3,882 matches
-
lui Din nu-i păsase de el, nu reușea să scape de un sentiment de vinovăție. Îl părăsise, Îl lăsase să sufere de unul singur. A privit În jur. Mobila din dormitor avea marginile aurite, ca niște mici valuri cârlionțate, pardoseala răcoroasă era de marmură deschisă la culoare, iar plafonul Înalt sporea impresia de liniște și de distincție. Tocmai asta era partea complicată, el se simțea bine aici și era fericit, nespus de fericit că nu se afla În stradă, Într-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vă povestesc, domnu’ Șendrean. Da’ nu-mi deschideți? Ușa se deschise fără zgomot și Gheretă se prăbuși În hol pe parchetul de stejar bine lăcuit. Rămase Întins pe jos căutându-și din ochi chipiul, ocolind prudent privirea lui Petru. Mângâia pardoseala la fel de bine Întreținută ca tenul Zorelei. Cam cât costă așa o chestie, domnu’ Petru? Întrebă el Într-un târziu, cu obrazul lipit de lemnul răcoros. Nu știu. Scump, În orice caz. Bănuiesc că scopul vizitei dumitale nu are nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
textul, se transcria pe ecran cu o viteză amețitoare, degetele domnișoarei abia dacă atingeau claviatura, parcă ar fi cântat la pian o piesă ușoară și Îndelung exersată, plăteai, primeai o recipisă și plecai regretând o dată În plus urmele pașilor pe pardoseala scumpă: gresie italiană, de bună seamă. De altfel nici domnișoara nu părea Îmbrăcată În haine ieftine. Se vedea prea bine acest lucru, dar iuțeala cu care lucra te făcea să treci cu vederea bățoșenia și mediocritatea aurită a „Stilului Steilmann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un sicriu cu patru coroane și o cruce. Când Petru deschise ușa, cei doi salutară politicoși, Îi Înmânară un plic și, fără nici o explicație intrară În hol cu cele două baloturi pe care le lăsară să cadă cu bufnet pe pardoseală; apoi ieșiră zicând Să trăiți! ducându-și câte o mână la cozorocul caschetelor negre cu cozoroc lung deasupra cărora scria cu alb O.W. Urcară În mașină și porniră În trombă, spulberând zăpada de lângă trotuar. El rămase În prag cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neputință; stupiditatea mea și-a situației în care mă aflam. Cum puteam să stăm acolo și să-i cer străinului ăstuia să mă ajute să recuperez întâmplările vieții? Pungile de cumpărături se rupseseră și toate lucrurile mele se rostogoleau pe pardoseală, iar eu alergam după ele, aplecându-mă și lovindu-mă și împiedicându-mă: Iertați-mă. Îmi pare rău. Iertați-mă. Ați putea să... Iertați-mă. De când mă trezisem pe podeaua dormitorului se scursese o oră și cinci minute. Da, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care le-am. Lucrurile pe care le-am... Scoase un strigăt ascuțit și înspăimântător. Am crezut că a căzut în genunchi, dar nu era așa - piciorul lui stâng fusese tras prin podeaua din dale albe și negre până la coapsă. Pardoseala rămăsese solidă și reală sub restul corpului său - mâinile și coatele împingându-se în ea și alunecând și laba piciorului drept întins lovind și scârțâind pe email - dar piciorul stâng intrase în gresie și-n ciment, ca și când pardoseala ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
până la coapsă. Pardoseala rămăsese solidă și reală sub restul corpului său - mâinile și coatele împingându-se în ea și alunecând și laba piciorului drept întins lovind și scârțâind pe email - dar piciorul stâng intrase în gresie și-n ciment, ca și când pardoseala ar fi fost complet imaterială. Trupul lui care se zvârcolea neîncetat execută o singură smucitură puternică în jos. Rămase tăcut și nemișcat. Înghiți, scuipă, înghiți din nou. Capul i se bălăngăni. — O, Doamne, murmură. Preț de câteva secunde, rămase pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din fugă scaunul de spătar, avântul făcându-l să zboare în urma ei, după care fata dispăru din nou în întuneric. Am ajuns la lumină după o jumătate de secundă, m-am lăsat ușor pe vine și-am cules laptopul de pe pardoseala alb cu negru. Acumulând viteză, l-am ridicat cu o mișcare puternică din antebraț și l-am strâns la piept, după care... piciorul îmi alunecă pe ceva de pe podea. M-am prăvălit înainte fără control, cu mâinile întinse în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
desprinde cioburile rămase în ramă. — Fugi, îmi strigă ea din nou. Fugi naibii odată. mi-am forțat cât am putut picioarele tremurătoare și, când am ajuns la laptop, i-am tras un șut tare, făcându-l să se învârtă pe pardoseală către fată, care așeză scaunul în chip de scară în fața geamului spart, și am auzit-simțit un sunet ca fâșâitul memelor ieșind la suprafața lumii și fata se aplecă și apucă laptopul și strigă „Vino“ și se urcă pe scaun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să inspecteze marginea tumulului. În cele din urmă, se opri într-un loc și începu să sape, ridicând și înlăturând teancuri întregi de hârtie. — Ce faci? — Vino să vezi. Împinse un teanc de reviste auto vechi și acestea alunecară pe pardoseală, ca un pachet supradimensionat de cărți de joc. În spatele lor se afla un scaun. Numai cele două picioare din spate și spătarul erau vizibile, restul fiind acoperit și îngropat și încorporat în tumul. — Nu înțeleg. — Lasă-te în genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bostaneta-n cap lui Gurski”. Și-acum réspunde-mi, ce este un iepure mort cu bostaneté? - Mai bine fac focul. Tăi copacii cu toporul și iau toate florile de tei. Sé aibé toaté lumea ceai. Cartofi, toate cele! - Edmundîci, știm cu toții cé pardoseala este. Dar ce Înseamné cînd o pardosealé este buné sau rea? - Nu moare iepurele. Nu moare niciodaté. - Tu, Edmundîci, nu posezi sensul cuvintelor. Sé-ți dau dar, pentru mai buné Înțelegere, o propoziție cu bostaneté. De exemplu... - Un os de pluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
avem de-a face. Noi îi distrugem pe netrebnici și-i alungăm în prăpastia de la granițele hotarului. Acolo vor muri fie de foame, fie striviți de trecători la fel de netrebnici ca și ei. Și lovi încă o dată cu furie cu sceptrul în pardoseala de marmoră ce străfulgeră la atingerea ei. Apoi își reluă rechizitoriul. Cândva și oamenii erau ca noi, cu mii de ani în urmă, pe vremea când construiau piramide, grădini suspendate și alte edificii durabile care azi sunt calificate drept adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în jocul de bowling, în care bila poate fi dirijată după voie spre țintă. Dar aceasta putea să o facă numai acela care o avea și care, în același timp, nu avea timp destul pentru a străbate timpul. Foșgăiau pe pardoseala microlumii din Brăila cărăbuși roșii. Câinii maidanezi încolăciți pe răcoarea solului îi priveau dezinteresați. Cărăbușii roșii conturau drumul deja conturat al pașilor celor ce trecuseră prin piață. Era un drum al naibii de întortocheat. Dar fiecare cărăbuș avea destinat un singur traseu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
te arunci în gol, fascinat de gol, pe care îl vezi ca pe un pământ al făgăduinței, da, cerul, vedea și simțea, aici era Mama care se intersecta cu Mama-cuvânt, interjecție, semn de punctuație, apoi ecuație, cuvintele gândurilor Mamei umplând pardoseala pieței, călca pe tabla calculelor nemulțumirilor Mamei, trăirilor ei intense, în nopțile prelungi de dragoste, cu oricine, oricât, fără măsură, grijă, foame, sete, alegere, inspirație. Mama aceasta nu era Ea decât atunci, să nu spui, când o privea de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prevăzusem: acum erau cu siguranță la curent cu prezența mea. Și cu toate acestea nu-mi veni nimeni în întâmpinare. Se părea că eram singur. Vila corespundea genului de poncifuri de care mă temeam. Clanțele ușilor erau aurite. În salon, pardoseala și masa erau din marmură albă. Cu toate acestea, interiorul inspira o oarecare simpatie printr-un soi de simț al confortului decadent. Te scufundai în canapele și fotolii de nu-ți venea să te mai ridici. La etaj, mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de a regăsi lumea dinaintea căderii? -Umblă puțin, Olaf. Mă ridicai, făcui un pas și mă prăbușii. -Vezi, e lumea de după cădere. -Dar dumneata, Sigrid, reușești să umbli! -Vrei să te ajut să te ridici? -Nu, mă simt bine aici. Pardoseala bucătăriei era încântător de răcoroasă. Mă scufundai într-un soi de comă voluptoasă. Ultima senzație fu cea a rotirii pământului. p. 137 Pașii lui Sigrid îmi străpunseră somnul. Fermecat de ideea de a-i vedea gleznele, am deschis ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fund, în colțul din dreapta era așezat barul deasupra căruia atîrnau cu gura în jos paharele curate. În fața sa la distanță egală unul de celălalt se găseau șase scaune înalte cu șezutul rotund și suport pentru picioare, prinse cu șuruburi în pardoseală ca să nu poată fi mutate de la locul lor. Pe peretele din stînga dintr un capăt în celălalt, cam la înălțimea pieptului, era montată o tejghea din lemn pe care pariorii o foloseau stînd în picioare, cînd își completau tichetele. Deasupra
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nazuri, căcăcioșilor! De mâine vă îndop cu curechi și slănină. Mama voastră de lepre! 4 dimineața. Frig, întuneric, umezeală. Câțiva pași până la capătul holului. După ușă, o umbră lichidă, gelatinoasă, hâdă, ruptă din tencuiala zidului, crescută din mozaicul lipicios al pardoselii, cursă din clepsidra fisurată a abajurului, o umbră diformă, proiectată de razele lunii într-un ciob de oglindă. Liniște... Frica de întuneric începe în pântecele mamei, chiar dacă fătul vegetează nouă luni cu ochii lipiți de un cer oval și îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe jumătate între degete, cizmele rupte în talpă împrăștiau somnul pe dușumele, pufoaica puțea a lagăr, căciula roasă dosea bilețele de papagal, tristețile împăturite ermetic deconspirau așteptările. Voi ieși de aici, nene Matei, chiar dacă va trebui să mă strecor pe sub pardoseală. Nu sunt nebun, crede-mă, libidinosul acesta de terapeut se lovește de noi, ca să-și justifice leafa, ieri imprima plânsul unui copil pe o bandă magnetofon, azi culegea lacrimi pe o foiță de turnesol. L-am văzut eu într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
livid, rigid, vânăt, lignificat, o ultimă explozie de sânge în orbite. Altfel ar fi trebuit să se întâmple. Însă paznicul, fost subofițer în garda personala a doctorului Petru Groza, a intuit intențiile dezertorilor. Ceașca de ceai covor de așchii albe. Pardoseala pătată de somn actualiza un vis despre o primăvară sosită în tocul ferestrelor. Pastilele lichide de diazepam adormeau ferestrele. Dumnezeul mamii voastre de căcăcioși! Ați vrut să mă otrăviți, las' că va dau eu în primire! Bă, Chelemen o să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lichidă, cu un foarfece de curățat via, decupa părticele de libertate. Gratiile, o țesătură de corzi putrede: cele încarnate în inima deținutului sunt verzi, cele semănate în zid se desfac odată cu focul cărămizilor. Glasul fiarelor imprima groază până și-n pardoseala celulei. Ca o confirmare a captivității, pleoapele nu reușeau să rupă luciul uscat al apelor, umerii să evite insuportabila gravitație a absurdului, picioarele să sfideze starea de rădăcină. Un abur alb, vinețiu, muced, plutea prin aer; un alb de ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a așezat precum un praf lichid pe cizme, pe genunchi, pe obraz. Starea de brumă târzie, de zăpadă celulitică invadă încăperea. Trezirea spărgea schije în oase. Nimic mai abrupt decât un suflet pustiu. Avalanșa propriei gravitații prăbușea nimicul sub pardoseala cimitirelor. Plumbul statuilor în inima făurarului. Nimicul, precum o desagă de pământ împrăștiată sub tălpile lui Dumnezeu. S-a ridicat greu, piciorul stâng, piciorul drept pe dușumea două urme. Nicio echilibristică nu încăpea imponderabilitatea omului singur. S-a așezat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu. S-a ridicat greu, piciorul stâng, piciorul drept pe dușumea două urme. Nicio echilibristică nu încăpea imponderabilitatea omului singur. S-a așezat din nou pe scaunul invalid, încet, cu grijă, parcă pentru a nu strica muchiile imprimate în zăpada pardoselii: Nu, sigur nu sunt urmele mele, de-a lungul și de-a latul fiecăreia mai rămâne loc neocupat. Un uriaș a călcat înaintea mea sau poate pășesc cu inima, cu pustiul din inimă pășesc. S-a ridicat din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spună cuvinte drăgăstoase care m-au ajutat să mă liniștesc și să ațipesc. M-am trezit din nou pe când eram târâtă pe o scară abruptă din piatră care părea să sfâșie carnea de pe mine. Apoi am fost trântită pe o pardoseală slinoasă. Am deschis ochiul valid și i-am văzut pe chinuitorii mei. Erau acum patru militari dintre care unul părea să fie șeful care zbiera la ceilalți. Deși știam puțină rusă, nu înțelegeam mare lucru din vorbele lui. Când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
într-unul în care erau deja unsprezece persoane : opt adulți și trei copii, cu noi s-au făcut treisprezece. Fără nici un comentariu doi bărbați s-au ridicat de pe banchetele strâmte din lemn și și-au făcut cu greu loc pe pardoseala mizerabilă, printre picioarele celor care erau înghesuiți pe bănci. Cel de Sus ne-a ajutat să facem această călătorie spre infern în tovărășia unei familii de țărani ortodoxi-prevoslavnici ucrainieni, oameni respectuoși, cu credință în Dumnezeu și resemnați în fața destinului. Stărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]