335 matches
-
cu virusuri hepatitice (risc crescut de infecție prin prezența circuitului extracorporeal de hemodializă, imunitate redusă și, eventual, transfuzii de sânge). Ca urmare, examenul clinic al ficatului și splinei trebuie efectuat atent la pacientul renal. Pacienții cu semne de decompensare hepatică (parenchimatoasă și/sau vasculară) și oligurie/retenție azotată pot dezvolta sindrom hepato-renal. • Aparatul renal. De obicei, rinichii pot fi palpați adecvat doar la persoanele slabe. Durerea la palparea rinichilor sugerează o infecție urinară înaltă și/sau obstrucție. Prezența unor mase globuloase
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
a hematuriei trebuie adresat nefrologului pentru puncție-biopsie renală și alte investigații complexe, în special imunologice (vezi tabelul 1.). Dacă este exclusă cauza glomerulară a hematuriei și nu sunt elemente clinice și paraclinice pentru o cauză urologică, nefrologul investighează o cauză parenchimatoasă non-glomerulară pentru pierderile urinare de sânge. Funcție de datele clinice și paraclinice existente la un moment dat, explorarea imagistică a pacientului cu hematurie se face diferențiat (vezi și capitolul „Explorări imagistice în nefrologie”). Examenul ecografic este util în special pentru diagnosticul
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
renale <10 cm în axul lung și o diferență de >1,5 cm între cei doi rinichi sunt clar patologice la adult. Descrierea dimensiunilor renale este foarte importantă în realizarea diagnosticului diferențial între IRA și IRC. De asemenea, descrierea indicelui parenchimatos (distanța dintre sinus și capsula renală, normal >14 mm) oferă informații importante asupra viabilității parenchimului renal, cu implicații prognostice; • screening-ul pentru hidronefroza/insuficiența renală obstructivă; la orice pacient cu disfuncție renală, oligurie/anurie sau colică renală, ecografia renală trebuie efectuată
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
nefroscintigrafia după administrare de IECA (captopril sau enalapril) - metode ce pot fi utile în diagnosticul unei SAR unilaterale și la pacienți cu funcție renală normală - sunt lipsite de acuratețe la indivizii cu SAR bilaterală, cu nefropatie ischemică, cu alte nefropatii parenchimatoase sau obstructive sau care se află sub tratament cu medicamente ce inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron. Din aceste motive, astfel de teste funcționale au o valoare redusă pentru diagnosticul NI, fiind practic abandonate astăzi. d. Metode imagistice Ecografia-duplex a arterelor renale (în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de manifestare îngrădind evaluarea corectă a frecvenței. Există câteva repere epidemiologice sugestive: • 1-3 % din totalul de biopsii renale; • 1 % dintre biopsiile celor cu hematurii sau/și proteinurii izolate; • 15 % dintre biopsiile pentru insuficiența renală acută; • 10-15 % dintre insuficiențele renale acute parenchimatoase; • 25 % dintre biopsiile celor cu insuficiența renală acută determinată de medicamente (frecvent iatrogenie) 11.3.2. Fiziopatologie. Morfopatologie Este una dintre cauzele de insuficiență renală acută, cel mai adesea reversibilă, caracterizată de: • prezența infiltratului inflamator polimorf la nivelul interstițiului renal
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
cardiacă) 3. prin alterarea perfuziei renale (vasodilatație sistemică - sepsis, antihipertensive în exces, anestezice; vasoconstricție renală - catecolamine, supradozaj de ciclosporină; sindrom hepato-renal) 4. prin afectarea autoreglării renale (AINS, IECA, sartani) 5. sindrom de hipervâscozitate (mielom multiplu, policitemia vera) IRA renală (intrinsecă, parenchimatoasă) 1. necroza tubulară acută - de cauză ischemică (toate cauzele persistente de IRA funcțională!) sau toxică directă, endogenă (mioglobinurie, hemoglobinurie, hiperuricemie severă) sau exogenă (etilenglicol, aminoglicozide, substanțe de contrast, cisplatină) 2. obstrucție intratubulară (proteine anormale, acid uric, oxalați etc) 3. boli
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
de diuretice; • absența îmbunătățirii funcției renale după repleție volemică (cu 1,5 litri dintr-o soluție care expandează volumul plasmatic) și întreruperea administrării diureticelor; • proteinurie < 0,5 g/24 ore și fără elemente ecografice de uropatie obstructivă sau boală renală parenchimatoasă. Criterii adiționale de diagnostic (neobligatorii): • volum urinar < 500 ml/24 ore; • sodiu urinar < 10 mEq/l; • osmolalitate urinară > osmolalitate plasmatică; • hematii urinare < 50/HPF; • Na seric < 130 mEq/l. Rinichiul pacientului cu suferință hepatică cronică funcționează în contextul ischemiei corticale
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
Un procent variabil, în general redus, pot rămâne cu o disfuncție renală ușoară/moderată. în IRA obstructivă, prognosticul renal depinde de rapiditatea cu care se înlătură obstacolul pe căile urinare (în general, peste 55 de zile de la instalarea obstrucției), leziunile parenchimatoase determinate de către obstrucție devenind ireversibile. Pacientul cu IRA recentă va fi urmărit ambulator cu atenție în ceea ce privește funcția renală și eventualele tulburări hidro-electrolitice posibile în faza poliurică. De asemenea, trebuie ținut cont de faptul că un pacient cu IRA în antecedente
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
care mai poate releva pneumopatia subiacentă. Date suplimentare diagnostice sunt oferite de tomografia computerizată, care precizează colecția lichidiană posterioară, având prezentă sau absentă loculația, permite de asemenea diferențierea de abcesul pulmonar și apreciază mai corect decât examenul radiologic clasic, leziunile parenchimatoase. În sprijinul diagnosticului pozitiv vine și examenul ecografic, permițând și puncția ghidată. Diagnosticul este impus de puncția pleurală, care extrage lichid purulent franc (semn patognomonic) [20]. Antibioterapia Tratamentul antibiotic se instituie imediat ce diagnosticul de pleurezie purulentă a fost confirmat prin
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
multinodulare toxice, tulburări de morfogeneză etc.). Se poate însă avea în vedere și un tratament general, comun mai multor tipuri de noduli benigni: observare simplă, terapie supresivă cu T4, tiroidectomie, terapii nonconvenționale (sclerozarea chisturilor cu solvocilină sau etanol, necrozarea nodulilor parenchimatoși cu etanol). Vor fi excluși de la terapiile nonconvenționale nodulii pacienților cu istoric de iradiere cervicală, cei cu limfadenopatie la examenul clinic, cei cu ABC suspect sau malign, cei cu volum mare (peste 20 ml). Explorarea paraclinică poate începe cu ABC
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
Prezentarea clinică nu este diferită față de papilomul cu aceeași localizare, semnele clinice dominante fiind cele de hipertensiune intracraniană. Imagistic nu se poate face o diferențiere clară de papilom, pentru suspiciunea de carcinom pledând inomogenitatea contrastării, prezența chistelor, edemul și invazia parenchimatoasă mai accentuată (fig. 4.64). Tratamentul acestor tumori este multimodal. Și în acest caz chirurgia cu caracter de radicalitate este opțiunea principală, îmbunătățind semnificativ supraviețuirea [10]. Chimioterapia adjuvantă utilizând regimul cu ifosfamide, carboplatin, și etoposid (ICE) s-a dovedit utilă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
lobară (la copii spre limita maximă a intervalului de vârstă pediatrică). Diagnostic imagistic. Astrocitomul pilocitic se poate prezenta sub trei forme: leziune chistică mare cu un nodul mural, tumoră solidă cu o componentă chistică sau tumoră chistică cu un inel parenchimatos gros. Aspectul imagistic al chistului variază în funcție de conținutul proteic al lichidului intrachistic. La examinarea CT nativ, astrocitomul pilocitic se prezintă ca o formațiune bine delimitată, izosau hipodensă. Captarea substanței de contrast este de obicei intensă și omogenă. Astrocitomul difuz se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
sau diverse boli hematologice etc. Ipoteza patogenică actuală se bazează pe dereglarea barierei hemato-encefalice concomitent cu tulburarea dinamicii circuitelor fluidice intracraniene dar cu menținerea autoreglării circulației cerebrale [1,3]. II. HIC secundară, cu etiologia și mecanismele patogenice clare: 1. HIC parenchimatoasă apare în procesele expansive intracraniene (tumori cerebrale, hematoame intracraniene, abcese cerebrale etc.), în edemul cerebral traumatic, în ischemia cerebrală cu edem cerebral hipoxic, în intoxicații generale cu neurotoxine etc. [1,2]. 2. HIC prin tulburările dinamicii LCR-ului. Tulburările de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
circulația între diferite sectoare intracraniene, circulația extraintracraniană și îndeplinirea rolurilor fiziologice. Presiunea sanguină arterială poate varia în jurul valorilor normale medii de 100 mmHg, cu maxime admise pînă la 150 mmHg, iar presiunea LCS-ului este de aproximativ 10 mmHg. Presiunea parenchimatoasă este în echilibru cu presiunea LCS-ului din sistemul ventricular și spațiile subarahnoidiene. Presiunea interstițială rezultată este egală cu presiunea LCR-ului ventricular sau subarahnoidian și determinarea oricărei dintre acestea constituie valoarea presiunii intracraniane. PIC = Presiunea interstițială parenchimatoasă = Presiunea LCR
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
mmHg. Presiunea parenchimatoasă este în echilibru cu presiunea LCS-ului din sistemul ventricular și spațiile subarahnoidiene. Presiunea interstițială rezultată este egală cu presiunea LCR-ului ventricular sau subarahnoidian și determinarea oricărei dintre acestea constituie valoarea presiunii intracraniane. PIC = Presiunea interstițială parenchimatoasă = Presiunea LCR Circulația sanguină cerebrală este asigurată prin diferența dintre presiunea sanguină și presiunea intracraniană. Asigurarea unui debit sanguin cerebral uniform este fundamentală pentru funcționarea cerebrală. Mecanisme complexe de autoreglare ale circulației cerebrale asigură o presiune de perfuzie cerebrală de
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
mecanisme prin care sînt excitați receptorii intracranieni pentru durere: - dilatare venoasă cerebrală secundară hipercapniei, - tracționarea venelor cerebro-meningee „în punte”, - stimularea receptorilor algici din dura mater bazală prin tensionarea arterelor de la baza craniului, - stimularea locală a receptorilor algici durali în leziunile parenchimatoase superficiale, - iritarea și lezarea unor nuclei, centri sau circuite implicați în mecanismele durerii, prin efectele mecanice de compresie și deplasare de structuri datorită dezvoltării tumorale. Puseele hiperalgice pot să apară legate de mișcările capului, când se poate produce blocarea circulației
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
cazurile de hipertensiune intracraniană idiopatică. Tratamentul este simptomatic pentru cefalee și se administrează antiedematoase cerebrale tip dexametazonă sau diuretice (acetazolamidă, furosemid) pentru scăderea presiunii intracraniene. S-au folosit puncții lombare repetate și șuntare lombaro-peritoneală cu rezultate clinice bune. Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă este creșterea presiunii intracraniene datorită modificărilor de volum intracraniene printr-o leziune parenchimatoasă intrinsecă (expansivă intraparenchimatoasă, edem cerebral etc.) sau extrinsecă (compresiune extraparenchimatoasă tumorală, traumatică, infecțioasă etc.). Leziunea cerebrală primară și modificările secundare de volum endocraniene (volum
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
intracraniană idiopatică. Tratamentul este simptomatic pentru cefalee și se administrează antiedematoase cerebrale tip dexametazonă sau diuretice (acetazolamidă, furosemid) pentru scăderea presiunii intracraniene. S-au folosit puncții lombare repetate și șuntare lombaro-peritoneală cu rezultate clinice bune. Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă este creșterea presiunii intracraniene datorită modificărilor de volum intracraniene printr-o leziune parenchimatoasă intrinsecă (expansivă intraparenchimatoasă, edem cerebral etc.) sau extrinsecă (compresiune extraparenchimatoasă tumorală, traumatică, infecțioasă etc.). Leziunea cerebrală primară și modificările secundare de volum endocraniene (volum nou expansiv sau
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
dexametazonă sau diuretice (acetazolamidă, furosemid) pentru scăderea presiunii intracraniene. S-au folosit puncții lombare repetate și șuntare lombaro-peritoneală cu rezultate clinice bune. Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă este creșterea presiunii intracraniene datorită modificărilor de volum intracraniene printr-o leziune parenchimatoasă intrinsecă (expansivă intraparenchimatoasă, edem cerebral etc.) sau extrinsecă (compresiune extraparenchimatoasă tumorală, traumatică, infecțioasă etc.). Leziunea cerebrală primară și modificările secundare de volum endocraniene (volum nou expansiv sau compresiv, edem cerebral hipoxic sau traumatic etc.) produc dereglarea mecanismelor de echilibru presional
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
sau extrinsecă (compresiune extraparenchimatoasă tumorală, traumatică, infecțioasă etc.). Leziunea cerebrală primară și modificările secundare de volum endocraniene (volum nou expansiv sau compresiv, edem cerebral hipoxic sau traumatic etc.) produc dereglarea mecanismelor de echilibru presional intracranian [1,8,9]. Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă poate să apară în: - leziunile înlocuitoare de spațiu intracranian: tumori cerebrale, hematoame intracraniene, abcese cerebrale, leziuni chistice intracraniene etc., - edemul cerebral traumatic, - edemul cerebral hipoxic prin ischemia cerebrală secundară posttraumatică sau din hemoragia subarahnoidiană, - intoxicații generale cu neurotoxine (endogene sau
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
înlocuitoare de spațiu intracranian: tumori cerebrale, hematoame intracraniene, abcese cerebrale, leziuni chistice intracraniene etc., - edemul cerebral traumatic, - edemul cerebral hipoxic prin ischemia cerebrală secundară posttraumatică sau din hemoragia subarahnoidiană, - intoxicații generale cu neurotoxine (endogene sau exogene) etc. I. Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă cu debut acut Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă cu debut acut apare atunci când creșterea presiunii intracraniene este foarte rapidă prin modalitatea precipitată a producerii leziunii sau prin depășirea bruscă a mecanismelor de compensare presională în cazul unei leziuni intracraniene cu evoluție progresivă
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
hematoame intracraniene, abcese cerebrale, leziuni chistice intracraniene etc., - edemul cerebral traumatic, - edemul cerebral hipoxic prin ischemia cerebrală secundară posttraumatică sau din hemoragia subarahnoidiană, - intoxicații generale cu neurotoxine (endogene sau exogene) etc. I. Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă cu debut acut Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă cu debut acut apare atunci când creșterea presiunii intracraniene este foarte rapidă prin modalitatea precipitată a producerii leziunii sau prin depășirea bruscă a mecanismelor de compensare presională în cazul unei leziuni intracraniene cu evoluție progresivă infraclinică. HIC acută prin leziune 351
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
sub 90 mm Hg la prezentare. Terapia traumatismelor cranio-cerebrale grave trebuie făcută ținând cont de datele astfel obținute care atenționează asupra creșterii presiunii intracraniene, scăderii presiunii de perfuzie cerebrală, concomitent cu tratamentul tulburărilor metabolice din parenchimul cerebral. 2. Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă acută netraumatică Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă cu debut acut poate apare în leziunile intracraniene parenchimatoase netraumatice cu debut brusc cum sunt hematoamele intraparenchimatoase apărute pe fondul hipertensiunii arteriale sau prin ruperea unei malformații vasculare cerebrale etc. Adesea în aceste situații se
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
prezentare. Terapia traumatismelor cranio-cerebrale grave trebuie făcută ținând cont de datele astfel obținute care atenționează asupra creșterii presiunii intracraniene, scăderii presiunii de perfuzie cerebrală, concomitent cu tratamentul tulburărilor metabolice din parenchimul cerebral. 2. Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă acută netraumatică Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă cu debut acut poate apare în leziunile intracraniene parenchimatoase netraumatice cu debut brusc cum sunt hematoamele intraparenchimatoase apărute pe fondul hipertensiunii arteriale sau prin ruperea unei malformații vasculare cerebrale etc. Adesea în aceste situații se combină creșterea brutală de volum
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
de datele astfel obținute care atenționează asupra creșterii presiunii intracraniene, scăderii presiunii de perfuzie cerebrală, concomitent cu tratamentul tulburărilor metabolice din parenchimul cerebral. 2. Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă acută netraumatică Hipertensiunea intracraniană parenchimatoasă cu debut acut poate apare în leziunile intracraniene parenchimatoase netraumatice cu debut brusc cum sunt hematoamele intraparenchimatoase apărute pe fondul hipertensiunii arteriale sau prin ruperea unei malformații vasculare cerebrale etc. Adesea în aceste situații se combină creșterea brutală de volum a hematomului intracerebral cu blocajul 352 circulației LCR-ului
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]