281 matches
-
fiindcă Otilia este legată direct de tema paternității, de cea a moștenirii și de tema iubirii. Mai mult chiar, Otilia este o prezență contrastivă în raport cu mulțimea parveniților ce ilustrează tema existenței burgheziei bucureștene la început de secol XX și tema parvenirii. Dincolo de ariile tematice însă, eroina reprezintă eternul mister feminin. Un prim argument este faptul că Otilia ilustrează, simultan, temporalitatea (statutul social al femeii în lumea începutului de veac XX) și atemporalul (eternul mister feminin), realitatea psihologiei adolescentine și ficționalitatea („dublul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fiind un compromis dezolant al autorului "Delirului" pe altarul comenzilor sociale ale "erei ticăloșilor". Iată tot atâtea trăsături tipice ale unei tipologii moromețiene în care Marin Preda era zidit nativ și în virtutea căreia s-a înscris pe irezistibilul făgaș al parvenirii, al reușitei cu orice preț, majoritatea mijloacelor folosite fiind însă de natura spirituală a talentului, a autoconstrucției epice, căci așa cum spune Emil Manu "opera lui Marin Preda este aproape în întregime autobiografică". Doar parțial inedită și în ciuda unor repetări de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la îndreptarea moravurilor sociale. O noapte furtunoasă este o comedie a moravurilor de mahala, care aduce în scenă aspecte sociale și psihologice ale oamenilor de la periferia societății. O scrisoare pierdută este o comedie realistă de moravuri politice ilustrând dorința de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale. Caragiale satirizează corupția, incultura, prostia omenească; e un observator lucid al societății omenești. În povestirea tragică Inspecțiune, tema este aceea a misterului, Anghelache fiind victima propriei sale inferiorități obscure. Acesta era "mânuitor de bani publici
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rând, Chiriac nu este doar un Jupân Dumitrache mai tânăr; el este mai maleabil, în stare să combine dragostea cu politica. Dar ideea lui Gherea pornește de la o latură a operei lui Caragiale. Trinitatea Spiridon, Chiriac, Dumitrache subliniază procesul de parvenire a unui cherestegiu, proprietar și căpitan în garda civică. Crescut cu „sfântul Niculai“ din cui, băiatul de pricopseală e un posibil tejghetar și om de încredere al patronului. Mai evidente sunt tendințele și șansele de parvenire ale lui Chiriac. El
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Dumitrache subliniază procesul de parvenire a unui cherestegiu, proprietar și căpitan în garda civică. Crescut cu „sfântul Niculai“ din cui, băiatul de pricopseală e un posibil tejghetar și om de încredere al patronului. Mai evidente sunt tendințele și șansele de parvenire ale lui Chiriac. El adoptă o tactică complicată pentru a-și asigura postura avantajoasă de om de încredere al patronului și de amant al patroanei. Adulterul în sine nu cere eforturi pentru că încrederea lui Dumitrache e inepuizabilă și nu poate
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Rică este de fapt un semidoct, un incoerent, un exaltat nesincer, care a văzut poate în Zița o văduvă cu dare de mână, capabilă să îl întrețină până la terminarea studiilor. Nu greșim dacă afirmăm că mobilul permanent al eroului este parvenirea. La sfârșitul scenei, Veta încearcă să îl salveze pe Rică arătându-i calea pe o fereastră, care dă pe niște schele. Rică reapare tocmai în scena VIII, în același loc, desfigurat și plin de var și cumpără eliberarea sa de la
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
personaj, care respectă cu sfințenie ceea ce se scrie în gazetă, ideile de libertate, revoluție și progres se învălmășesc într-un haos amețitor. Spre deosebire de Jupân Dumitrache sau de Chiriac, Leonida nu devine căpitan în garda națională și nu speră la vreo parvenire socială. El este veteranul bătăliilor politice de care își reamintește cu încântare. Leonida pontifică în fața unicului și total admirativului său auditoriu. Postura de atotștiutor pe care și-o asumă obligă: nu poate avea goluri în cunoaștere. Explică tot: politicul, psihologicul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nimic. Cațavencu se consideră ultraprogresist. Deviza lui și a Soțietății enciclopedice-cooperative este ca România să fie bine și tot românul să prospere. Este evident că ambii oratori înoată în oceanul absurdului. Dar toate personajele piesei au un exacerbat instinct al parvenirii. Prefectul Tipătescu, deși este personajul cel mai lucid, e un tip imoral, întreținând o veche relație cu Zoe, femeie autoritară de care depind multe afaceri politice în orășel. Cu o luciditate de neegalat, Caragiale înțelege interesele personale meschine care domină
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pierdută dă amploare semnificației simbolice a scenei intrigilor politice. În viața publică de provincie intervine un fragment din viața publică a centrului, a capitalei. Prin intermediul acestui intrus care apare în piesă în calitate de candidat desemnat de centru, dramaturgul arată mijloacele de parvenire în funcții publice la nivel local, provincial și central. Încă o dată, Caragiale reușește să extindă satira, cuprinzând într-o situație și un personaj oarecare, semnificații și împrejurări generale, tipice. Agamemnon Dandanache este, fără îndoială, un șantajist, mai crud chiar decât
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
dacă ne referim la numele gazetei „Răcnetul Carpaților“. Spre deosebire de majoritatea personajelor din O scrisoare pierdută, caracterizate prin câte o formulă sau un gest stereotip („curat“ sau „fix“), Cațavencu nu are asemenea ticuri, care i ar contrazice flexibilitatea. Îndreptat mereu spre parvenire, se adaptează la orice situație și cade totdeauna în picioare. Își acoperă „machiaverlâcurile“ cu o perdea alcătuită din fraze bombastice: Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta. Ca și Rică, Cațavencu nu își abandonează frazeologia decât în momentele de restriște
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
practic-socială, orice eficiență artistică.“ Este subliniată ideea că opera caragialiană se impune ca o operă de comedie. N. Barbu trece la analiza comediilor lui Caragiale și începe cu O noapte furtunoasă. Personajele sunt văzute în procesul lor de devenire, de parvenire, în ascensiunea unei clase. Arhivar, „studinte în drept și publicist“, Venturiano are toate atributele care vor face din el un Cațavencu, și încă un Cațavencu pe deplin triumfător. În Conul Leonida față cu reacțiunea, Barbu observă că scriitorul nu critică
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
întregi categorii, păstrând totuși atribute individuale, concrete - apte a le face viabile. Astfel, Prinstanda e simbolul servilismului, Cațavencu al oportunismului venal. N. Barbu propune chiar termenul de cațavencism, reprezentând comportarea demagogică, lipsită de scrupul, în scopul profitului imediat ori al parvenirii. El subliniază totodată faptul că în această piesă Caragiale nu face o critică a liberalismului, ci a politicianismului burghezo moșieresc. 5.3. DOBROGEANU-GHEREA, CONSTANTIN: „Studii critice“ II, București, ESPLA, 1956, p. 66-90. Dobrogeanu-Gherea își începe studiul cu o lungă digresiune
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
o rece obiectivare viața și dezamăgirea afectivă a unei tinere provinciale, Mary Louise, alternând acest fir epic pre- și post-matrimonial cu cel al lungii claustrări a eroinei, pacientă într-un azil pe cale de a fi dezafectat. Supraviețuirea decentă, dar și parvenirea socială sunt principalele tendințe ce însuflețesc aparent liniștita viață a familiilor catolice și protestante din acea localitate periferică înglodată în tradiționalism de tip rural și prejudecăți de tot felul. Fiii și fiicele nu-și îngăduiau să dorească mai mult decât
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ministrul-cavaler, părăsit, încornorat și obsedat de Isabel (cea mai de preț proprietate care a reușit să-i scape totuși printre mâini). Copleșită cu cadouri scumpe aduse de furierul-șofer Tomàs, încurajată de maică-sa (codoașă gata să-și tranzacționeze fiica de dragul parvenirii), Milà i se dăruie lui Domnu gândindu-se la iubitul ei Carlos, în timp ce Domnu o posedă ca și cum ar fi Isabel. Milà își calcă pe inimă și acceptă dedublarea și travestirea, nu fără riscul de a-și pierde idenitatea. De milă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și cele moderne deschide indivizilor ocazii favorabile pentru a acționa În moduri neacceptate de nici una dintre ele.” Rezultatul este amplificarea fenomenelor de corupție, cu Întreg cortegiul de fenomene negative Însoțitoare: nepotism, indistincția dintre punga personală și banul public, tendințe de parvenire cu orice preț, Încălcarea cu bună știință a normelor morale elementare, convingerea că te poți situa deasupra legii, morale sau juridice, sau chiar a celei divine. b. În al doilea rând, „modernizarea contribuie la corupție prin crearea unor noi surse
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de vicleniile de prost-gust ale unor partide își numesc liderii de stat dintre distrugători. Foștii exilați și condamnați ai regimului burghez, ajunși la vârstele senectuții, au fost depășiți de funcții și de noile "mentalități", combativi mai mult în luptele de parvenire și îmbogățire ilicită în care s-au lăsat atrași decât în inițiative constructive vizibile în țară. Pletora politrucilor ("clasa politică") de azi o depășește mult pe cea de ieri, ținută sub un control mai strict. Ca și în "trecutul roșu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cât și cu noile norme paneuropene. Așa s-a ajuns ca noua europenizare a țării să oscileze între paseismul revenirii la realitățile politice ale deceniilor interbelice și confuzele imitări. După 23 de ani de democrație, realizările par inferioare eforturilor. Idealurile parvenirilor vulgare ale unor inși care s-au trezit peste noapte demnitari, funcționari de stat (deși mulți voiau "statul minimal", "mâna invizibilă în economie" și în celelalte domenii), generează falii în societate. Un stat devorator de resurse este mai periculos decât
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
bunăstării, sanctificând, ca să spunem așa, dorințele, le-a așezat deasupra oricărei legi omenești, transformând într-un soi de sacrilegiu orice acțiune de stăvilire (1993, 207). Acestă tendință s-a resimțit și încă se resimte și în mediul politic, dorința de parvenire fiind una din principalele motive pentru care politicienii se angrenează în acțiuni ilicite sau reprobabile. Relația care se stabilește între norme și comportament politic este similară celei dintre prescriptiv și descriptiv: comportametul politic va fi cu atât mai deviant cu
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
fapt dealtfel destul de evident: acela că în România accesul la puterea politică înseamnă un drum spre îmbogățire, tocmai de aceea există riscul ca majoritatea celor ce ajung în funcții de conducere să fie impulsionați de considerente personale, de dorința de parvenire, mai degrabă decât de dorința de face ceva pentru societate (Huntington 1999, 76). În afară de PSD, care a fost o constantă a corupției, observăm că partidele politice au fost implicate și acuzate de practici ilicite în momentul în care au fost
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Hagi-Tudose fusese decapitat prin tăierea cozii." "În casa Irinucăi, Creangă dormi cu o capră și o umplu de rîie." " Prima fază a formării limbii a fost faza de bolboroseală." " Cînd vine primăvara, auzi totdeauna pitpalacul cîntînd "Cu-cu! Cu-cu!"." "Parvenirea lui Dinu Păturică are la bază afaceri cu pături." "Dan și Ursan pleacă la luptă, auzind că au intrat tătarii în țară de la niște ciori care știau limba tătărască." "Pe ciobănașul vrîncean din "Miorița" îl cheamă Ilie Cuțui, iar pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
posibil să fie și fără intenție. Ce crede naratorul despre Mara?! O admiră sau o dezaprobă? Greu de spus! Naratorul nu se pronunță. De ce nu face asta? Răspunsul e dificil și se ascunde în altă întrebare: Care e granița între parvenire și înavuțire în cazul acestei eroine cu un exacerbat simț al supraviețuirii? Naratorul nu știe, așa cum nici Slavici nu știe; de aceea lasă cititorilor libertatea de a exprima o opinie fundamentată pe faptele eroilor care sunt consemnate cu acuratețe oferită
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
măgărie. La unele popoare, bârfa este mai gravă decât incestul. La noi, a devenit o sublimă relaxare. Înjurătura este o opinie filosofică formulată în termeni folclorici. I se întâmplă uneori și inteligenței să traverseze câte o cură de parșivenie. Spirala parvenirii : de la supus la suspus. Între sublim și abjecție oricând se poate înfiripa un concubinaj. Feriți - vă de sicofanți ! Sunt capabili să vă lingă tălpile până la dizolvare. În Parlament, unii deputați nu deschid gura decât când cască. Suntem cantonați în paradisul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
reiterare a unor ipostaze umane eterne a fost bine pus în evidență de majoritatea comentatorilor. Reținem pentru claritate și justețe formularea lui G. Călinescu: "Precum există categorii individuale, există și tipuri sociologice. Semicultura, pripirea unei clase către o treaptă superioară, parvenirea, migrația sunt dintre acestea. E cu putință să dispară într-un loc comisarii agramați, dar în virtutea inegalității eterne între indivizi și clase vor fi totdeauna indivizi care să folosească paiațerește formele clasei în care au intrat de curând. Pe vremea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se conferă astfel noblețe și nebănuită adâncime. În sens opus reabilitării tipului Mitică procedează Mircea Eliade. Spiridon Vădastra, personaj din proiectatul roman eliadesc Apocalipsul, preluat în parte în Noaptea de Sânziene este, fără îndoială, apropiat prin vanitate, veleitarism și obsesia parvenirii de eroii schițelor și ai comediilor caragialiene, mai exact de avântatul dar cameleonicul Coriolan Drăgănescu, de înflăcăratul și ridicolul primar al Mizilulului, Leonida Condeescu, sau de naivul megaloman Conu Leonida. În varianta inițială, publicată postum sub titlul Dubla existență a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Mușatescu, Spirache Necșulescu din Titanic Vals este un politician atipic pentru că face gestul eretic de a vorbi sincer electoratului. În schimb, fiul său, Decebal, devenit personaj central în comedia Escu, pare un demn urmaș al lui Cațavencu, atât prin viclenia parvenirii aservită de oratoria ineptă, cât și prin versatilitate, prin abilitatea felină de acomodare la orice situație. Tipologia panglicarilor politici este întregită cu cea din Ultima oră de Mihail Sebastian și din Schimbarea la față, piesa lui George Mihail Zamfirescu, publicată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]