2,639 matches
-
joc de toate obiceiurile, de credințele religioase i-au determinat pe critici să-l considere "un Voltaire al Antichității" (invers, Wieland îl numea pe Voltaire "un Lucianus redivivus"). Între numeroasele sale scrieri se află și Istoria adevărată (Vera Historia), o parodie a literaturii de călătorii și aventuri fantastice și incredibile cultivate de greci începînd cu Odiseia, literatură ajunsă manie o dată cu perioada elenistică prin dezvoltarea romanului grec (în general romanul grec relatează aventurile extraordinare prin care trec doi tineri îndrăgostiți, despărțiți în
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
literară. Ideea pluralității lumilor a existat în Antichitate, dar strict ca ipoteză filozofică. Textul lui Lucian este prima și singura, cel puțin în lumina scrierilor ajunse pînă la noi, încercare de acest fel în literatura greco-latină. Și chiar dacă totul este parodie la Lucian, el mută în spațiul cosmic obiceiuri și fapte pămîntene: în cosmos se poartă războaie, se stabilesc sfere de influență, se duc tratative diplomatice etc. etc. Pămîntul este paradigma cosmosului: putem modifica în acest sens aforismul lui Terentius spunînd
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
în vreme ce pe ecran se perindă figuri tăcute și inofensive. Ai sentimentul ciudat că oricînd i e va putea întîmpla ceva grav Oedipei, că ea trăiește pericole reale, dar pe de altă parte știi că totul e o farsă, o imensă parodie. Pynchon lucrează la limita subțire, pe care o subțiază insistent în întreg romanul, dintre derizoriul parodic și parodicul tragic: Oedipa Maas e o femeie care descoperă, căutînd apropierea (postumă) de o altă ființă, iubitul ei Pierre, propria și irepresibila ei
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
care joacă zaruri viitorul și demonii/ sînt preșul pe care se șterge neantul cînd bate la ușă noastră/ sînt geamul prin care el ne privește/ sînt sacul lui cu boarfe" (Cel de la margine). Ceea ce semnifică o situație-limită a identității, o parodie a exaltării subiectului romantic care decade în obiectul pur, concret, tangibil, derizoriu. Stilistic, Gabriel Chifu operează o conjuncție între suprarealism și expresionism. Din cel dintîi extrage libertatea halucinanta a asociațiilor, din cel de-al doilea suflul cosmic, acea absurditate stihială
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
terorizat de brigandismul lui literar, obsedat că într-o bună zi va fi prins, ca impostura îi va fi dată în vileag iar el va înfunda pușcăria precum cel mai ordinar dintre criminali. Nu mai e cazul să comentez evidență parodie, care de altfel nu mi se pare esențială la nivelul unei logici globale a textului lui Bruckner. De ce ți-e frică nu scapi, așa că pînă la urmă scriitorasul-parazit este descoperit, de o necunoscută care îl remarcase în biblioteci, în timp ce studia
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
Al. Philippide". La sfarsitul deceniului opt, cănd cenzură nu mai îngăduie decât cultul lui Ceaușescu, gravitatea de imn religios a versurilor tânărului poet sună straniu, ca o adiere de altceva. Această gravitate - cu o notă teatrală, dar niciodată împinsă până la parodie - îl distinge pe autor și de colegii lui de generație, care înțeleg literatura că pe un joc de-a literatura (singură influență optzecista poate fi identificată în titlul volumului de debut, bazat pe un joc de cuvinte: "fântâni carteziene" în loc de
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
tot Tudorei Șandru Mehedinți, fiind că întotdeauna impecabila, cu soluții stilistice gratifiante, ca să folosesc un eufemism, pentru un lector care nu ar avea acces la textul în spaniolă. Acest nou român semnat de Javier Mariaș poate trece, înșelător, drept o parodie a mediului academic de la Oxford: o carte populată de personaje-profesorasi plictisiți, exasperați de lentă trecere a timpului pe care și-l mai omoară și ei cum pot, cu bîrfe nevinovate sau trecătoare crize de identitate ori angoase metafizice. Însă mie
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
caz într-un tragic-comic. Între universul eroilor lui David Lodge, de pildă, care și el scrie despre lumea universitară anglo-saxonă, și cel al lui Javier Mariaș diferența e enormă. De unde se vede că orice aplecare asupra alterității nu poate genera parodie, ci meditație fundamentalmente non-parodică (parodia presupune un anumit intimism, cred eu, o familiaritate care ia multe drept de la sine înțelese, care face prezumții, mizează pe implicit, comentează fără să precizeze, identificînd deci un Altul foarte apropiat, foarte asimilat Sinelui), oricît
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
universul eroilor lui David Lodge, de pildă, care și el scrie despre lumea universitară anglo-saxonă, și cel al lui Javier Mariaș diferența e enormă. De unde se vede că orice aplecare asupra alterității nu poate genera parodie, ci meditație fundamentalmente non-parodică (parodia presupune un anumit intimism, cred eu, o familiaritate care ia multe drept de la sine înțelese, care face prezumții, mizează pe implicit, comentează fără să precizeze, identificînd deci un Altul foarte apropiat, foarte asimilat Sinelui), oricît de infuzata, subtil și elegant
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
sau română: awe (admirație stupefiata). Mi se pare un cuvînt foarte nimerit pentru postura romanesca a eroilor lui Mariaș, și totodată cheia stării de spirit a acestei cărți, justificarea faptului că într-o asemenea carte nu poate fi vorba de parodie. Fără îndoială, însă, Oxfordul, așa cum îl descrie scriitorul spaniol, nu e foarte departe de Academia din Lagado a lui Swift, măcar ca potențial de ridicol dacă nu din alt punct de vedere. Fiindcă e un loc unde nimeni nu face
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
auctoriala, evident: existența personajelor a caror cronică o vom cîți în continuare este proiectul acestei veghi auctoriale, a acestei prezente supraveghetoare în viața lor cotidiană. Încă un motiv pentru care un român scris sub asemenea premise nu ar putea fi parodie: între narator și personaje se țese urzeala unei afecțiuni constitutive care nu poate lăsa loc pentru ironii destabilizatoare. Cine sînt cele trei personaje importante, dintre care două mor odată cu plecarea povestitorului? Doi bătrîni dons ai Oxfordului, Cromer-Blake și Tom Rylands
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
fost un dascăl de gramatică", pufnește învățatul. Odată cu Renașterea, în toate colțurile Europei apar descoperiri ale "adevăratei" limbi a Paradisului, după cum vrea fiecare să atribuie strămoșilor săi un idiom care va fi fost cîndva comun întregii omeniri. Vernant citează o parodie semnificativă pentru această explozie de graiuri mitice, scrisă prin secolul al XVII lea de un suedez. Pentru că fusese alungat din țară de către reprezentanții clerului luteran, autorul, un anume Andreas Kempe, se distrează descoperind burlescul savuros al acestei goane după Eden
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
aceasta există în orientarea imanenta a imaginarului. E o reacție a negativului la negativ. O reacție debordanta, patetica, la adresa unei lumi, a unor instituții și moravuri alienante, impuse de regimul totaltiar ce voia să reformeze înseși temeiurile umanului, printr-o parodie a religiei pe care o refuză, silindu-se a-i lua locul. Formulă psihică a respingerii realului aberant o reprezintă acele sentimente existențiale revelatoare despre care vorbea Heidegger, precum plictiseală, anxietatea, disperarea, caracteristice pentru un univers moral asumat, un univers
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
maestrul actual al horror-ului, Wes Craven. Maestru ce se află tocmai pe ecranele românești cu Scream/ Țipă sau fugi, prima serie din 1996, în care fostul profesor de literatură convertit la cinema e mai autoreferential decît oricînd, izbutind o parodie excelentă. Luîndu-și asociat un tînăr scenarist de 30 de ani, Kevin Williamson, Craven rămîne consecvent stilului sau de o persiflanta virulenta rezumata în replică unui personaj june "expert": "Filmele de groază nu produc psihopați, ci doar le stimulează creativitatea!" Afirmație
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
aberația tragicomica la care s-a ajuns. dar finalul remontează prin salutul cordial pe care personajul lui Will Smith îl trimite camerei ascunse din tavan prin care FBI-istul în retragere alias Hackman îi asigură protecție. O salutara virare spre parodie, întotdeauna binevenită. Fiindcă Thomas Mann are dreptate: "Doar dragostea pentru un anume spirit al artei poate genera parodia..."
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
Smith îl trimite camerei ascunse din tavan prin care FBI-istul în retragere alias Hackman îi asigură protecție. O salutara virare spre parodie, întotdeauna binevenită. Fiindcă Thomas Mann are dreptate: "Doar dragostea pentru un anume spirit al artei poate genera parodia..."
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
de pildă - care deocamdată se joacă inteligent cu animația numerică (Plug) în trena lui Lucas -, de un Jeff Blitz - care "își face mîna" pe filmul de atmosfera à la Lynch și Egoyan (Wonderland) - sau de newyorkezii John Krokidas - autorul unei parodii de documentar anii ^50 (Shame No More) în maniera lui Tim Burton -, Kimberly Harwood - autoarea lui True Confessions of a Sushi Addict, un "scurt" deja antologic! - si Joel Hopkins - autorul celui mai aplaudat film din selecția NYU, Jorge: aventurile zilnice
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
deplasare postbelică spre atribuirea de nume mai "țărănești" eroilor principali: Marin, Anghel... Numele artificiale pot fi puse sub semnul lui Caragiale (mai ales a listelor lui de nume, exercițiu preliminar redactării); ele produc o comedie lingvistică și eventual, indirect, o parodie a "democratizării" sociale - dar pot fi și simple dovezi de stîngăcie, obsesie a lecturii "cu cheie", joc formal gratuit. Proza ultimelor decenii a cochetat destul de mult cu artificialul, cu comicul fonetic mai mult sau mai putin reperabil în realitatea lingvistică
Mode onomastice în literatură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18118_a_19443]
-
a avut tendința de a se izola iar cetățenii ei pe aceea de a-si consideră propria experiență ca unică prin proporțiile râului, rezultatul a fost convingerea orgolioasa a românilor că au avut o rezistență prin umor, preponderent oral (bancul, parodia) care le-a adus cel putin supremația an domeniu. Legendar, bancurile românești ar fi fost cele mai numeroase; din păcate, cum au observat cercetătorii fenomenului, majoritatea bancurilor, mai ales a celor politice, circulă cu rapiditate și se regăsesc, cu adaptări
Umorul national by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17428_a_18753]
-
postmodern în scopul reinterpretării stilurilor arhitecturale românești, privite, desigur, în context european. Paradoxal ni se pare însă faptul că lucrarea să, desi uzează de noțiuni și instrumente ce țin în mod cert de sfera de interes a postmodernismului (luciditate, pastișa, parodie, colaj, simulacru), totuși prin construcția ei foarte elaborată, aproape geometrica, capătă mai degrabă aspectul unui demers modernist, foarte serios și foarte documentat. Augustin Ioan analizează pe larg impactul ortodoxismului (cu alte cuvinte al discursului religios) și cel al realismului socialist
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
pasajul se termină cu un ermetism ămprumutat din poezia modernista:"intrând an detalii, trebuie precizat că/ soarele intrând an nori, umbrele s-au estompat/ și genunchiul s-a ăncrâncenat/ să despice aerul" etc. Amator de "teoreticale", Mihai Ignat ași construiește parodiile introducând un dicteu automat ce pare a fi parte integrantă a tipului de scriitura ales. De aici urmează firesc punerea an abis reprezentată de ciudatul personaj numit Klein: "Tentația ăntrezăririi./ Klein/ surprins de Klein?" ("ăntrezărim" și un mare ănaintas: Mopete
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
al eternului început, al unei curgeri neîntrerupte, a ceea ce grecii denumeau "katastrophe". Strict delimitate cronologic, personajele sunt proiectate în afara timpului care a devenit un continuum. Realitatea, reimaginată în termenii realismului magic, recursul la mitologie și folclor, tehnicile parabolei și ale parodiei îl apropie pe Cornel Ivanciuc de maeștrii prozei sud-americane. O seminție ciudată populează paginile Cărții cuceririlor. Inițiați, făurari, visători, cavaleri ai dreptății urca în secolul XX pe o scară care se sprijină într-un alt ev. Transferul pare a le
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
scăpa. Pe Vancea, personajul din Secretul scării lui Iacov, sfârșitul îl surprinde pe "coridoarele puterii", în zilele lui decembrie 1989. Vancea este, la rându-i, un inițiat, descifrând în tainele cabalei fugă "Președintelui", desi aici tusele sunt mult îngroșate, iar parodia evidență (aș spune în detrimentul poveștii). La fel, Revoltă piticilor de grădină păgubește prin analogii mult prea clare, ceea ce nu înseamnă că povestirea nu e foarte bine scrisă. De fapt, întregul material al Cărții cuceririlor pare sacrificat în această prefigurare a
începutul si sfârsitul by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17550_a_18875]
-
pe impenitentul italienist din Roșiorii de Vede: "Și bella, grațioasa, ca astra tremurânda / ... era Ella de blândă" etc. etc. Criticul notează numaidecât: "...Un poet ridicul prin neologismele sale, ale cărui poezii merită a fi citite prin aerul lor comic de parodii..." Judecată aspră pe care Călinescu, oricum cucerit de Italia, o repara îndată fie și exagerând asemeni unui arbitru care în timpul partidei își dă seama alergând încoace si-ncolo că a sactionat prea sever un fault de epocă, oricum. "Pictură lui
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
Rodica Zafiu Genul publicistic al "cronicii mondene", întrerupt timp de mai multe decenii de seriozitatea partinica a reportajelor din fabrici și de pe ogoare, a supraviețuit în memoria cititorilor mai ales prin intermediul parodiilor lui Caragiale. Carnetul monden - "Cum se pitrece la noi" - al tînărului Edgar Bostandaki din High-life, pasajul în franceză ("Un journal chic") din Tema și variațiuni, aluziile la cronicarul real cu pseudonimul (din L'Indăpendance roumaine) din alte mici articole risipite
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]