186 matches
-
prin intermediul unei memorii comune. Modelul cu transfer de mesaje este adecvat implementării unui algoritm paralel într-o rețea de calculatoare. Pentru ca un program să poată fi executat în paralel acesta trebuie descompus într-o serie de procese. Aceasta descompunere presupune partiționarea algoritmului și alocarea proceselor. Partiționarea reprezintă specificarea setului de taskuri care implementează algoritmul în modul cel mai eficient pe o mașină de calcul paralel. Alocarea reprezintă modul de distribuire a task-urilor procesoarelor. Performanța unui algoritm de calcul paralel depinde de
Algoritmi de calcul paralel () [Corola-website/Science/322791_a_324120]
-
cu transfer de mesaje este adecvat implementării unui algoritm paralel într-o rețea de calculatoare. Pentru ca un program să poată fi executat în paralel acesta trebuie descompus într-o serie de procese. Aceasta descompunere presupune partiționarea algoritmului și alocarea proceselor. Partiționarea reprezintă specificarea setului de taskuri care implementează algoritmul în modul cel mai eficient pe o mașină de calcul paralel. Alocarea reprezintă modul de distribuire a task-urilor procesoarelor. Performanța unui algoritm de calcul paralel depinde de granularitate. Aceasta se referă la
Algoritmi de calcul paralel () [Corola-website/Science/322791_a_324120]
-
calcul paralel depinde de granularitate. Aceasta se referă la mărimea task-ului în comparație cu timpul necesar comunicației și sincronizării datelor. Dacă timpul necesar comunicației și sincronizării este mai mare decât timpul de execuție al task-ului atunci granularitatea este mică. O soluție este partiționarea programului în taskuri de dimensiuni mai mari cu o granularitate grosieră. Dezavantajul acestei metode este reducerea gradului de paralelism. Îmbunătățirea performanțelor unui algoritm de calcul paralel se face prin găsirea unui compromis între mărimea task-ului și consumul suplimentar de resurse
Algoritmi de calcul paralel () [Corola-website/Science/322791_a_324120]
-
de resurse. Cea mai bună granularitate este cea obținută prin adaptarea algoritmului pe platforma hardware pe care rulează. În majoritatea cazurilor overhead-ul asociat comunicațiilor și sincronizării este mare în comparație cu timpul de execuție caz în care se preferă o granularitate grosieră. Partiționarea unui algoritm se poate face în două moduri: Alocarea reprezintă distribuirea de taskuri procesoarelor. Planificarea ca și în cazul partiționării poate fi statică sau dinamică. În cazul alocării statice sarcinile și ordinea de execuție sunt cunoscute înainte de execuție. Algoritmii de
Algoritmi de calcul paralel () [Corola-website/Science/322791_a_324120]
-
cazurilor overhead-ul asociat comunicațiilor și sincronizării este mare în comparație cu timpul de execuție caz în care se preferă o granularitate grosieră. Partiționarea unui algoritm se poate face în două moduri: Alocarea reprezintă distribuirea de taskuri procesoarelor. Planificarea ca și în cazul partiționării poate fi statică sau dinamică. În cazul alocării statice sarcinile și ordinea de execuție sunt cunoscute înainte de execuție. Algoritmii de calcul paralel ce folosesc planificarea statică necesită un volum mic de comunicare între procese potrivită pentru cazurile când costurile de
Algoritmi de calcul paralel () [Corola-website/Science/322791_a_324120]
-
de la sfârștiul secolului al XVIII-lea, a încercat să-și asigure controlul asupra teritoriului pe care îl stăpânise până la desființarea statului de către vecini. Obiectivul tinerelor republici sovietice era controlul asupra teritoriilor pe care Imperiul Rus le câștigase în timpul procesului de partiționare succesivă a statului polono-lituanian. Războiul polono-lituanian a fost un conflict militar dintre Lituania și A doua Republică Poloneză care a durat între august - octombrie 1920, la scurtă vreme după ce cele două țări și-au recăpătat independența. Acest conflict a vizat
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]
-
între Austro-Ungaria, Imperiul German și Imperiul Rus, a devenit scenă operațiunilor de pe Frontul de Est al Primului Război Mondial. După război și prăbușirea Imperiilor Ruse, Germane și Austro-Ungarie, Polonia a devenit o repiblică independența. Războiul a împărțit rândurile celor trei imperii de partiționare, asmuțind Rusia în calitate de apărător al Siberiei și că aliat al Mării Britanii și Franței împotriva celor mai importanți membri ai Puterilor Centrale: Germania și Austro-Ungaria. Această situație i-a condus pe polonezi pe o pârghie politică, ambele parți oferind angajamente
Polonia în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/330746_a_332075]
-
o republică independentă. Cu toate acestea, poziția geografică a Poloniei între Germania și Rusia a însemnat foarte mult și a dus la pierderi umane și materiale pentru polonezi între 1914 și 1918. Războiul a împărțit rândurile celor trei imperii de partiționare, asmuțind Rusia în calitate de apărător al Siberiei și ca aliat al Marii Britanii și Franței împotriva celor mai importanți membri ai Puterilor Centrale: Germania și Austro-Ungaria. Această situație i-a condus pe polonezi pe o pârghie politică, ambele părți oferind angajamente de
Istoria Poloniei (1795-1918) () [Corola-website/Science/330745_a_332074]
-
înrolat în armata sa mulți țărani, însă insuficiența luptei grele s-a încheiat prin suprimarea forțelor de către Rusia și Prusia. Cea de-a treia și ultima împărțire a Poloniei a fost efectuată din nou de către toate cele trei puteri de partiționare, iar în 1795, Comunitatea Polono-lituaniană a încetat să mai existe. Moartea lui Sigismund al II-lea August în anul 1572 a încheiat guvernarea de aproape două secole a Dinastiei Jagiello în Polonia. A urmat o perioada de trei ani în
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
unde toți oamenii, nu doar nobilimea, putea să se bucure de drepturile de libertate politică. Mișcarea de reformă a venit prea târziu pentru a salva statul, dar a ajutat la formarea națiunii coerente, capabilă să supraviețuiască o perioadă îndelungată de partiționare a Poloniei. După moartea lui Ioan al III-lea, tronul polono-lituanian a fost ocupat timp de șapte decenii de Prințul Elector al Saxoniei, August al II-lea cel Puternic, și de fiul său, August al III-lea, din Casa de
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
a opus inițial acestei partiții, regele Frederick al II-lea al Prusiei, interesat de câștigurile teritoriale și în neutralizarea Austriei care amenința cu poziția sa militară, a susținut sistemul de partiție, care era favorabil pentru interesele celor trei state de partiționare. Împăratul Iosif al II-lea din monarhia Habsburgică și apoi împărăteasa Ecaterina au căzut de acord, iar în 1772, Rusia, Prusia și Austria au forțat termenii de prtiție asupra Comunității neajutorate, sub pretextul de reprimare a anarhiei și restabilirea ordinii
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]