1,218 matches
-
faimosul membru al cvartetului Beatles. A doua situație e întâlnită într-un film al lui Richard Donner, Conspiracy Theory: Personajul principal, interpretat de Mel Gibson, e un fost agent secret ajuns șofer de taxi în New York, iar mânia lui, forma paroxistica de a căuta un spațiu al protecției, e să cumpere, de fiecare dată când trece prin fața unei librarii, un exemplar din capodoperă lui Salinger. În ce mă privește, cred de mai multă vreme că marele personaj al lui Salinger nu
Singurătatea Capricornului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6542_a_7867]
-
înțelegem ce trăim) ar trebui să ne schimbăm atitudinea față de timp, să-l rarefiem până la punctul de rupere, până la punctul omega, acolo unde, după ce gândirea, reflecția se vor fi epuizat, s-ar putea să întâlnim sublimul, absolutul sau altă revelație paroxistică. „Punctul omega" a fost conceput de filosoful iezuit Teilhard de Chardin, care l-a descris ca pe stadiul final al evoluției conștiinței, un fel de salt în gol din noi înșine. Dincolo de punctul omega, (iminent, după părerea unuia dintre personaje
Ca în Psycho au ralenti by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6443_a_7768]
-
duh la care nu puteau ajunge decît în momentele de exaltare. Fanatismul e stadiul la care ajungi în urma acutizării unei stări, și de aceea e fanatic cine își cultivă prin repetiție o virtuozitate sau o dispoziție, așteptînd apoi răbufnirea sa paroxistică. Sub unghiul profunzimii, doar viciul întrece în intensitate vigoarea deprinderilor fanatice. Un poet este prin excelență un fanatic al exaltării lirice, viața avînd sens numai în măsura în care, în momentele de inspirație, simte cum un imbold de vehemență prozodică îi inundă pagina
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
intensitate a fost sporită de vocația basarabenilor pentru tente patetice. Cine s-a născut în Basarabia are o umoare încinsă de sfîșiat de viu, un patos al suferinței care-i răzbate în gînduri și gesturi. La mijloc e o înclinație paroxistică cu rol de matrice stilistică, un cîmp afectiv care, indiferent de forma în care ajunge să se manifeste - impuls erotic, elan național sau crez artistic - atinge un prag de tensiune pe care scepticii nu-l pot pricepe. Dintre români, basarabenii
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
sunt autoreferențiale, pe potriva mandarinului pe care el însuși îl întruchipa. Atîta doar că distanța și neînfricarea țineau de perorație, nu de ținută. După a doua arestare, Pandrea căpătase o docilitate spontană de școlar smerit. Dar acum, în perioada 1954-1956, accentele paroxistice nu-i îngăduie acalmii și reverii, cuvintele lovind, biciuind sau mușcînd, dar rarerori mîngîind sau lăudînd. Pandrea n-are predispoziții duioase și nici înclinații contemplative, dracul care îi curge prin vine preschimbîndu- l într-un gladiator aflat pe picior de
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
un idiom muzical în care se regăsesc imagini ce fac trimiteri la muzica lui Gustav Mahler, Șostakovici, Carl Orff. Talentul indiscutabil, meșteșugul în domeniul constituirii maselor sonore utilizate prioritar în zona dinamicii celei mari, cea care potențează succesiuni de momente paroxistice, nu au împiedicat instituirea unei sațietăți obositoare. Indiscutabil, creatorul are libertatea de a-și alege drumul, dirijorul poate avea propriile opțiuni; dar instituția de concert, în mod special când este vorba de primul colectiv simfonic al țării, trebuie să aibă
Momente și evenimente muzicale bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5670_a_6995]
-
personajul-țintă: disidentul anticomunist Dorin Tudoran, deposedat de Securitate de viața sa privată, supus unor sofisticate forme de hărțuire, extrem de rezistent însă la toate atacurile regimului, corosiv el însuși în reacții și dotat cu o capacitate de ripostă împinsă până la limite paroxistice. În Preambulul & Concluzia de unde am citat mai sus, Dorin Tudoran se recunoaște, după plonjarea „în oceanul de otravă” al celor „10.000 de pagini de fiere”, în două întruchipări. În prima dintre acestea apare, pur și simplu, ca țintă a
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
secund se află într-o vizibilă scădere. Întrucît are loc o umflare a valului existențial, care, ca un tsunami, mătură din cale fără menajamente construcțiile intelectului, templele artei, monumentele în favoarea unei trăiri hedoniste, frenetice, a unui carpe diem nesățios, brutal, paroxistic. Să fie vorba de o reacție nervoasă la ororile veacului abia încheiat ori de finalul unui ciclu de civilizație? Pretutindeni ne întîmpină o poftă de satisfacții materiale care înfundă canalele spiritului. Creația artistică e desconsiderată dacă nu acceptă a descinde
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
personale despre melancolia trecerii. Discursul poetic elegiac, de o elevație impecabil strunită a dicțiunii, aparține unui autor îmbibat de cultură; subtilitatea reflecției și complexitatea viziunii nu exclud nici autenticitatea, nici intensitatea, chiar patosul disperat al vibrației subiective, de-a dreptul paroxistice la final - prin efect de acumulare - în rememorarea morții celor din jur: „dar cînd morții-n așteptare vorbesc despre adevărații morți/ce se-ntîmplă atunci?/ce să încep acum la un sfîrșit (doar de carte?)/.../ce să fac cu chipul despărțit
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
de declinul regimului și iminența emigrației sunt înfățișate într-o gamă de tonalități ce variază de la subtilitate și ironia calmă, lipsită de nervozitate, la poezia amară, melancolie și depresie. Nu lipsește nici spaima ca sentiment tipic în comunism, surdă sau paroxistică, în lumina căreia lucrurile apar supradimensionate, „Congresul” (comunist) ori „pașaportul” devenind, de pildă, un soi de ființe fantastice, în formulări de genul: „Congresul umblă prin țară” ori pașaportul „resimțit aproape ca un personaj în carne și oase”. În schimb, secvențele
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
care vede (subiectul perceptor) și cel care vorbește (subiectul narator), jocul dintre timpul actului narativ și timpul duratei „reale”, suprapunerea de amintiri cu vagi implicații de cronologie, trecerea, de o mare subtilitate, de la narațiunea obiectivă la relatarea onirică, halucinatorie sau paroxistică, desemnarea unui narator de o fantastică acuitate perceptivă, toate acestea imprimă povestirilor Hertei Müller, un registru de tulburătoare ambiguitate. Istoriile constituie un material excelent pentru o analiză în spirit naratologic. Conținut și formă, ce se spune și cum se spune
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3752_a_5077]
-
pe aceste modificări de buget decât la sfârșitul lunii ianuarie 2013. Asta dacă am avea cu cine să negociem, dacă toate aceste lucruri vor merge strict după voia noastră, ceea ce este puțin probabil. Iresponsabilitatea lui Traian Băsescu a atins forme paroxistice, fiind de fapt un atentat la securitatea națională", a mai spus Boștinaru.
Europarlamentar PSD: Băsescu a aruncat două bombe mortale by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33812_a_35137]
-
a sări etapele și a fi acceptat. Nu are decât să-și „împacheteze gândurile în tăcere” - cum spune naratoarea din Raftul cu ultimele suflări. E știința prin care ignoră uitarea - imposibilă operațiune. Expertă a supliciului, poetă a stigmatelor și substituirilor paroxistice, Aglaja Veteranyi transcrie anomaliile destinului cu precizia celui care trăiește, simultan, limitele infirmității biologice și spirituale. Rezultă o echilibristică de o stranie autenticitate. Nealterată pentru publicul străin, aproape ignorată de cel autohton. De ce fierbe copilul în mămăligă este un altfel
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
însă privirea lui Faust conduce către o sublimarea a sexualității. Sexul lui Gretchen se dematerializează în lumină, devine inefabil chiar dacă nu încetează să corespundă datelor anatomice. Sokurov suprapune imaginile monadic generând un efect de icoană în fața căreia se declanșează trăirile paroxistice. Iar această icoană este paradoxală și de o măreție fără egal pentru că ea reprezintă deopotrivă chipul Margaretei și sexul ei, ambele auratice, ambele inefabile, ambele transfigurate extatic. Mefisto îi permite lui Faust accesul la sexualitatea lui Gretchen, iar felul în
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
tot și se leapădă de tot, scuipă pe tot și terfelesc tot, renăscînd apoi în forma unor gazetari postbelici care iau interviuri, scriu reportaje, făuresc pamflete, laudă comunismul, luptă pentru pace - într-un cuvînt se schilodesc singuri cu o poftă paroxistică, ce denotă fie disperarea victimei care simte că a pierdut, fie cabotinismul unor slugi care încă mai speră la indulgența călăului. Textele merită citite ca studiu de caz în privința psihologiei acelor intelectuali care au trăit pe viu trecerea de la regnul
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
cea adecvată: cea "constructivistă" (care interpretează atentatele drept semn al dezvoltării unei noi etape, al unui nou context în relațiile internaționale; cea "naturală" (care consideră că atentatele reprezintă un fenomen de evoluție naturală, chiar dacă barbară, a relațiilor internaționale); sau cea "paroxistică" (conform căreia atentatele reprezintă o veritabilă traumă istorică)? A ajuns sistemul relațiilor internaționale la un grad de complexitate atît de avansat încît se ghidează după reguli incongruente, care decupează universuri culturale și civilizaționale disjuncte? Trebuie citită sintagma "apărarea Civilizației Unice
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
încît se ghidează după reguli incongruente, care decupează universuri culturale și civilizaționale disjuncte? Trebuie citită sintagma "apărarea Civilizației Unice" drept "apărarea civilizației Occidentale", sau drept apărarea Umanității? Marchează "lumea post-ground-zero" (așa cum a fost numit New York-ul imediat după atentate) criza paroxistică a raționalității Modernității, criză căreia i se conjugă intrarea spectaculoasă într-o epocă istorică de "post-Cold-War"? Reprezintă atentatele un moment de "amenințare totală" (pentru a folosi terminologia lui Toynbee), un moment care ar legitima dispariția tuturor scrupulelor față de "slăbiciunea democrațiilor
Departe de echilibru by Mircea Naidin () [Corola-journal/Imaginative/14824_a_16149]
-
probe de frică electrizantă și că într-un rînd amenințat cu bătaia "s-a bolnăvit la gălbinare" care "i-a trecut (numai) cu cîrmîz și cu acrituri". Învăluită în acest amestec sordid de limbaj mahalagesc și de moravuri suburbane, teama paroxistică nu-și pierde decizia mișcărilor și, străbătînd straturile ridicolului iese violent la suprafață. Chiar dacă în ceea ce privește populația caragialiană, de cele mai multe ori, aprehensiunile interioare nu izbutesc să atingă zona tragicului și sfîrșesc în derizoriu, persistența lor își păstrează frecvent evidența. Deturnate în
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
al adevărului personal în fața devărului stupid, ipocrit al celorlalți. În 1953, la începutul primăverii, m-am căsătorit cu Chiara. Stalin tocmai încetase din viață, de câteva săptămâni, din pricina unei hemoragii cerebrale. Mai ales în ultima perioadă mefiența lui ajunsese maladivă, paroxistică, peste tot vedea comploturi și își distrugea dușmanii, reali sau închipuiți. Cu toate păcatele lui însă, îl admiram pe georgian și nu pot să spun că moartea lui nu m-a afectat. Probabil a fost moartea care m-a tulburat
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
simultan aliați și adversari într-o bătălie ce nici nu presupune vreun cîștigător. Apropiindu-se de fiecare, înfrîngîndu-le cerbiciile sau inventariindu-și propriile disperări, Vlasiu s-a dăruit lumii formelor - și lumii, în întregul ei - ca unei amante capricioase și paroxistice. Arta nu a fost și nu este pentru el o simplă meserie și din această pricină opera sa trebuie privită ca un fenomen natural: divers, accidentat, imprevizibil, în care splendoarea și eșecul au șanse egale.
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
vrut să spun „arzătoare” ( Scrisoare a lui Cioran). Cei doi au fost o vreme împreună pe deplin; inclusiv în acea atmosferă unică parisiană, schimburi de scrisori dar și plimbări sau vacanțe împreună sau fiecare alături de partenerul ...oficial. Irepresibile, incendiare, uneori paroxistice atingeri și contopiri. Fatum. Să mai amintim că el totuși s-a întâlnit cu Simone Boue, cea care a stat lângă el până la capăt. Numai femeia a fost mai credincioasă decât zeița? O condiție tulburătoare - de meditat mereu - poate regăsindu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Omului în carapace i se potrivește perfect observația lapidară a stoicilor înregistrată de Diogenes Laertios: Frica este o așteptare a răului". Dar "omul în carapace" nu e liniar, cum am putea presupune. Formula sa conține un paradox. înfricoșat la modul paroxistic, el aspiră în același timp la simțămîntul fricii. Primejdia se convertește pentru el într-un ideal. Teama de zei implică nevoia de zeii în cauză, superiorii în serviciu cu ordinele și cu circularele lor exacte care conturează o autoritate supremă
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
Punctul culminant este atins în momentul în care, după ce avionul este deturnat, cîțiva pasageri se hotărăsc să preia controlul cabinei din mîinile teroriștilor, imobilizîndu-i. Momentul este dramatic, se dă o luptă, însă ocazia nu este folosită pentru montarea unei tensiuni paroxistice, dar puțin credibile, ŕ la Hollywood. Tot realismul îl salvează pe Greengrass. Gestul pasagerilor este unul eroic (și cu puține șanse de reușită, întrucît nici unul dintre ei nu știe exact cum se pilotează un avion de acel tip, iar piloții
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
știi ce faci!”. Altul: „Ministerul Sănătății va dezveli un monument dedicat pacienților care au murit în spitale!” Apocaliptic, nu-i așa? Cu toate acestea, George Terziu încheie optimist, bazându-se pe faptul că Institutul de Cercetări Vectoriale din Satu Mare (bășcălie paroxistică în formă continuată), în urma unui studiu comportamental al oamenilor de aici, a ajuns la concluzia că SĂTMĂRENII SUNT ÎNCĂ UMANI ȘI BIPEZI! Într-o țara a maimuțelor cu haine, a rămâne uman și biped e o mare performanță. Felicitări, George
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]
-
sau ’76. E-adevărat însă și că Teodor Dună merge mult mai departe printr-un soi de onirism horror, aș zice, cu viziuni mult mai întunecate, unele terifiante de-a binelea, deliruri încâlcite, dialoguri și replici insolite, totul dus până la paroxistic, într-o pastă puternic expresionistă. Mult întuneric, ploi grele, comunicare bizară între oameni, timp dereglat sau paralel, situații și stări inexplicabile, spațiu captiv, moartea ca suprapersonaj... Poezia lui Teodor Dună este apăsătoare, trebuie citită în doze mici pentru că îți creează
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]