427 matches
-
Petrescu, Tudor Țopa, Barbu Cioculescu). Erudiția, meșteșugul de stilist, dispoziția ironică și parodică sunt mobilizate într-un demers ce poate fi calificat drept metaliterar: scriitorul sintetizează teme și motive, parodiază polemic clișee literare, simulează maniere (adică recurge cu virtuozitate la pastișă, construiește impecabile „exerciții de stil” cu referire la stiluri consacrate, identificabile istoric), cultivă fragmentarul și bizareria, servit fiind de o deosebită iscusință tehnică - toate acestea cu o strălucire care l-a determinat pe un exeget să conchidă, încă de la primul
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
semnificative”). Autenticitatea artistică cedează astfel teren în fața unor accente de kitsch romanesc. Preocuparea pentru complexitatea tehnicii narative e vădită din plin în Mesagerul (1983), roman „cinematografic”, ținând de „școala privirii”. Lecția Noului Roman francez e aplicată sârguincios, cu aerul de pastișă involuntară chiar, nu însă fără talent. Se pot presupune și influențe masive dinspre Alain Robbe-Grillet și, mai ales, dinspre Claude Simon. Primează impresia de experiment: patrimoniul propriu-zis narativ, diluat, captează anevoie interesul cititorului, iar patetismul implicit nu convinge îndeajuns. Romanul
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
Traduceri: Mirta Agirre, Trestia dulce, Chișinău, 1981; Ivan Draci, Versuri, Chișinău, 1989; Federico Mayor, Poem în aquaforte, Chișinău, 1998. Repere bibliografice: Liviu Damian, Despre poezia tânără, LA, 1978, 5 ianuarie; Ion Vatamanu, Viața cuvântului, Chișinău, 1980, 176-178; Ion Ciocanu, Refuzul pastișei, „Nistru”, 1982, 4; Andrei Țurcanu, Martor ocular, Chișinău, 1983, 196-204; Mihail Dolgan, Poezia: adevăr artistic și angajare socială, Chișinău, 1988, 288-293; Ioan Holban, „Ambasadorul Atlantidei”, CL, 1997, 1; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 232; Mircea A. Diaconu, Ion Hadârcă. Poezia mesianică
HADARCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287395_a_288724]
-
construită, abstractă și generalizatoare precum matematicile, cu modele în Paul Valéry și Ion Barbu. Nu a avut însă forța de a-și pune stihurile în acord cu aceste deziderate novatoare. À la manière de... e o culegere de parodii și pastișe agreabile, dovedind buna cunoaștere a poeziei românești și universale. A doua carte, Bolta bizantină, încearcă - în vis și legendă, senzualitate și culoare, în mistica luminii și a apei - să recompună un „vechi suflet din Răsărit”: „bolta bizantină” este metafora acelui
HUZUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287474_a_288803]
-
așa cum versul lui Camil Baltazar inspiră ciclul Sărbători trupești. Gustul pentru încifrare duce și spre poezia lui Ion Barbu. Însă toate aceste înrâuriri nu strivesc glasul poetului, nu ocultează ceea ce el are personal, autentic, nu îi transformă versurile în simple pastișe. Ciclurile de poeme se centrează pe o imagine sau pe un simbol. În Sărbători trupești laitmotivul este dansul, și titlurile sunt sugestive: Danț pe aproape de păcat, Melodie pentru dansul pântecului. În Vedenii sălbatice poetul recurge la imagini a căror simbolistică
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
își trec sufletele/ Deplin în cei vii/ Copiii nenăscuți își cheamă părinții/ Iar aceștia strigă după pruncii uitați./ E o învolburare a puterilor lumii /[...] Bărbații și femeile își simt sângele rodnic/ Cerând înviere.” În rest, versurile din Inscripții par o pastișă a poeziei din În marea trecere de Lucian Blaga. Micul studiu monografic Ion Vinea (1971), cel dintâi dedicat operei scriitorului, îmbină critica de tip tematic cu o necesară deschidere comparatistă. Deși transpusă într-un stil hibrid, împănat uneori cu paranteze
SALAGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289440_a_290769]
-
amănunte, S. schițează lapidar atmosfera, din câteva detalii, insistând pe culoarea locală, inclusiv lingvistică, pe lexicul popular regional vechi și rar, pe alocuri poate prea căutat. O viziune carnavalescă asupra lumii (Doina Uricariu) domină pseudocronicile moldovenești din Hurmuzul jupâniței (1968), pastișe ale literaturii cronicărești la toate nivelele, de la cel narativ la cel stilistic. Povestirea care împrumută titlul volumului este însă o adevărată nuvelă boccaccescă, unde o jupâniță de-a doua, ajutată de o dădacă inventivă, își înșeală fără pic de căință
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Asemănătoare cu Dicționar onomastic e Bibliografia generală, alt repertoriu fantezist și parodic, de asemenea cu obiect fictiv, ale cărui „articole” - care, de data aceasta, nu sunt dispuse alfabetic - s-ar defini ca niște recenzii sau rezumate ale unor cărți imaginare. Pastișe în rezumat, „romane în pilulă”, textele relevă imaginația epică a autorului, desăvârșita lui măiestrie stilistică, perspicacitatea în materie de „scheme” literare, rafinamentul cultural. Un Cuvânt înainte ironic legitimează cartea ca pe o lucrare de bibliologie, dar sugerează și justificarea scrisului
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
lebede în șiruri se pierd în depărtare”. În rest, se repetă până la saturație culori, miresme și sunete, urmărind confuzia senzațiilor în manieră simbolistă. Parabolele în proză din Cetatea cu porțile închise, în mare parte relecturi biblice, sunt totuși prea vizibile pastișe după poemele în proză ale lui Oscar Wilde. Traducerile lui S. din poezia lui Charles Baudelaire sunt superficiale, mai interesante, prin deschiderea spre spații exotice, fiind antologiile de poezie persană, japoneză și chineză, tălmăcite, desigur, prin intermediar. SCRIERI: Din trâmbițe
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
trecerea dintr-o lume în alta - este aici mai curând o soluție narativă decât semnul unui interes coerent pentru acest regim ficțional. Romanul Sud contra Nord (2001) împinge asemănările cu Numele trandafirului al lui Umberto Eco până la forțarea impresiei de pastișă stângace. SCRIERI: Cătălina, București, 1962; Proba tăcerii, București, 1965; Cursă în vid, I-II, București, 1969 (în colaborare cu Adrian Rogoz); Oracolul, București, 1969; Cuadratura cercului. Fals tratat de urbogonie, Cluj-Napoca, 1975; ed. Cluj-Napoca, 2001; Himera, București, 1979; 2000, București
SASARMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
Sahia” (1952-1961), apoi se transferă la Studioul Cinematografic București (1961-1970). Dar acest regizor procomunist, care începe prin a servi propaganda oficială, devine indezirabil fiindcă refuzul său de a face compromisuri „sfârșește într-un vag criticism social, relativizat și filmic prin pastișa anilor ’60, deciși de Antonioni, Bergman și Godard” (Marian Popa). Majoritatea filmelor îi sunt cenzurate sau interzise de autoritățile comuniste și vor fi proiectate mult mai târziu în România sau în Israel. În 1987 pleacă împreună cu familia în Israel și
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
romanele și nuvelele lui, procedări, rezolvări „tehnice”, particularități de viziune, dar și de tipologie, recuzită etc. utilizate curent, însă cu mai mult talent, de Ionel Teodoreanu și Cezar Petrescu ori de alți prozatori din epocă. Nu e vorba de o pastișă, ci de o înrâurire firească, mai bine zis de ralierea la orizontul prozastic „comun” al momentului. Scrierea de debut, Idolii de lut, e un roman al provinciei: Fălticenii copilăriei scriitorului sunt transfigurați liric în ficțiune. Pitorescul vieții din micile târguri
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
sine”, ci a imaginii ei create de conștiință. Asupra modernismului românesc eseistul formulează o judecată extrem de aspră, afirmând că acest curent a dat puține valori incontestabile (Ion Barbu, Ion Vinea, Constantin Brâncuși, Marcel Iancu), majoritatea producțiilor reducându-se la „mediocritate, pastișe, revoltă”, la „apariții donquijotești”. Tudor Arghezi e apreciat superlativ, dar în afara modernismului. Un întreg volum a consacrat S. în 1939 corespondenței lui Proust, pe care o comentează minuțios și subtil, emițând observații de natură a lumina și opera proustiană de
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
pe de alta - tendința tinerilor de a scoate poezia din trena epigonică, sterilizantă a marilor scriitori interbelici și de sub incidența primului val al avangardei. Poezia lui T. exprimă o reacție la acest context de istorie politică și literară, mergând de la pastișă până la toată gama opoziției ironice și autoironice. Dar nu se rezumă la atât. Lirismul său, de fibră autentic romantică, cunoaște două ipostaze esențiale: negația (disconfortul, sarcasmul acestui alt înger căzut în lume) și construcția de universuri fantaste și himerice, asemenea
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
schițe de tip I. L. Caragiale (O aventură) și evocarea naturistă sadoveniană (Țara de dincolo de negură). În volumul Scrisori fără adresă (1930), subintitulat „proză umoristică și pesimistă”, dominante rămân tot verva comică și spiritul parodic. Remarcabilă este Domnia lui Ciubăr-Vodă, inteligentă pastișă a stilului cronicarilor, împănat cu neologisme - acestea joacă un rol-cheie în mai toată opera lui T. -, autorul procedând la desolemnizarea lucrurilor sfinte, la „modernizarea” lor, de unde și efectul comic. A lăsat și o serie de scrieri memorialistice: Amintiri din luptele
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
Al. Voitinovici (Anigdotul lui Ghiță Porcul), Aurel Leon, Emil Istrati (Acces de nervi), Costel Ioanid (Mulaje de primăvară). Dintre poeziile originale menționabile sunt sonetele actorului Ștefan Ciubotărașu (Don Juan, Hrisovul, Adevăr și minciuna) și sonetul Poveste de Al. Pogonat. Câteva pastișe à la manière de... Otilia Cazimir, G. Topîrceanu, Mihai Codreanu și George Lesnea compun Adrian Păscu și Aurel Leon. Epigrame de Al. G. Doinaru și Adrian Păscu, umor, anecdote evreiești (witz-uri și întâmplări amuzante din viața de gazetar, evocate de
UMORUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290339_a_291668]
-
următoare U. se va avânta cu toate forțele către cartografierea prozei. Totuși, La umbra cărților în floare anunță una din stratagemele favorite ale criticului: cameleonismul stilistic, capacitatea de a intra în pielea „personajelor” sale fie pentru a le discredita prin pastișă, fie pentru a le prelungi obsesiile pe cont propriu. Se sugerează totodată resorturile unui asemenea modus operandi, căci dincolo de aparența lor seducătoare, reverberațiile proustiene ale titlului atestă un veritabil program critic, a cărui miză ar fi aceea de a căuta
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
influența acestuia din urmă), Magistrul - cum a fost supranumit - are un vag aer de familie cu poezia unor cerchiști precum I. Negoițescu sau Ștefan Aug. Doinaș, baladistul. Asemănările nu pot fi împinse prea departe: U. nu are manierismul de tip pastișă, lipsit de ironie, al primului, nici vocația epico-didactică a celui de-al doilea. El e un neoexpresionist ironist, al cărui imaginar, cu planul de referință în goticul romantismului german sau de aiurea (poemul Doar dinții speculează o temă a lui
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
săvârșit/ întru deplina înstăpânire-a deșertului. Deșertului. Nu asculta ce deliră strigoiul. Aceștia/ suntem noi înșine”. Prozele din Zidirea și alte povestiri (1978) au rămas un aspect periferic al literaturii lui U., dat fiind caracterul lor minor, divagant, schematic, de pastișă. Zidirea e un text care nu mai ajunge să înceapă, o derivă controlată, un șir de preparațiuni nefinalizate, o prefață limbută după care nu mai urmează nimic. Rescriere a paradoxului eleat care neagă posibilitatea deplasării, naratorul conchide răsfățându-se kafkian
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
la Daniil Harms („Ce rost mai are să povestim ceva?”), Scara tematizează delirul fugii dintr-o scenă în alta, Dispariția lui Flory este o rescriere punctuală (și punctual-distorsionată) a lui E.A. Poe din Balerca de Amontillado. Finalizarea corupe sursa prin șarja pastișei: infamul ins pe care se răzbună vindicativul narator nu mai este zidit, ci închis (pentru totdeauna) în closet. Tot așa, în Augusta se prelucrează H.P. Lovecraft ș.a. Poetul continuă să fie prezent în text nu doar prin stil sau inaplicare
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
conținutului lor: să aleagă formatul cel mai agreabil adecvat, să asigure cât mai ademenitoare coperți, să ornamenteze paginile, copios, cu ilustrații splendide, să procure, pentru imprimarea textelor, cerneluri speciale, de culori diferite. Inspirația e livrescă prin excelență. [...] Unele sunt parafraze, pastișe, rezumate, comentarii, adnotări, glose, parodii. În conținut, versurile sunt, adeseori, clasice stricto sensu, cuminți, însă clasicismul este mistificat în permanență prin neologizări, ce introduc o notă de parodie subțire (cam de felul celei călinesciene) sau, mai rar, coborât în zona
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
în kilometri de cale ferată 1. Trăim în hiperrealitate: o realitate care și-a pierdut obiectivitatea, s-a relativizat, s-a subiectivizat, a pierdut frontierele care o separau de miraculos și fantezie 2. Trăim într-o realitate virtuală, plină de pastișele televiziunii și ale internetului. O resimțim, incomod, ca năucitoare. Trăim un realism halucinant 3, gândim fără repere, ne cufundăm în visare și magie. 15.1.1. Un alt mod de a gânditc "15.1.1. Un alt mod de a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
hiperrealității și hiperrealismului nu se află doar în performanțele televiziunii și internetului, ci în cataclismele care au lovit temeiurile cunoașterii în secolul XX. Realismul halucinant care ne inundă viața nu este doar trăire subiectivă a hiperrealității. Nu numai iluziile televizate, pastișele, reclamele, realitățile virtuale și comunicarea globală prin internet ne năucesc. Există cauze obiective. Științele, în ciuda progresului lor exploziv, au adus în lumea veacului XX spaime grave ale căror efecte le resimțim din plin abia în secolul XXI. Zeii științei moderne
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
drept, timpuri noi și întru câtva diferite de cele evocate de aedul orb din Smirna sau Colofon. Dar soarta omului nu s-a schimbat. Condiția umană se confruntă cu aceeași realitate halucinantă și provocatoare alcătuită din adevăruri lunecoase, drapată cu pastișe miraculoase, populată cu zei imprevizibili, învăluită cu iluziile May³-ei. Avem știința atotcunoscătoare a lui Zeus, folosim tehnologiile lui Hefaistos, ne înălțăm icarieni până la Helios, străbatem spațiile uraniene, utilizăm energia smulsă de Prometeu zeilor atomici și nucleari, respirăm aerul înveninat cu
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
printr-o schimbare de format, similar la numărul 13/1931 cu al „Biletelor de papagal”. Tot în acest număr apare articolul-program Antiarhaism, scris de Teodor Scarlat, iar I.N. Copoiu îi dedică lui Sașa Pană textul programatic Gânduri în flăcări, o pastișă în manieră avangardistă. În numărul următor Sașa Pană figurează și el cu un fel de manifest, unde declară: „Dilatați-vă patima pătrunderii până la portalul îndoliat al resemnării și în ritmul nebuniei colective acidulați-vă coeziunea intermoleculară a spiritului”. Odată cu trecerea
VRAJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290649_a_291978]