582 matches
-
mai ridicate la itemii verbali, comparativ cu itemii de performanță ca și faptul că inteligența în sine nu este perturbată, tulburarea vizând modalitatea de folosire a inteligenței. În rezolvările subiectului, apar contaminări, derivări, substituiri, soluții paradoxale, asociații bizare, definiri prin particularizări bizare (de exemplu, la proba de vocabular, la proba de comprehensiune sau de similitudini); toate aceste fenomene transformă itemii care se adresează inteligenței propriu-zise în secvențe/fragmente de probe proiective. Modificările în răspuns se datorează unor modificări în consemnul probei
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
au fost restrânse la câteva puncte de vedere, fără a putea oferi o variantă cu valoare de certitudine în ceea ce privește specificitatea traseelor EEG în schizofrenie. Anomalii ca ritmul "choppy", "sharp waves", complexe vârf-undă, ritmuri rapide, trasee "imature" reprezintă numai particularizări lipsite de specificitate; consensul autorilor se reduce la prezența unor tulburări minore (rezistența ritmului alfa la blocarea prin lumină și la dezorganizarea prin hiperpnee. S-a observat că în marea majoritate, bolnavii cu psihoze discordante, indiferent de forma clinică, au
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
În afara unui limbaj preexistent (chiar dacă există destule Încercări de a ține jurnalul Într-un „limbaj cifrat”). La rândul său, limbajul va imprima o anumită rigoare, un anumit conservatorism și un tip de expresivitate ce decurg din Însăși natura „cuvintelor tribului”. Particularizarea, individualizarea se produc tocmai prin recursul salvator la organizarea intimă a spațiului confesiv. În concluzie, e greu de admis identitatea dintre limbajul intimității și stilul scriiturii. Relația dintre ele este una de la general la particular, rămasă mereu În cadrul interdependenței și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
textului, ci un obiect care conține În sine o extensiune temporală. Ca și obiectele temporale husserliene, jurnalul intim e produs de o impresie originară. Dar momentul inițial, un prezent aproape insesizabil, se transformă În trecut În chiar clipa definirii, a particularizării sale. Însă, odată scris, acest trecut, acest proaspăt trecut redevine un prezent - prezentul etern al scrisului. Plasat pe asemenea coordonate, jurnalul intim evoluează Între oglinzi paralele. Între promisiunea unui prezent veșnic și a unui trecut incapabil să-și păstreze tensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de educat), nuanțările sunt marcate de particularitățile elementelor implicate. În experimentul nostru menționat (2005-2008), patru asemenea concretizări ale conceperii și realizării unui curriculum pentru formarea a educatorului constructivist s-au verificat: • definirea unui profil dezirabil de competență pedagogică a acestuia, • particularizarea unui model de programă curriculară în consecință, pentru formarea acestor competențe la studenții-viitori educatori, • conturarea unui sistem metodologic de esență constructivistă în formarea competențelor enunțate și • construirea unui instrument de evaluare sumativ-integrativă a lor, ca portofoliu specific în finalizarea formării
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aspect al calității, cu consecințe pe diferite paliere ale activității școlare, cu prevederea și rezolvarea de limite, de dificultăți. Atunci problema aparține politicii educaționale a școlii ca organizație, unde se lucrează astfel cu toți educatorii, cu toate clasele, dar cu particularizarea contextului fiecăreia dintre acestea și cu stimularea cercetării concret reflexive a cât, cum, în ce condiții se aplică aici, ce schimburi de experiență și reconstrucții, reglări sunt necesare. Sintetizând referințele mai ample în temă, organizarea și coordonarea, antrenarea, stimularea unei
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
1980); ,,drum sau cale de urmat în activitatea comună a educatorilor și educaților, pentru îndeplinirea scopurilor învățământului, adică pentru informarea și formarea educaților (Moise, C., 1996, p. 98); - procedeul didactic: o „tehnică mai limitată de acțiune”, „o componentă sau o particularizare a metodei”, „un element de sprijin, fie un mod concret de valorificare a metodei” (Moise, C., 1996, p. 99) 1.2. Funcțiile metodelor (Dumitriu, Gh., Dumitriu, C., 2003, p. 38): - funcția cognitivă, de organizare și dirijare a cunoașterii (învățării), de
Teoria și metodologia instruirii și a evaluării: ghid pentru seminar by Sacară Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1796_a_92287]
-
sistem de lecții, astfel Încât obiectivele educaționale să fie atinse. În contextul noului curriculum, În centrul proiectării didactice este plasat demersul didactic personalizat, concretizat În unitatea de Învățare. Orice proiect didactic are, practic, caracter de document administrativ deoarece asociază - prin particularizare - elementele programei școlare (obiective de referință, conținuturi, activități de Învățare) cu acele resurse de timp și materiale considerate adecvate predării. Cu scopul de a oferi o clarificare a conceptului de „proiectare curriculară” de a exemplifica concret modalitatea de planificare a
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
solidarității și densității acțiunii dramatice? Dar un Shakespeare, printre alții, o ignoră și triumfă..."4 În acest sens, o prelucrare a tuturor aspectelor ce țin de reflectarea sau, dimpotrivă, de absența reflectării coordonatelor teoretice la nivelul realizărilor literare propriu-zise prin particularizarea acestora la fiecare scriitor în parte ar fi însemnat o anumită pulverizare a demersului analitic, care ar fi afectat omogenitatea și coerența lucrării. În ceea ce privește criteriul de selecție adoptat, acesta vizează opțiunea pentru textele mai reprezentative din punct de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
O excepție o face, poate, capitolul Neoclasicismul pașoptiștilor români, deoarece vizează doar spațiul autohton. Restul capitolelor însă oferă o perspectivă mai largă prin înglobarea unor texte ce țin de culturi distincte, analizându-se astfel și modul în care se produce particularizarea tendințelor clasice la fiecare context național. Astfel, prin analizarea tuturor acestor aspecte, lucrarea noastră urmărește să demonstreze perenitatea fenomenului clasic, relevanța sa fundamentală nu doar în ceea ce privește istoria literaturii, ci și în ceea ce privește resorturile cele mai intime ale ființei umane. Edgar Papu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
unei esențializări, unei reduceri la elementele fundamentale prin selectarea unor aspecte reprezentative. Scopul este de a surprinde acele date ale umanului care transcriu universalul. Nu natura în integralitatea ei, ca în naturalism sau realism, prin care se realiza totuși o particularizare, în sensul unei încadrări spațio-temporale, ci natura în coordonatele ei schematice, prin care individualul devine doar o marcă, un semn al generalului. Arta clasică devine, așadar, o "artă de interpretare, un idealism."22 În sensul idealizării trebuie perceput și scopul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
tușesc în ritmul muzicii, într-un mod cu totul neverosimil.175 Pe de altă parte, după cum observa Ion Constantinescu 176, există și aspecte prin care Gottsched se distanțează de modelul francez, cum ar fi cel privitor la necesitatea existenței unei particularizări a imitației la ceea ce mai târziu a fost numit drept "culoare locală": "Trebuie să știm observa natura și felul oamenilor, înveșmântând fiecare vârstă, fiecare stare socială, fiecare gen și fiecare popor, cu acele apucături și sentimente cu care ne-au
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
232 Cultivarea limbii / 238 Limbă și gîndire / 241 Limbă și psihic / 249 Limbă și realitate / 251 Limbă și valoare / 258 Libertatea lingvistică / 263 Obiectiv și subiectiv în limbă / 268 Partea a treia: Relațiile și determinările filozofării / 275 Implicarea limbii în particularizarea filozofiei / 275 Trăsături ale limbii ca trăsături ale textului filozofic / 280 Comunicarea interculturală prin filozofie / 284 Necesitatea și posibilitatea comunicării interlingvistice / 291 Reconstrucția textului în traducere / 295 Filozofia și poezia ca realizări individuale ale spiritului / 299 Trepte ale relației dintre
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Dacă se ia în considerație faptul că limbile și limbajele pot fi atît naturale, cît și artificiale, dar că cele artificiale se constituie și funcționează numai pe baza celor naturale, se relevă faptul că obiectul cercetării filozofice trebuie să fie particularizarea limbajului (a facultății de a comunica) în limbile naturale (sau istorice), singurele, de altfel, care creează și susțin o conștiință lingvistică. Deseori, se folosește însă sintagma filozofia limbajului atunci cînd se tratează această tematică, deși observațiile privesc situații ce țin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
tradiția limbii istorice, dar cuprinde și o latură a inovației curente, ce se poate înscrie sau nu în această tradiție. Atît cunoașterea considerată în întregime, cît și repartizarea ei în semnificații este particularizată în cazul unei limbi istorice, dar această particularizare nu se produce prin manifestarea unor intenții sau scopuri, ci prin adaptarea la starea generală din punct de vedere cultural, social și istoric a comunității vorbitoare și, de aceea, traseul conceptual-semnificativ de la obiect la numele lui este unul subiectiv-comunitar, iar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În vorbire, așadar, semnificația se poate actualiza sub mai multe aspecte, care pot viza semnificația conceptuală sau noțiunea sub aspect intensiv 74, semnificația clasială sub raport extensiv (Omul (= oamenii) este muritor), semnificația selectivă sau o diviziune a sferei clasiale (prin particularizarea cu ajutorul cuantificatorilor: Unii oameni sînt harnici) și semnificația individualizantă sau un exemplar din sfera noțiunii (prin izolarea unui singur exemplar din întreaga clasă: Acest om este genial). În acest ultim caz, semnificația semnului lingvistic capătă un statut asemănător aceluia al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
s-o facă, o face în așa fel încît cel căruia i se adresează să-l poată înțelege, să rezoneze la ceea ce spune el. Această spusă a vorbitorului nu este din acest motiv decît o sumă de instanțializări și de particularizări ale faptelor de limbă generale. În cazul artei însă, printr-o operă individuală se propune ceva universal, creația artistică realizează o refacere a universalului în individual, realizează modele, tipuri de exprimare construite potrivit intuiției scriitorului, trecînd dincolo de norma limbii, dar
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acesteia 159. Acest fenomen se produce în modul cel mai evident la nivelul limbii literare, iar investigarea lui intră în sfera stilisticii lingvistice, care studiază în mod special stilurile funcționale ale limbii. S-ar putea considera că, în vreme ce limba este particularizarea comunitară a limbajului, stilul funcțional este particularizarea socială a limbii, iar vorbirea este concretizarea individuală a limbii în interiorul unui stil. Deși inoperant în lingvistica occidentală, conceptul de "stil funcțional" poate contribui în mare măsură la reabilitarea stilisticii ca ramură lingvistică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
modul cel mai evident la nivelul limbii literare, iar investigarea lui intră în sfera stilisticii lingvistice, care studiază în mod special stilurile funcționale ale limbii. S-ar putea considera că, în vreme ce limba este particularizarea comunitară a limbajului, stilul funcțional este particularizarea socială a limbii, iar vorbirea este concretizarea individuală a limbii în interiorul unui stil. Deși inoperant în lingvistica occidentală, conceptul de "stil funcțional" poate contribui în mare măsură la reabilitarea stilisticii ca ramură lingvistică, delimitată de poetică, hermeneutică, textologie etc., așa cum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a devenit specific unei limbi literare, după constatarea însumării de elemente marcate și nemarcate, trebuie stabilite palierele de caracterizare, indicii sau dimensiunile în funcție de care se delimitează și care, în forma lor abstractă, reprezintă normalitatea și instituie norma stilistică, adică o particularizare a normei limbii. Cît privește dimensiunile ce trebuie avute în vedere în delimitarea stilurilor funcționale, dimensiuni care trebuie luate în considerare și în cercetarea speciilor subordonate lor, acestea sînt următoarele: dimensiunea ontică, dimensiunea gnoseologică, dimensiunea cultural-istorică și dimensiunea lingvistică (și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin gîndirea efectivă și se concretizează prin acte de gîndire. Privind astfel lucrurile, ar exista deci o corespondență între nivelele de existență și de manifestare ale facultății limbajului și cele ale facultății gîndirii. Dar, în vreme ce manifestarea limbajului prin limbă presupune particularizare, limbile fiind diferite una de alta, iar concretizarea limbii în vorbire înseamnă o accentuare a particularismului, despre gîndire se crede că este cvasiuniversală, indiferent de nivelul care este avut în vedere. Această concepere a gîndirii este consecința reducerii ei la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
francezul porter pot fi echivalate, însă porter se folosește numai cu obiecte ce pot însoți o mișcare, adică numai cu lucruri, nu și cu persoane, în vreme ce a duce din română se poate aplica și la lucruri și la ființe. Această particularizare a posibilităților de desemnare este semnificația primită în cadrul unei limbi de fiecare semn, care se concretizează în discurs sau în text, într-un act de vorbire deci, orientîndu-se spre o realitate individuală sau spre o anumită stare de lucruri fundamentînd
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
întîmplă pe terenul logicii, și atunci unei construcții determinative precum zăpadă pufoasă, unde determinantul este o predicație a substantivului, i se poate aplica regula obiectivității din perspectiva concordanței cu realitatea. Partea a treia : RELAȚIILE ȘI DETERMINĂRILE FILOZOFĂRII Implicarea limbii în particularizarea filozofiei Investigarea limbii din perspectiva filozofiei a fost de cele mai multe ori orientată spre a afla un răspuns la între-barea dacă există sau nu o legătură între aspectul și structura sistemelor filozofice create pe terenul unei culturi și limba culturii respective
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
au drept componentă importantă limba literară, filozoful nu poate fi total indiferent față de limba sa, care i se relevă permanent cu sugestii, iar, uneori, chiar cu soluții. Pe de altă parte, fiind prin tradiție refractar șabloanelor și deschis predispoziției de particularizare, scrisul filozofic nu se poate diversifica în opera fiecărui gînditor decît prin valorificarea diferită a resurselor ce vin din tezaurul lingvistic. Comunicarea interculturală prin filozofie Istoria culturală atestă, pe de o parte, fenomenul transpunerii operelor culturale din limba în care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fiindcă aceasta nu s-ar putea reali-za325. Plecînd de aici se poate afirma că traducerea unui text filozofic este reușită dacă redă ideile dezvoltate de autor, în înlănțuirea și cu fundamentarea din original. Dacă în original există propuneri terminologice sau particularizări semantice ale termenilor, în funcție de reorganizările noționale, acestea trebuie, de asemenea, relevate ori de cîte ori nu sînt intuibile pe baza contextului, uzînd îndeosebi de mijloace paratextua-le. În sfîrșit, la nivel textual, trebuie refăcută pe terenul limbii-scop forma discursivă a textului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]