3,522 matches
-
anunță un Cvartet bizantin al compozitorului Zeno Vancea. Se remarcă cu prisosință siguranța tratării melodicii bizantine, înțelegerea unor trăsături specifice legate de modalismul bizantin. Din păcate, pentru Cvartetul bizantin, cât și Cvartetul de coarde nr.1 de Zeno Vancea (1934) partiturile au fost pierdute. Cvartetul de coarde nr.1 de Constantin Silvestri (1913-1969) se remarcă prin unele elemente novatoare, cum ar fi natura cromatică a limbajului și concizia exprimării. A fost distins cu Premiul Enescu. Distingem la Silvestri ușurința cu care
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
înțelegerea profilului, individualității fiecăreia dintre compoziții, precum și a filonului călăuzitor, a ideii unice care le străbate. Unitate în diversitate? Iată unul dintre principiile dezvăluite de creația lui Ștefan Niculescu, atât la nivel micro cât și macro-structural și relevate punctual în partiturile dedicate saxofonului. *** Comandă a Radiodifuziunii Franceze, piesa Axion a fost compusă în anul 1992 pentru cor de femei a cappela și saxofon, fiind a doua piesă ce include acest instrument în preocupările creatoare ale compozitorului. Din nou, aportul lui Daniel
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
de fonemele ce înlocuiesc textul specific muzicii vocale, în general. În această compoziție vocile sunt tratate uneori în manieră instrumentală, de unde rezultă și dificultatea interpretării ei. Lipsa unui text inteligibil, excluderea semanticii mesajului literar este suplinită prin muzicalitatea desprinsă din partitură, puternic exprimată prin ceilalți parametri ai piesei. Efectele sonore sunt individualizate, ele parcurg un traseu evolutiv bazat pe principii bine definite de către Ștefan Niculescu, astfel încât autenticitatea creației este asigurată. Maximum de informație, noutate, omogenitate și contrast - acestea sunt aspecte ce
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
abilitățile interpretative. Vocile evoluează preponderent izoritmic, împărțind unitatea metrică (pătrimea) în diviziuni normale și excepționale, cu maximum de patru valori pe timp. Se observă armoniile de cvarte ca mijloc de structurare a planului armonic și ideea de paralelism prezentă în partitura Axionului. Ascensiunea vocilor este în totală concordanță cu ideea de evoluție spre înalt, congruentă cu însuși mesajul piesei. Acesta pare a fi realizat printr-o atentă îmbinare a diatonismului cu cromatismul și chiar hipercromatismul. Glissando-ul cerut vocilor în finalul
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
intervalului de secundă mare, celelalte suprapuneri armonice intră în categoria intervale-lor consonante, de unde rezultă și caracterul secțiunii, puternic influențat de unison. Acesta ar constitui un alt exemplu de juxtapuneri ale isonurilor simple cu isonuri ornamentate, asemănător altor momente menționate în partitura Axionului. Ultima secțiune a compoziției, Più mosso, 90 conchide întreaga piesă într-o atmosferă meditativă. Relația dintre saxofon și cor devine una complementară, care are rolul de a aduce în prim plan instrumentul și valențele lui expresive. Linia sa melodică
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
o atmosferă meditativă. Relația dintre saxofon și cor devine una complementară, care are rolul de a aduce în prim plan instrumentul și valențele lui expresive. Linia sa melodică, puternic individualizată din punct de vedere sonor suplinește lipsa activității melodice în partitura corului. Se poate spune că acesta prefigurează înainte de toate o melodie de timbruri pornită din unison, apoi extinsă prin adăugarea treptată de sunete. Organizarea polifonică, intrările succesive ale sunetelor în măsuri, epuizarea acelorași silabe (ma, ra, na) în plan vertical
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
sib (măs. 184). Structurile acordice astfel rezultate se subscriu sferei tonalului, fără însă ca acesta să fie clar prefigurat. Incidența armoniilor tonale continuă, culminând cu un acord de fa# minor spre sfârșitul compoziției. Dacă scriitura polifonică, oblic-verticală se menține în partitura corului, știma clarinetului este și ea una constantă. O melodie cromatizată ce include microtonii de factură melismatică și un profil metro-ritmic echilibrat aureolează în stilul cântărilor bizantine ceea ce Ștefan Niculescu a dorit să realizeze prin această creație a sa: imnul
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
pioasa declamație, nota austera recitativă a dramei. Corul duios, de rugăciune abia murmurata, simpla expunere de suferință, întâmplare biblică sublim comentată de cor, au fost înțelese și redate de maestrul Enescu cu o știință dirijorala nedepășita, reușind să împace siguranță partiturii proaspete din mână soliștilor cu argumentul emotiv al simfoniei. D. Constantin Silveștri tânărul dirijor român afirmat încă de mulți ani, dar necunoscut decât parțial, a întărit liniile de expresie a execuției maestrului Enescu. Patimile Domnului s-a bucurat de o
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
Tot din ziarul „Lumea”, nr. 34 din 2 iulie 1946 aflăm că Oratoriul Patimile Domnului s-a cântat la Ateneu pentru a treia oară, neprcizându-se însă, interpreții. După aceste trei reprezentații ale oratoriului Patimile Domnului, Paul Constantinescu a refăcut total partitura pe care a terminat-o la 24 aprilie 1948 în formă de reducție pentru pian. În formă orchestrata a fost gata la 22 iunie 1948. În această versiune, intitulată Oratoriul Bizantin de Paști, Patimile și Învierea Domnului a fost reprezentat
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
spui? Nu se poate ca in Elveția să nu găsești remediere. Nu pleca de acolo până nu pornești pe o cale absolut pozitivă. De ce atâta grabă să te întorci acasă? Dacă „Noaptea furtunoasa” și Oratoriul (a fost tradus?, unde sunt partiturile?) navighează în vag... va veni ziua, desigur nu prea târziu, când vor aborda un teren solid. Ca să-ți fac plăcere, măcar un pic, Concertul tău de pian l-am programat aci cu Sylvie Mercier... rezultatul: Sylvie - deși precipitat - a cântat
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
cerând chiar repetarea lui, minoritatea... bineînțeles contra. Nu uită că aici se trăiește în climatul Schönberg, Stockhausen. Eu (personal) sper că voi mai avea prilejul să-l repet. Păcat că nu am materialul altor lucrări de ale tale. Am câteva partituri din dansurile tale, dar fără material de orchestră. Noi (orchestră) am adresat până acum 3 scrisori Uniunii Compozitorilor, bineînțeles fără nici un răspuns. Până unde poate să meargă imbecilitatea omenească? Indiferent dacă sunt un om care a fost împiedicat să se
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ȘI GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ȘI MUZICALE by Sanda Hîrlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
pentru orchestră a fost totală (doar formațiile din Viena și Berlin - scria maestrul - se puteau apropia de orchestra Scalei), în schimb nivelul corului rămânea singular, la o ștachetă mondială. Operele lui Verdi, Puccini, Rossini, le cântă toți instrumentiștii aproape fără partituri, fiindcă „le visează”. „Rigoletto” ți-l cântă și în somn! Dăruirea instrumentiștilor este ca o femeie frumoasă, senzuală, înamorată, care se dăruiește toată! Imaginea privind înaltul nivel artistic al italienilor, care se desprinde din corespondența lui Ionel Perlea, se citește
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
marea veste, că triumful meu de la Scala, zilele trecute întrece tot ce am realizat până acum și toate așteptările mele. Din capul locului, pot să-ți confirm lucrul pe care îl doreai atât: am dirijat în picioare și bineînțeles fără partitură. Dar asta nu trebue să te mire, căci o fac de când sunt în Italia la toate dirijările mele. Îți trimit criticile toate, din care vezi că nici una nu m-a atacat, nici una nu a făcut nici măcar cea mai mică rezervă
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
întregei Scale au fost la dispoziția spectacolului; nici lui Toscanini nu i s-ar fi putut pune mai mult la dispoziție. După primele 3 repetiții de lectură cu orchestra, știam deja totul pe dinafară fără să mai am nevoe de partitură. La repetiția generală am fost formidabil ovaționat de tot ansamblul, în special de orchestră, iar la spectacol, chematele la cortină nu se mai terminau; orchestra rămăsese pe loc, ca să mă ovaționeze. De atunci primesc zilnic scrisori de admirație din toate
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
aceste lucruri! Apoi sus pe scenă: Maeștri substituți, adică corepetitorii! Fiecare cântăreț se prezintă la dirijor perfect învățat, pe dinafară! E lucru minunat! Mi-aduc aminte de Bebe [Petre Ștefănescu-Goangă, n.n.], care venea încă la repetiția generală la „Maeștrii” cu partitura în mână! Apoi tot aparatul scenic, dirijorii de pe scenă, maestrul de cor, asistat de doi dirijori ajutori, el nu dirijează, supraveghează numai! De cor nu-ți mai vorbesc, este cel mai formidabil cor ce l-am auzit. Orchestre de talia
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
Scala îmi dă posibilitatea să dirijez cu preferință opere pe care încă nu le-am dirijat. Aci totul se dirijează pe dinafară și te asigur că, cu un ansamblu și orchestra Scalei, nu e nici o greutate de a dirija fără partitură! Odată terminat cu repertoriul, nu voi mai dirija nimic nou, decât numai lucrări de experimentare, pentru a încuraja compozitorii tineri din toate colțurile lumei! Directorul artistic Tulio Serafin a demisionat pe neașteptate zilele acestea și acum expediez în mod provizoriu
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
verbalizări de reflecție critică, pornind de la datul simbolic al unei imagini de sens către un înțeles tematic. Din această ultimă perspectivă DMz poate fi integrat unui fapt ideatic. Pe plan instrumental, valorizarea DMz constă în execuția unui proiect de sonorizare (partitura), finalizat printr-un proces de (în)cântare, într-o lucrare estetică sau (man)operă. Clasificăm complexul reperabilității DMz în tabloul de mai jos (fig. 1): Tabloul cuprinde trei clase de repere - generale, medii, particulare -, distribuite pe două registre de nivele
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea este poate, cea mai importantă. Scenele europene sunt dominate de câteva dintre cele mai mari nume de compozitori de operă. Informațiile circulă, partiturile circulă, artiștii circulă și astfel, în Franța, în Italia, în Germania, în Rusia - și nu numai - ultimele noutăți sunt repede cunoscute de public și comentate de critică. Niciodată efervescența creatoare în acest domeniu nu a fost mai mare iar direcțiile
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
închinat iubirii, Tristan și Isolda de Wagner. Școlile naționale încep să-și contureze personalitatea: la Praga, în 1866 are loc premiera Mireasa vândută de Smetana. În același an 1866, la Paris, pe scena de la Opéra Comique, Ambroise Thomas prezintă delicata partitură Mignon, în timp ce un an mai târziu, tot la Paris dar la Operă, Verdi oferă publicului vigurosul și sumbrul său Don Carlos. Doar un an desparte această premieră de o altă capodoperă a creației lirice franceze, Romeo și Julieta de Gounod
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
vestului sălbatec (1905). Același Richard Strauss, propune capodopera creației sale lirice, Cavalerul rozelor (Dresda, 1911). Franța revine în prim plan cu Ora spaniolă a lui Ravel (Paris, 1911). Apoi din nou Richard Strauss cu Ariadna la Naxos (Stuttgart, 1912). Următoarea partitură lirică competitivă este Castelul prințului Barbă-Albastră de Bartok (Budapesta 1918). În același an, 1918, tot la New York se joacă operele într-un act Mantaua, Sora Angelica și Gianni Schicchi de G. Puccini. Europa va fi în următorii aproape 20 de
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Verdi și G. Puccini au parcurs împreună 43 de ani de viață. Mult mai tânăr decât marele maestru al teatrului liric italian, G. Puccini a fost mereu atent la mișcările acestuia, i-a cunoscut și urmărit premierele, i-a apreciat partiturile și, de multe ori a găsit în ele soluții pentru propriile lucrări. La rândul său, G. Verdi a reacționat atunci când pe firmamentul teatrului muzical italian apare noua promisiune - Giaccomo Puccini. Relația lor însă nu a fost strânsă. G. Verdi s-
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Le Villi n.n.) predomină elementele simfonice. Nu este nimic rău în asta. Doar că este nevoie de multă precauție. Opera este operă și genul simfonic este gen simfonic și nu cred că trebuie să introduci o pagină simfonică într-o partitură de operă decât dacă urmărești plăcerea unui dans.<footnote A. Alberti: Verdi intimo, (Scrisoare către G. Ricordi ), Verona, 1931, pp.311- 315 footnote> Aceasta este, se pare, prima reacție a lui Verdi la muzica lui Puccini. Mai mult, despre simpatia
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Acordăm acum o oarecare atenție felului în care G. Verdi și G. Puccini tratează introducerile instrumentale ale lucrărilor lor lirice. Următorii pași pe care îi propunem pe drumul pe care am pornit, se vor referi la începuturile și la sfârșiturile partiturilor/poveștilor verdiene și pucciniene, mai exact la preludii sau uverturi și la deznodămintele cel mai adesea tragice. Cercetătorul avizat cunoaște evoluția în timp și spațiu a semnificației formelor de uvertură și preludiu<footnote vezi Bughici, Dumitru- Dicționar de forme și
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
o altă dragoste nefericită (desigur, în alte circumstanțe) și introduce în pagina orchestrală - tot după model wagnerian - motivul iubirii tragice dintre Otello și Desdemona, scena sărutului. În ultima sa lucrare, Falstaff, G. Verdi renunță la uvertură sau preludiu. Dirijorul atacă partitura și cortina se ridică. Așa se va întâmpla în toate operele lui Puccini - în Boema, orchestra ne explică cu o anticipație de poate 20-30 de secunde unde ne aflăm, într-o veselă mansardă pariziană, unde trăiesc artiști; în Tosca - am
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
veselă mansardă pariziană, unde trăiesc artiști; în Tosca - am spus deja, motivul lui Scarpia se ridică amenințător ca și personajul care va distruge totul în jurul său. Iar în Madama Butterfly, poate că scurta fugă la 4 voci cu care începe partitura este, în mintea și în sufletul lui G. Puccini un omagiu adus marelui său predecesor care a încheiat magistral Falstaff-ul său - totodată viața sa - cu o extraordinară fugă în Do major la 10 voci. Madama Butterfly își permite doar un
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]