4,128 matches
-
caracteristicile acestei muzici, atât de variate și totuși atât de identică sieși (mă gândesc la genul de identitate care, edificându-se prin repetarea anumitor parametri, precum formule ritmice, configurații melodico-armonice, intensitate sonoră, salturi intervalice spectaculoase, creează diferențe în planul sugestiei). Pascal Bentoiu apelează aici la întreaga "avuție" spirituală acumulată în decursul anilor. "Duhul" jorian e sesizabil încă din primul lied, Oglinda, unde cromatismele, trioletele, ritmurile eterogene, uneori sincopate, ca și salturile intervalice depășind octava, în special în partitura sopranei, se rezolvă
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
ritmurile eterogene, uneori sincopate, ca și salturile intervalice depășind octava, în special în partitura sopranei, se rezolvă pe un sunet acut ori supraacut tinzând, cu disperare aș zice, spre lumină. Dacă succesiunea ideilor poetice urmează un traseu similar treptelor cunoașterii - Pascal Bentoiu ne-maiținând seama de cronologia fiecărei serii de lieduri (Flăcări negre, 1974, Eminesciana II, 1958, Cântece pe versuri de Nina Cassian, 1959 și Incandescențe, 1977) -, succesiunea ideilor muzicale e dominată de trei simboluri decelabile și în structura motivică a operei
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
versuri de Nina Cassian, 1959 și Incandescențe, 1977) -, succesiunea ideilor muzicale e dominată de trei simboluri decelabile și în structura motivică a operei Oedip de George Enescu: lumina, strigătul, misterul. Faptul certifică afinitatea de substanță a gândirii muzicale a lui Pascal Bentoiu cu gândirea muzicală a compozitorului pe care - în ultimii ani - nu ostenește să-l restituie istoriei muzicii universale, "completându-i" schițele Simfoniilor a IV-a și a V-a și, de curând ale Poemului "Isis", cu "țesătură orchestrală". Revenind
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
-l restituie istoriei muzicii universale, "completându-i" schițele Simfoniilor a IV-a și a V-a și, de curând ale Poemului "Isis", cu "țesătură orchestrală". Revenind însă la ciclul Flăcări negre, "duhul" maestrului Jora (al cărui discipol preferat a fost Pascal Bentoiu), continuă să planeze și în Dulce așteptare. Atmosfera dramatică se intensifică, iar muzica primește accente romantice (în deosebi în pasajele pianului). Liedul Monada îi permite, tot pianului, să-și etaleze - într-un perlaj de triolete ascendente și descendente sau
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
sprächgesang-ului. În Incandescențe pianul capătă amploare simfonică (Piatră peste piatră); simplitate nudă, austeră, de sorginte gregoriană (M-am desprins), dar și un avânt romantic de extracție chopiniană, ca în liedul De ce?. Liedurile pe versuri de Eminescu - "unicul poet" despre care Pascal Bentoiu mărturisea undeva că "are nevoie oricând de el" - surprinde cu acuitate, întreaga gamă a meditațiilor despre timp, spațiu, viață și moarte, potențate de sentimentul iubirii. Glasul sopranei pendulează între puritatea imaterială a sunetului, întârziind în supraacut (tot așa cum întârzie
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
corecți decît dacă autorii de origine iudaică ce au scris în românește sînt considerați scriitori români. Și Cronicarul e de acord că, în ceea ce privește literatura, limba e simbolul identității culturale: Heine și Kafka sînt nume ale literaturii germane, Albert Cohen și Pascal Bruckner sînt scriitori francezi, Giorgio Bassani și Primo Levi - italieni, Bernard Malamud și Saul Bellow - americani, ca să dăm doar cîteva din foarte numeroasele exempl Mesaje de tot felul Meciurile electorale au început. PDSR și-a propus, aflăm din ziare, să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
lui de myrt va putea înăbuși/ duhoarea cărnii mele? Cu ce vom/ atinge acest pahar dacă buzele mele/ vor fi scrum, pulbere?"// Cu dinții, tîrfă, cu dinții. În tîrfa/ asta de viață crinii sînt albi/ doar în noaptea paharelor!"". (ibidem) Pascal e înfruntat prin antifrază, adus în fața agoniei umane, înfățișate fără menajamente. Se află aci, după toate probabilitățile, și o zvîcnire plebeiană, revendicativă, în fața aristocraticei culturi. Suferința generală a condiției umane e proletarizată, deci contrasă într-un caz particular: "Trestie/ ce
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
antifrază, adus în fața agoniei umane, înfățișate fără menajamente. Se află aci, după toate probabilitățile, și o zvîcnire plebeiană, revendicativă, în fața aristocraticei culturi. Suferința generală a condiției umane e proletarizată, deci contrasă într-un caz particular: "Trestie/ ce cuvînt frumos, Domnule/ Pascal// dar n-ai spus trestie de carne,/ de vîrtejuri de nervi/ de celule care încremenesc de frică,/ care se blochează, se descompun/ cînd vuiește neantul prin ele// dar trestiile care se răsfrîng în/ paharele cramelor?/ Crîșma e un eleșteu cu
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Andreea Deciu După ce Suskind a scris un roman al carui personaj "fură" arome de femei tinere pentru a distila esențele unui parfum desăvîrșit, Pascal Bruckner scrie o carte despre Hoții de frumusețe, cu importanță deosebire că personajele lui, de altminteri femeie și bărbat, nu "fură" pentru a crea ulterior, ci pur și simplu pentru a distruge, pentru a stîrpi frumusețea, acel ceva inefabil dar
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
o aparentă regasire, căci Herman cel împăcat cu sine nu mai e, de fapt, un copil. Așa cum probabil nimeni, odată ieșit dintr-o criză identitara, nu este același dinainte, în măsura în care căutarea de sine nu se termină niciodată cu o regasire. Pascal Bruckner - Hoții de frumusețe, traducere de Magdalena Popescu, Editura Trei, 222 pagini, preț nemenționat. Lars Saabye Christensen - Herman, traducere și note de Maria-Alice Botez, Editura Univers, București, 191 pagini, preț nemenționat.
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
odată ieșit, nu ai cum să mai intri: te-asezi cuminte în coadă cozii și, cînd mai ai doar cîteva persoane în față, se-nchid ușile că la metrou. Nu-ți rămîne altceva de făcut decît să vizitezi "orașul luii Pascal" și acele cîteva locuri din centru unde Rohmer a turnat Mă nuit chez Maud... Văzînd cîtă lume "pontează" evenimentul - Clermont e, totuși, cel mai important festival de scurt-metraje din lume! -, nu poți să nu te-ntrebi cîți dintre aceștia sînt
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
sinceritatea unei viziuni personale care nu te lasă să căști (că în Patterns al irlandezei Kirsten Sheridan) sau care te-amuză de-a dreptul (că în Surveiller leș tortues al belgiencei Inès Rabadan). Alteori filmul promite (La Réserve al franțuzoaicei Pascale Breton), dar "demonstrația" durează prea mult și finalul își pierde din forța. Dacă adaug acestora un film din programul italian (Clermont-ul a fost gazda Italiei în ^99), anume Senti amor mio? al Robertei Torre - poate cea mai frenetica joacă formală
Judy Garland la Clermont-Ferrand by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18027_a_19352]
-
autentificării. Adrian Popescu e un pătimaș călător. Aidoma unui A.O. Barnabooth mai frust (pornit din Nordul românesc, bucovinean-transilvan, se simte "hirsut, păduros, silvan"), străbate cu nesaț meleagurile europene, nu pentru a fugi de sine (în felul "divertismentului", vestejit de Pascal), ci pentru a se regăsi că într-o întreprindere inițiatica. Solemnitatea contactului cu necunoscutul e topită într-o rețea deasa de senzații, impresii, amintiri, corespondențe care feresc periplul de uscăciune, îi acordă gustul irepetabil al clipei. Cadrul geologic ori mitic
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
multe direcții deodată. Unele șanț atât de ănalt orientate, ăncăt au aerul unor blesteme ămpotriva Providenței, care, firește, nu pot degradă Providența: "Chiar și ăbătrăniiă mari au fost puternici an rău. Râul an sine, fără vreun alt ănteles. Shakespeare, Dostoievski, Pascal: râul mai convingător decât Dumnezeu. Iar despre Dante ce să mai vorbim! an infern ești an plină viața. an paradis, parcă ai fi la Letzeburg. Cioran, ăn plină tema. Un dandy al râului. Un snob. Se joacă de-a râul
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
estetică, subiectivitatea, cotidianul, visul, fantasma, amintirea, coșmarul repetitiv, vîrsta înaintată și, strecurată, ici și colo tema sfîrșitului, a epilogului romanesc dar mai ales existențial. O rețea interculturală deosebit de densă, dată de nume foarte variate, provenind din domenii și arte diferite - Pascal, La Rochefoucauld, Stendhal, Chateuabriand, Sartre, Proust, Boulez, Klee, Goodman, Gide, Flaubert, Sacha Gutry, Stravinski, Nijinski, Wagner, Ucello, Kandinski, Crébillon, David Lodge, Germaine de Staël, Calvino, Freud, Husserl, Arthur Danto, Kafka, Paul Auster, Sainte-Beuve, La Fontaine, Tocqueville, Baudelaire, Verlaine, Diderot, Raymond
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
din 1987 la Paris - ne-a oferit, de curând, o carte majoră nu numai pentru literatura română: Jurnalul unui cântăreț de jazz, lansată, în premieră, în noiembrie 2013, la Târgul de Carte „Gaudeamus”. Primele două cuvinte sunt simptomatice pentru eroul Pascal - aluzie patronimică la filosoful angoaselor Barocului, Blaise Pascal: „Sunt singur...”. Dacă genialul matematician și fizician s-a retras la 31 de ani la Mânăstirea Port-Royal pentru a scrie celebrele antume Scrieri provinciale și postumele Cugetări, protagonistul lui Nedelcovici s-a
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
curând, o carte majoră nu numai pentru literatura română: Jurnalul unui cântăreț de jazz, lansată, în premieră, în noiembrie 2013, la Târgul de Carte „Gaudeamus”. Primele două cuvinte sunt simptomatice pentru eroul Pascal - aluzie patronimică la filosoful angoaselor Barocului, Blaise Pascal: „Sunt singur...”. Dacă genialul matematician și fizician s-a retras la 31 de ani la Mânăstirea Port-Royal pentru a scrie celebrele antume Scrieri provinciale și postumele Cugetări, protagonistul lui Nedelcovici s-a ascuns, revoltat și intransigent, încă din liceu într-
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
-l poate salva de „monstruozitatea lumii”, încearcă să uite... Și tot amicul său, Beni, îi ține oglinda în față: „Acum vrei să joci rolul unui orb și ți-ai luat ochelari negri și baston alb.” (p. 16) Pentru că, la început, Pascal însuși nu-și dădea seama ce se petrece cu el, bănuind chiar că ar suferi de Alzheimer, când el defulează și refulează după toate regulile freudiene: „Văd... hidoșenia ce ne înconjoară, dar și frumusețea fragilă și plină de candoare ce
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
ce se petrece în jurul meu... O lume urâtă și crudă din toate punctele de vedere.” (p. 16) Iată-ne într-un univers kafkian à rebours - pe dos: lumea e cea care s-a metamorfozat în „marele gândac scârbos”, iar el, Pascal, e cel ce luptă să-și păstreze „candoarea și frumusețea umană”! Ce șanse sunt într-un „Imperiu al cinismului închinat Vițelului de aur...” (p. 26)?! Niciuna: „Aiureli! Prostii! Amurgul zeilor! ” (p. 27) De aceea, strategia sa: „Sunt un orb care
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
frumoasă Sfântul Augustin după Învățătura lui Iisus: „Dacă Iubire nu e - nimic nu e!” Ea se întrupează în acest profund și minunat de grav roman al lui Bujor Nedelcovici într-o... bineînțeles, femeie: Relli - marea dragoste din tinerețe al lui Pascal, pe care tot el - maladiv de-atunci în rejectarea întregii lumi înconjurătoare, ce aduce numai suferință (Schopenhauer) - a abandonat- o și „uitat-o”. Dar, ea nu... Îl regăsește, încă îl mai iubește cu aceeași forță de care numai femeile sunt
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
mai iubește cu aceeași forță de care numai femeile sunt capabile și „reia” timid, discret, dar tenace „povestea lor de dragoste”... Va reuși ea să-l schimbe, este Dragostea mai puternică decât „scârbosul uriaș gândac” - lumea ființelor așa-zis raționale!? Pascal e conștient că „prădătorii” își schimbă doar blana: „... lupii nu mai sunt de recunoscut, poartă cravată, se plimbă în limuzine elegante, frecventează bordeluri și păzesc turmele oilor imbecile.” (p. 66) - chiar în pagina cu numerologia simbolică a Diavolului! Toată viața
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
pe tine, arogant și sfidător, cinic? - (adică, să devină el însuși „prădător” - n. C. E.) - Eu nu pot să respect această lege a junglei și de aceea am rămas singur la bătrânețe.” (p. 76) Ca orice ființă pe acest pământ, și Pascal primește Ultima șansă, cum se numește Cartea a doua - o încercare de „întoarcere din Infern” (exterior și interior). Însă nu Euridice trebuie salvată, de data aceasta e Orfeu însuși - talentatul cântăreț de jazz... Și pentru a exclude orice confuzie arogantă
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
mine de mult timp... Nu știu când și de ce am murit... fiind totuși în viață...” (p. 141) Parcă avem în față halucinantul tablou al lui Grünewald: „Ispitirea Sfântului Anton”! Îl poate, oare, salva strategia camusiană a „sisifului fericit” (p.147)?! Pascal încearcă și așa, alăturându-se fiului său și tinerilor protestatari din Paris ai mișcării Occupy și Indignados - cântă sublim pentru ei și e adulat... Sau „Regăsește o iubire abandonată din prea multă rigoare, dorința de a uita și de a
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
prea multă rigoare, dorința de a uita și de a mă detașa de toți și de toate.” (p. 162) Relli vine subit în vizită din țara îndepărtată unde se „refugiase” și iubirea lor „renaște, reînvie” cu aceeași forță și prospețime... Pascal, însă, nu poate „uita” nici în plăcutele discuții cu ea: „Este mult Urât în care trăim!... Ducem o viață lipsită de sens și semnificație! Sensul-lipseide- sens! Totul în imanent, nimic în transcendent.” (p. 209) „O singură Salvare! Un zâmbet și
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
157) și „În curând o să avem cu toții aceleași gânduri în același timp. O să fim la unison. Sincronizați. Uniți. Egali. Exacți. Așa, ca furnicile. Ca insectele. Ca oile... Care e esența existenței?” (p. 112; Editura Polirom, Iași, 2009) „Intransigentul și incoruptibilul” Pascal robespierrian, ca alter-egoul său american, Tender Branson, nu poate fi fidel decât lui însuși, iar scriitorul Bujor Nedelcovici, fidel scriiturii sale, ne-a dăruit o operă remarcabilă prin dinamismul și forța cu care subjugă lectorul de la prima până la ultima pagină
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]