele relaționale menționate le-am clasificat în parcursul a opt stadii, ordonate convențional (ceea ce, în tabloul 1, corespunde încolonării rândurilor), pe criteriul unei scalări intuitive (între două stări extreme, inconturnabile), referite însă și propriei experiențe de autor. Numerotarea (cu cifre arabe) am făcut-o începând cu zero, atât
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
masă sau densitate - număr de elemente asociate, fie în cadrul unei unități sau formule, fie în cel al întregului șir de straturi. În totalitatea lor, numărul straturilor de pulsație constituie ponderea de pulsație, ca latură de adâncime a dinamicii (energiei de parcurs a) OS. Într-un stadiu ulterior vom putea distinge și aspectul de secvențialitate, în raport cu modificările formulei și chiar ale unității, consemnabile pe un plan orizontal, de suprafață. Deocamdată: elementul, unitatea și/sau formula, stratificarea (rimarea) și/sau ponderea sunt reperele
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
prin inegalitatea straturilor), constituie pentru conștiință acel nivel de abordare grație căruia imaginea OS începe să se profileze expresiv, ca mișcare variabilă (vie). Întrucât fluctuația temporală are un caracter spontan, OS nu poate fi niciodată reluată (instrumentată) aidoma, cu același parcurs de variabilitate, determinată fiind de natura emoțională a subiectului, aflată într-o continuă schimbare de dispoziție/stare. Astfel că, pe plan estetic, regularitatea de referință (metrosonia din stadiul anterior) este afectată (desimetrizată) printr-o expresie de mișcare subiectivă, pe care
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
cele din urmă, măiestria artistică se relevăprin felul (mai mult sau mai original/imaginativ) de mlădierea acestor raporturi și poziții. footnote> al unei mișcări sonore menite să încânte. 5. Timp catartic (dezatractor) = atunci când, în intervalitatea sa, TA orientează ireversibil de-parcursul OS, dinspre un tot mai înainte-de-acum spre un când (va) echivalent acum-lui. Ca să înțelegem acest aspect facem câteva analogii. Mai întâi, în relativitatea timpului ni se arată că, despărțindu-se doi asemenea<footnote Paradoxul gemenilor footnote> din același moment și
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
de realizare (împlinire), ca având un orizont ontic. Prin aceasta, OS devine ea însăși mod și model de acordaj, echivalentă unui ton ne(pre)dat dinainte (și asupra căruia va trebui reflectat). Pe plan formal, dilatarea în anterioritate oferă cadrul parcursului cu finalitate sau de cadențialitate a OS. Ca atare, cadențialitatea este exprimarea rezumativă a parcursului OS reductibilă unei finalități. Prin conturul său, timpul cadențial exprimă conductivitatea unui către-aici/acum, ca loc/moment al modului de ajungere în gata-de-inițiere. Dar
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]