235 matches
-
desemnată de Partea venezueleană încetase din viață. Partea venezueleană a retras patenta consulară acordată cunoscutului istoric și scriitor român. Două decenii mai târziu, a fost reluată inițiativa venezueleană, când președintele venezuelean Juan Vicente Gomez a semnat, la 30 noiembrie 1922, patenta consulară pentru numirea lui Henry Helfant în funcția de consul onorific al Venezuelei la București; exequatur-ul a fost acordat de guvernul român la 16 februarie 1924 și retras de guvernul român la cererea părții venezuelene, acordat lui Henry Helfant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
-lea (1814- 1825). E vorba de chir Costea Chiorul, un afacerist fără scrupule, „evreu de origine”. El era „cel mai mârșav și mai calpuzan dintre toți grecii [= fanarioții] din Țara Românească”, „făcea parte din toate breslele neguțătorești, fără ca să plătească patentă la vreuna dintr-Însele”, avea „o rară dibăcie [În afaceri], Întemeiată, din nenorocire, pe un caracter cât se poate de mârșav”, „spiona pe toată lumea și o trăda la spătărie [= poliție]”, „s-ar fi servit de cuvintele «patrie și libertate», ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din Moldova, Valahia și Bulgaria, provincii pe care le cunoștea destul de bine. În Moldova a rămas aproape un an împreună cu Pr. Bonnici pe care, văzând că și-a deprins limba țării, l-a lăsat să plece la Târgoviște, în Valahia. Patenta sa de misionar și împuternicirile primite erau ad trienium, o regulă generală pe atunci pentru toți misionarii; de aceea, în 1626 a scris Sf. Congregații cerând reînnoirea celei dintâi și confirmarea celor din urmă: împuternicirile primite din partea Sfântului Oficiu, a
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
este alcătuit de trei clase de alegători. Fac parte din clasa întâia toți proprietarii de case a căror chirie ar fi de la una sută galbeni în sus. Asemenea fac parte din această clasă și toți comersanții și industrialii cari plătesc patentă de clasa întâia. Fac parte din clasa a doua toți proprietarii de case a căror chirie ar fi de la una sută galbeni în jos până la 20 inclusiv. În această clasă intră și toți industrialii și comersanții cari plătesc patenta de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și industrialii cari plătesc o pa tentă de clasa întâia. A doua treime se alege de către proprietarii de case cari justifică o chirie de la 99 galbeni până la 20 inclusiv. În această clasă intră și co mersanții și industrialii cari plătesc patentă de clasa a doua. A treia treime se alege bucureștiul în 1871 81 de către proprietarii, comersanții și industrialii cari plătesc Statului o dare de treizeci lei noi cel puțin. Sunt scutiți de cens în această clasă toate pro fesiunile liberale
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
starostele Furnarakis răspundea, la 8 mai 1832, unei note a postelniciei că „va reînoi ordinele sale tuturor administraților săi de a arăta patentele când guvernul le va cere cu blândețe și cu moderație”. El subliniază că numai cei care au patente emise de Blutte pot fi recunoscuți ca supuși ai Majestății Sale Britanice și că nu poate furniza o listă a acestora, numărul lor fiind schimbător, ei nefiind așezați statornic în Moldova. în mai 1834, Blutte trimite postelniciei noul formular intitulat
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
au dreptul, în virtutea capitulațiilor, de a exercita orice fel de comerț, fără a face parte din nici o corporație”. El protestează și împotriva impunerii sudiților la patente. în realitate, după cum observa istoricul I. C. Filitti, conform tratatelor Porții, străinii erau scutiți de patentă numai când făceau comerț en-gros; consulii invocau însă o asemenea scutire și pentru comerțul en détail. Un alt motiv de protest îl reprezenta și quantumul impozitelor. Blutte scria la 24 noiembrie 1833 locțiitorului său la Iași, grecul M. Pappanicolas, că
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
N. Iorga, București, 1914, p. 184. Vezi Izvoare și mărturii, II, 1, document nr. LIV, pp. 220-221; pentru cunoașterea personalității și activității lui Daniel de Fonseca precum și întâlnirea lui cu Nicolae Mavrocordat, vezi A. Pippidi, Hommes et idees..., pp. 237-252; patenta ambasadorului Franței la Constanținopol, Jean Louis d’Usson (cavaler marchiz de Bonnac) a fost editată de E. Hurmuzaki, Documente privitoare la istoria românilor, București (1887-1913), V, p. 444, reprodusă de M.A. Halevy, Medecins juifs d’origine hispano-portugaise dans les
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
consulii generali sau însărcinații cu afaceri, se fac după un protocol special și cu respectarea unor reguli, atât pentru statul "acreditant", cât și pentru cel "acreditar". Ca atare, Guvernul României transmisese la 12 noiembrie 1992 Guvernului Republicii Federative a Braziliei "Patenta consulară", care menționa: "Din dorința de a promova relațiile economice, comerciale, turistice și cultural-științifice cu Guvernul Republicii Federative a Braziliei, Guvernul României l-a desemnat pe Domnul Vasile Macovei în funcția de Consul General al României la Rio de Janeiro
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Janeiro și să-i acorde sprijin în exercitarea atribuțiilor sale, asigurându-i în acest scop facilitățile, privilegiile și imunitățile de care acesta se bucură în conformitate cu funcția sa, cu legislația braziliană și Convenția de la Viena privind relațiile consulare. În consecință, prezenta patentă consulară a fost semnată și învestită cu sigiliul României". Ministrul afacerilor externe, Adrian Năstase. După sosirea mea la Rio, ambasada noastră la Brasilia informa printr-o Notă Verbală Ministerul Relațiilor Externe al Republicii Federative a Braziliei despre "sosirea la 21
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
brazilienii, relațiile bilaterale, pentru a servi drept cadru înțelegerii complexității activității diplomatice, a problemelor cu care se confruntă o reprezentanță diplomatică și eventual pentru a motiva succesele și insuccesele înregistrate de un șef de misiune în diferite domenii de activitate. Patenta consulară care mă acredita în calitate de Consul General menționa ca principal obiectiv dezvoltarea relațiilor economice. La data sosirii mele la Rio de Janeiro, exporturile noastre în Brazilia, vorba lui Caragiale, erau sublime, dar lipseau cu desăvârșire, pentru 30 de dolari exportați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de milioane de automobile. Am scris imediat acasă și, spre surprinderea mea, nu peste mult timp în portul Santos ancora un petrolier român care a descărcat... 40 de milioane de dolari, cifră nemaiatinsă până în prezent la exporturile noastre în Brazilia! "Patenta" din noiembrie 1992 a Guvernului României adresată Guvernului Republicii Federative a Braziliei menționa ca un alt domeniu important al activității Consulului General Vasile Macovei "promovarea relațiilor cultural-științifice". Spre deosebire de relațiile economice și comerciale, unde mărfurile circulă mai greu din varii cauze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bună parte a populației sătești a rămas tot dependentă, față de pământurile alodiale (pământ alodial cf. Micului Dicțonar Explicativ, înseamnă rezervă seniorială, în ev. mediu în Transilvania) care nu au fost supuse trecerii în proprietatea celor ce le munceau. Conform dispozițiilor Patentei imperiale din 21 iunie 1854, moșiile, sesiile zilierilor, pășunile și pădurile asupra cărora iobagii au avut mai înainte de 1848 drept de folosință, au trecut în proprietatea foștilor iobagi. Cu prilejul întocmirii cadastrului au început interminabile procese urbariale între vechii și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ale Divinei Providențe. Gigio, odată terminate școlile elementare, unde a obținut nota 10 la toate materiile, a frecventat gimnaziul și liceul în seminarul din Verona. A dobândit diploma de maturitate clasică în Liceul de stat «Scipione Maffei», apoi a luat patenta de învățător. Fiind ultimul dintre copiii familiei sale, a fost alintat de toți. Și a meritat-o, pentru caracterul său dulce, generos și blând. În fiecare dimineață își făcea practicile sale de pietate în biserica din San Benedetto al Monte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
atâta vreme cât împăratul păstra același punct de vedere, propunerile făcute nu erau luate în discuție. Mai întâi urma ca, prin discuții purtate cu mitropolitul din Iași și cu patriarhul din Constantinopol, să fie întreprinși pașii necesari pentru punerea în practică a patentei imperiale de organizare a clerului bucovinean într-o episcopie aparte a provinciei, scoasă de sub ascultarea unui centru ecleziastic din afara monarhiei 166. Un prim rezultat în această direcție se va vedea în scurt timp când, pe 24 aprilie 1781, în urma insistențelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Pentru a înlătura suspiciunile și a da o asigurare credincioșilor ortodocși că prin aceste măsuri nu se intenționează o schimbare a religiei lor, la scurtă vreme după inaugurarea episcopiei provinciale, Administrația militară a Bucovinei dădea publicității, în aprilie 1782, textul Patentei imperiale din octombrie 1781, prin care se proclama libertatea religioasă pentru protestanții și ortodocșii din imperiu 51. Totodată, printr-o altă publicație, conducerea militară a provinciei aducea la cunoștință publică organizarea, a doua zi după instalarea episcopului în Cernăuți, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Iosif al II-lea de a pune episcopia Bucovinei sub ascultarea Mitropoliei din Carloviț. După ce, la 4 iulie 1783, Consiliul Aulic de Război a comunicat acest lucru Comandamentului General al Galiției 90, la 5 iulie 1783 a fost dată și patenta imperială în acest sens91. Prin aceasta, episcopul Dosoftei devenea sufragan al Carlovițului, fiind invitat să participe ca membru la lucrările și la deliberările sinodului ortodox de acolo 92. Episcopia Bucovinei era supusă mitropoliei din Carloviț, doar în cele dogmatice și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
III Ghica din 1776188, printr-o mai echitabilă repartiție a dărilor, prin educație și învățământ, să realizeze modernizarea lumii rurale, stabilitatea masei țărănești și transformarea țăranului bucovinean într-un adevărat membru al statului. Între altele, acesta a fost și sensul patentei imperiale din 1786, tradusă în română de concepistul Vasile Balș, cu titlul Așezământul lui Iosif II pentru țăranii din Bucovina 189. III.9. Incidentul Lupul Balș și suspiciunea de trădare Poziția de cancelist al Consiliului Aulic de Război, originea socială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
rândurile acestui ordin masonic, concepistul bucovinean a participat la aproape toate manifestările și ședințele acestei loje masonice vieneze. Sperăm că investigații viitoare în arhivele vieneze vor putea contura mai bine participarea boierului Vasile Balș la activitatea acestei loje masonice. În urma patentei imperiale de reglementare a masoneriei, de la sfârșitul anului 1785, ce restrângea numărul lojelor și al masonilor la nivelul întregului imperiu, cele trei loje existente în Viena, "Zu den drei Adlern", "Zum Palmbaum" și "Zur wahren Eintracht", s-au contopit într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
încadrare a boierimii bucovinene în rândul stării nobiliare galițiene, pentru a putea participa la lucrările seimului galițian 238. Boierimea bucovineană urma să primească, în anumite condiții, titluri de noblețe după sistemul occidental. Această propunere va fi pusă în practică prin patenta imperială din 14 martie 1787, care, aflând "a fi cu cuviință pe boierii și mazilii bucovineni a-i pune la aceeași stare cu cei din Galiția", hotăra desființarea vechilor titluri de boieri și mazili și introducerea în locul acestora a celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
au această numire, adică titulus, iar mazilii se vor socoti numai acei care sunt cuprinși în izvodul ce s-a primit de la Moldova, adecă acei care sunt însemnați în izvod și socotesc a avea dreptate a cere cinstea aceasta". Totodată, patenta imperială stabilea că "fieștecare boier de țară, stăpân de moșii, care este scris la condică, adică matricola țării și plătește 75 lei contribuție, are voie a șede și a cuvânta la adunarea (seimul) țării". Episcopul Bucovinei era asimilat stării domnești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lor se vor întâlni de mai multe ori243. În decembrie 1786, Cancelaria raporta Consiliului de Stat că legile care au devenit necesare în exercitarea actului de justiție în Bucovina, după unificarea administrativă cu Galiția, precum ordonanțele judiciare, ordonanțele de taxare, patenta de supușenie sau prima parte a Codului Civil austriac, opera renumitului jurist Martini, erau în curs de a fi traduse în limba română "sub îndrumarea și supravegherea concepistului aulic Balș", urmând a fi tipărite apoi în germană și română. Tirajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a fost înființată o instanță de judecată pentru nobili, în Lemberg, cu titlul de "Forum Nobilium". În timpul domniei lui Iosif al II-lea, această instituție s-a transformat în Tribunal provincial și Curte de Apel (Appelationsgericht und Landrecht)251. Potrivit patentei din 1784, sub jurisdicția acestei instanțe se aflau stările nobiliare ale Galiției, orașele libere, nobilimea străină, mănăstirile și capitlurile, proprietarii funciari nenobili, precum și toți supușii Porții otomane aflați în Galiția 252. Autoritățile din Viena, având în vedere extinderea autorității juridice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
prezentau împăratului Leopold al II-lea faptul că locuitorii Bucovinei se deosebesc în mod fundamental, prin origine, limbă, moravuri și obiceiuri, de cei din Galiția. Tot la fel și stările privilegiate erau diferite de cele galițiene. Contrar celor dorite prin patenta din 1787 privitoare la stările din Bucovina, acestea nu au luat parte activă la Dieta Galiției. Mai mult chiar, cei mai mulți nobili moldoveni, cu posesiuni în Bucovina, trăiau la Iași, pe lângă curtea principelui lor, unde primeau funcțiile și demnitățile dorite. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nu era aprobată înființarea unei administrații provinciale costisitoare, Bucovina continuând să rămână, sub raport politic și juridic, în stare de dependență față de Galiția, ce-i drept mult mai laxă17. Ca urmare, cancelarul aulic Leopold conte von Kollowrat a întocmit o patentă, sancționată de suveran, care a fost trimisă la 12 septembrie 1790 Guberniumului Galiției spre publicare 18. Prin această patentă imperială, publicată în Lemberg, la 29 septembrie 1790, stările nobiliare bucovinene erau scoase din rândul celor galițiene, dobândind dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]