429 matches
-
o citatul parodic vs. parodia integrală; o colajul realizat prin juxtapunere vs. colaj realizat prin inserție. Anne Claire Gignoux (2005) trasează câmpul intertextualității departajând: intertextualitatea în texte: o la nivel microstructural: citatul, referința și aluzia; o la nivel macrostructural: parodia, pastișa, plagiatul și punerea în abis. intertextualitate în jurul textelor: o paratextualitate și metatextualitate: critica genetică, critica literară; o arhitextualitatea: raportarea la gen; o intersemiotica artelor. În termenii Ecaterinei Mihăilă, intertextualitatea implică o discuție despre structura de suprafață, respectiv structura de adâncime
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
textul ca loc de răscruce, de întâlnire (de receptare și de inserție totodată) cu ansamblul social-istoric al umanității. De fapt, nu este vorba decât de un nume nou pentru binecunoscutele și foarte tradiționalele "influențe" (plagiate, citate, reminiscențe, aluzii, imitații, parodii, pastișe, parafraze, pe scurt întreaga sferă a "literaturii făcute cu literatură"). Aceeași Mărie cu altă pălărie. (Hăulică: 1981, 20)51 (Marino: 1998, 97) Pentru Michael Riffaterre 52, intertextul se referă la "unul sau mai multe texte pe care cititorul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
du texte, Paris: Éditions du Seuil, Collection "Points"). * text-intertext-Text Infinit. BOUILLAGUET Annick (1990) Marcel Proust. Le jeu intertextuel, Paris: Éditions du titre. * citatul; * plagiatul; * referința; * aluzia. BOUILLAGUET Annick (1996) L'écriture imitative. Pastiche, Parodie, Collage, Paris: Éditions Nathan, Série "Littérature". * pastișa; * parodia; * colajul. BURGOS Jean [1982] (1988) Pentru o poetică a imaginarului, traducere de Gabriela DUDA și Micaela GULEA, București: Editura Univers (Pour une poétique de l'imaginaire, Paris: Éditions du Seuil, Collection "Pierres vives"). * relația dintre funcția mitică și scriitura
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Palimpsestes (ou La Littérature au second degré), Paris: Éditions du Seuil. * transtextualitatea: intertextualitatea; paratextualitatea; metatextualitatea; hipertextualitatea; * arhitextualitatea. GIGNOUX Anne Claire (2005) Initiation à l'intertextualité, Paris: Édition Ellipses, Collection "Thèmes et études". * nivel microstructural: citatul; referința; aluzia. * nivel macrostructural: parodia; pastișa; plagiatul; * punerea în abis. (1997) Retorica poeziei. Lectura lineară, Lectura tabulară, Prefață și traducere de Marina MUREȘANU-IONESCU, București: Editura Univers (Rhétorique de la poésie. Lecture linéaire, lecture tabulaire, Paris: Éditions du Seuil). * lectura lineară; * lectura tabulară; * proto-ritm/cvasi-ritm. HĂULICĂ Cristina (1981
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un altul (titlu, prefață, supracopertă, ilustrație...); metatextualitatea: comentariul unui text printr-un altul (comentariu, explicație, critică...); arhitextualitatea: apartenența generică a unui text (considerat a fi poezie, roman, poveste...); hipertextualitatea: relația de derivare între un text și un altul (continuare, traducere, pastișă, parodie...). Ne interesează ultimul tip de relație: [Hipertextualitate] Înțeleg prin acest termen orice relație care unește un text B (pe care-l voi numi hipertext) cu un text anterior A (pe care-l voi numi, bineînțeles, hipotext) pe care acesta
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și realizați o analiză paratextuală, identificînd elementele ce țin de responsabilitatea autorului și cele care depind de autoritatea editorului. Propuneți o tipologie a paratextului pentru o carte sau o colecție și elaborați tabele recapitulative. 2. Propuneți o parodie sau o pastișă a paratextului unui autor. Puteți să vă inspirați din lucrarea lui Umberto Eco, Pastiches et postiches (Grasset, 1987). 3. Analizați secvențialitatea narativă și orientarea pragmatică (orientarea argumentativă, dimensiunea semantică și referențială, dimensiunea enunțiativă) din textul de pe ultima copertă a romanului
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
sticlei de Balafre!" Să marcăm acest caz de ambiguitate anaforică: "spărsese" face referire la agresor, nu la John; noțiunile de memorie discursivă și de cunoaștere împărtășită, evocate mai sus, permit reconstruirea coerenței anaforice din propoziții. "Morala" transformă povestirea într-o pastișă a romanului polițist. De fapt, morala explicită, indicînd clar scopul narațiunii, orientează interpretarea, facilitînd trecerea de ordin secvențial/ evenimențial spre o dimensiune configurațională a discursului. Fie următoarea reprezentare schematică a logicii superstructurale a povestirii: Urmîndu-l pe G. Genette, descriem pastișa
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
practică scripturală de imitare. Dacă parodia implică o operațiune de transformare (textul este rescris prin schimbarea stilului), pastișa implică o operațiune de imitare (stilul rămîne neschimbat și un alt text ia naștere): Imitarea, în sens retoric, este figura elementară a pastișei, iar pastișa, mai mult decît imitare ca practică generică, este o țesătură de imitări. [...] Pastișorul are un anumit stil [...] și textul îi este dictat de stil. [...] imitatorul are, prin excelență, de-a face cu un stil, și implicit cu un
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de imitare. Dacă parodia implică o operațiune de transformare (textul este rescris prin schimbarea stilului), pastișa implică o operațiune de imitare (stilul rămîne neschimbat și un alt text ia naștere): Imitarea, în sens retoric, este figura elementară a pastișei, iar pastișa, mai mult decît imitare ca practică generică, este o țesătură de imitări. [...] Pastișorul are un anumit stil [...] și textul îi este dictat de stil. [...] imitatorul are, prin excelență, de-a face cu un stil, și implicit cu un text: șablonul
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
imitat, pastișorul observă particularități exagerate, potențate, concentrate pentru a fi recunoscute (un idiolect tematic de exemplu, construcția separată, "din instinct", "dezechilibrat", "imbecilul" sau chiar lexical de exemplu, abundența verbelor de acțiune, "bătu", "deschise", "evită", "căzu", "se rostogoli", "îl imobiliză", "spărsese"). Pastișa, prin definiție, hipertext constrîns să-și recunoască hipotextul, procedează prin "saturarea" trăsăturilor lui caracteristice; trăsăturile pe care le-am reperat se cristalizează în titlul textului: MARCA UNUI BĂRBAT HOTĂRÎT. Trăsătura/HOTĂRÎT/ este elementul care asigură sinteza trăsăturilor din povestire; este
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pe de alta - tendința tinerilor de a scoate poezia din trena epigonică, sterilizantă a marilor scriitori interbelici și de sub incidența primului val al avangardei. Poezia lui T. exprimă o reacție la acest context de istorie politică și literară, mergând de la pastișă până la toată gama opoziției ironice și autoironice. Dar nu se rezumă la atât. Lirismul său, de fibră autentic romantică, cunoaște două ipostaze esențiale: negația (disconfortul, sarcasmul acestui alt înger căzut în lume) și construcția de universuri fantaste și himerice, asemenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
în kilometri de cale ferată 1. Trăim în hiperrealitate: o realitate care și-a pierdut obiectivitatea, s-a relativizat, s-a subiectivizat, a pierdut frontierele care o separau de miraculos și fantezie 2. Trăim într-o realitate virtuală, plină de pastișele televiziunii și ale internetului. O resimțim, incomod, ca năucitoare. Trăim un realism halucinant 3, gândim fără repere, ne cufundăm în visare și magie. 15.1.1. Un alt mod de a gânditc "15.1.1. Un alt mod de a
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
hiperrealității și hiperrealismului nu se află doar în performanțele televiziunii și internetului, ci în cataclismele care au lovit temeiurile cunoașterii în secolul XX. Realismul halucinant care ne inundă viața nu este doar trăire subiectivă a hiperrealității. Nu numai iluziile televizate, pastișele, reclamele, realitățile virtuale și comunicarea globală prin internet ne năucesc. Există cauze obiective. Științele, în ciuda progresului lor exploziv, au adus în lumea veacului XX spaime grave ale căror efecte le resimțim din plin abia în secolul XXI. Zeii științei moderne
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
drept, timpuri noi și întru câtva diferite de cele evocate de aedul orb din Smirna sau Colofon. Dar soarta omului nu s-a schimbat. Condiția umană se confruntă cu aceeași realitate halucinantă și provocatoare alcătuită din adevăruri lunecoase, drapată cu pastișe miraculoase, populată cu zei imprevizibili, învăluită cu iluziile May³-ei. Avem știința atotcunoscătoare a lui Zeus, folosim tehnologiile lui Hefaistos, ne înălțăm icarieni până la Helios, străbatem spațiile uraniene, utilizăm energia smulsă de Prometeu zeilor atomici și nucleari, respirăm aerul înveninat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
IQ mai ridicat decât capacitățile lor reale (în raport cu media). În Franța, mass-media folosește frecvent calificativul „supradotat”, așa că îl utilizez și eu. Totuși, această supralicitare, ce înseamnă în sens strict „mai dotat decât dotat”, ne face să zâmbim, evocându-ne celebra pastișă a lui Coluche, „mai alb decât albul”, dintr-o reclamă la detergenți. Americanii utilizează calificativul dotat (gifted), care este mai mult decât suficient. Să rămânem modești, este deja o șansă considerabilă să fii dotat, nu este nevoie să-i mai
[Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
nudurile "niște biftecuri", era un anticarnal, arta lui fiind indisolubil legată de natură prin anularea deosebirii dintre frumosul natural și frumosul artistic (P. Comarnescu). Obiecțiile lui Brâncuși împotriva lui Michelangelo erau legate de faptul că întoarcerea la modelul antic era pastișă, imitație, lipsă de autenticitate. Convingerea lui Rodin era că frumusețea este caracter și expresie și nu există nimic în natură care să aibă mai mult caracter sau mai multă frumusețe decât corpul uman. A redat corpul femeii cu o remarcabilă
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
sine”, ci a imaginii ei create de conștiință. Asupra modernismului românesc eseistul formulează o judecată extrem de aspră, afirmând că acest curent a dat puține valori incontestabile (Ion Barbu, Ion Vinea, Constantin Brâncuși, Marcel Iancu), majoritatea producțiilor reducându-se la „mediocritate, pastișe, revoltă”, la „apariții donquijotești”. Tudor Arghezi e apreciat superlativ, dar în afara modernismului. Un întreg volum a consacrat S. în 1939 corespondenței lui Proust, pe care o comentează minuțios și subtil, emițând observații de natură a lumina și opera proustiană de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
pentru a furniza noi sensuri și înțelesuri experiențelor de consum”. La finalul studiului, autoarea atrage atenția asupra unei posibile capcane a interpretării utilizării nostalgiei (memory with the pain removed) în tehnicile de marketing și în comerț, în general : toate aceste „pastișe” (simulacre) asociate cu tradițiile retro pot părea la prima vedere jubilatorii, semne de respect și reverență Pentru mulți dintre cei care practică un astfel de comerț itinerant în cadrul pelerinajelor, microbuzele vechi, cel mai adesea VW Transporter înmatriculate în Bulgaria, joacă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
unui autobuz pentru mântuirea neamului” al tânărului artist Mihai Balko. Este vorba de reproducerea la scară reală a unui autobuz, construit din plăci de lemn aglomerat (de tip OSB). Autobuzul este sub formă de cruce, cu trei capete motoare, o pastișă dadaistă a unui vehicul impresionant, dar care duce de fapt spre nicăieri, imobil din cauza formei sale. În textul de prezentare al proiectului stă scris : „Prototip X este un proiect de construire a unui autobuz pentru mân tuirea neamului. Este un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
manifestări a puterii regimului Ceaușescu, a capacității sale de înscenare și constrângere pe plan intern, care a fost (mai mult ca până acum) demonstrația din această zi de doliu național în care plânsul nației a fost înlocuit, brutal, cu o pastișă a bucuriei regizate, cu o imundă ploconeală în fața celor doi oameni care au reușit, cu manualele marxist-leniniste, să îngenuncheze un popor, de altfel mândru și demn. Petrecerea a început cu o întârziere de aproape 25 de minute, cauzată de sosirea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Ioan Alexandru: Corneliu Vadim Tudor este covârșit scrie C. Sorescu de importanța temelor pe care și-a propus să le trateze liric. Stupoare pentru cei care, ca mine, au citit recenzia din Luceafărul. Trei sferturi din noile poeme reprezintă o pastișă a poeziei păunesciene, afirmă același C. Sorescu. Cenaclistului de la Flacăra i se mai adaugă și Dimitrie Bolintineanu, luat și el ca exemplu de poetul creator cu o atât de pregnantă ideologie istoricistă etc., poet care (după părerea lui Artur Silvestri
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de ideologii, această zonă n-ar fi avut existența socială pe care i-o cunoaștem. Eu recunosc că o astfel de enumerare nu ajunge pentru a contura un domeniu de obiectivitate: mă tem că dumneavoastră vedeți aici mai degrabă o pastișă nereușită după Prévert. Și acum, fiindcă de bine, de rău am localizat fracțiunea medio, unii dintre dumneavoastră se vor întreba de unde a apărut și această logie inaugurală și grandilocventă? Ei bine, nu numai, ci și din provocare și protest. Împotriva
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
a Profetului către milioanele de proletari aflați în întuneric? Asta nu s-a spus. Liniște care, 150 de ani mai tîrziu, ne-a adus la picioarele zidului, la start, avînd, între lumea veche și noi, mulți morți în zadar. Ironia pastișei stă în faptul că articulăm sub o pleiadă de termeni învechiți "hegemonie", "dominație", "ideologie" un punct de vedere care sugerează folosirea improprie a acestor termeni în înțelegerea evoluției actuale a lumii. Și nu fără a denunța naivitatea speranței antropologice care
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
din competiția răului (într-un fel). Dar pentru a nu ne intoxica din cauza imbecililor, singura armă rămîne sfidarea. Puștanul acela mi-a scris că o să-mi îndrepte nasul, crezînd că nu e normal ca eu și ceilalți să-i negăm pastișele după Eminescu sau, mai rău, Minulescu [...] Se pare că l-a deranjat faptul absolut normal că la Suceava ți-am comunicat "comunicările"-i despre voi de la Sighet. Îl poți întreba și pe Lucian (Vasiliu n. red.) dacă ceea ce ți-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pentru care luptă sunt expuse în abundența de stări emoționale față de comerțul transfrontalier și semiilicit, de lupta pentru stabilitatea familiei și a ascensiunii fiecărui membru al ei. Autorul este unul pedant dar volumul său este departe de a fi o pastișă în adevăratul sens al cuvântului. Autor pansiv, Ica Grasu încearcă și reușește în unele capitole să fie exhaustivă în ideile și faptele esențiale ale romanului său. Pasajele de expresie ontică abundă iar dragostea pentru copiii, nepoții și nurorile Carlinei reprezintă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]