491 matches
-
sprijină demersul. Triada obiect - idee (reprezentare) - cuvânt, ca substrat mathetic, este astăzi în afara oricăror îndoieli. Uimește, însă, intuirea perfectă a principiilor pe care se sprijină semiotica și filologia din zilele noastre. (Semioticienii, lingviștii, psiholingviștii și l-ar putea revendica drept pater al disciplinelor lor și chiar ar mai putea învăța multe lucruri „noi” din tricentenara Panglottia.) Panorthosia, cea de-a șasea lucrare, este singura care a fost publicată de autor în timpul vieții. Era lucrarea trudei din Sâmbăta Mare; Rosenkreutz creează „viață nouă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în „Scânteia”, unde, pe lângă recenzii ocazionale, susține un serial cu articole de orientare, Sfaturi către editori. Textele formează materia a două volume intitulate Calmul valorilor (1971) și Utilul și plăcutul (1973). Printre ediții, prefețe și traduceri (Ion Pillat, W.H. Pater, Chesterton, Eliot, Hölderlin, Gottfried Benn ori textele din Eseul englez, I-II, 1975), N. mai compune o cărticică inedită de proză, Simptome (1969). Mimând canonul literar al fragmentelor, minieseurile aforistice și paradoxale de aici tratează teme absolut indiferente în sine
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
Play, Literature, Religion. Essays in Cultural Intertextuality, New York, 1992 (în colaborare cu Robert Royal); Traversarea cortinei. Corespondența lui Ion D. Sârbu cu Ion Negoițescu, Virgil Nemoianu, Mariana Șora, pref. edit., Timișoara, 1994 (în colaborare cu Marius Ghica). Traduceri: W. H. Pater, G. K. Chesterton, T.S. Eliot, Eseuri literare, pref. trad., București, 1966; Friedrich Hölderlin, Poezii, București, 1971 (în colaborare cu Ștefan Aug. Doinaș și I. Negoițescu), Opere, I-II, pref. Wolf von Aichelburg, București, 1977 (în colaborare cu Ștefan Aug. Doinaș
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
asimetria rolurilor bărbaților și ale femeilor. Dreptul de vot sau de participare politică, accesul la coduri și produse culturale erau diferite pentru bărbați față de femei. Schimbările din epoca societății industriale se asociau cu o inegalitate accentuată a membrilor familiei: între pater familias și ceilalți exista o ierarhie economică și de putere incontestabilă. Mai mult, inegalitățile familiale se aflau în strictă corespondență cu cele sociale sau politice bazate pe diferența de gen. În perioadele de început și chiar în cele de organizare
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
deci? se forțează Asinius Gallus să râdă. — A încercat și cu alți sclavi de-ai noștri, mârâie a scuză Scri bonius. Dar în timp ce mulți dădeau faliment, Otacilus prospera și nu l-a făcut niciodată de râs. Gallus rămâne inexpresiv. În calitate de pater familias, orice stăpân poartă răspunderea faptelor săvârșite de fiii sau sclavii săi. — Dar cea mai mare afacere a fost dobânda pe care o lua închiriind corăbii! — Cum? — L-a învățat pe tata să poruncească să fie chemați cei cărora le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apucat burta, așa, pe nepusă masă? îl ia la zor Pomponia din spate. Germanicus clatină la rândul său din cap: — Să sărbătorești cum se cuvine lucrurile sacre este o înda torire față de tine însuți, față de Cetate, și - când vei ajunge pater familias - față de familia ta. — Da’ chiar mă doare, se vaită băiatul. Și apoi, asta e treaba preoților. — La noi cultul nu se află în mâinile clerului, răspunde calm bărbatul. Își petrece din nou brațul pe după umărul lui ca să-l îmbuneze
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
face un pas înapoi. Varus! Visul de azi-noapte îi revine tumultuos în minte. Pune potirul înapoi pe altar cu mâini tremurânde. Încearcă să se stăpânească, dar glasul cu care începe rugăciunea îi sună până și lui străin în urechi: — Iane pater, Jupiter, Mars, Quirine, Bellona și voi, lari, stră moșii Claudiilor, ce ne tragem din sabini... Îi trebuie un efort supraomenesc de voință să poată bâigui mai departe cu voce stinsă: — Cei de o bărbăție deosebită și impunătoare care s-au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-l protejeze cât de cât. A venit prea târziu ca să mai găsească vreuna. Ar fi indecent să se acopere cu toga, din moment ce nu oficiază. Neavând încotro, ascultă absent litania interminabilă pe care o recită Augustus: — Sub pavăza Ta ocrotitoare, Mars pater, ne punem... Tiberius se strâmbă. Îi cere inutil iertare pentru păcatele oa me nilor și-l imploră să nu-și întoarcă fața de la noi. Cu siguranță Marte are altceva mai bun de făcut decât să-i asculte glasul monoton. Cască
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Se lasă cuprins de o dulce toropeală. Tresaltă ușurel când o voce venită din depărtare ajunge până la el: — Pe Tine preamărindu-te, cu rugi tremurătoare și cu sufletul aprins de credință... Cine vorbește...? — ...îți aducem prinos, ca să ne purifici, Mars pater, un porc, un berbec și un taur... Un gând răzleț îl avertizează că riscă să ațipească. Speriat, des chide iute ochii. Îl vede pe rex îngenucheat: — Zeule nemuritor, milostivește-te de poporul roman... Marele Pontif își pune la rândul său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
clar că sacrificarea animalelor a înlocuit încă din vremurile de demult victimele umane. Zeilor le este oferită în mod simbolic viața unei necuvântătoare în locul celei umane. Se încruntă. Totuși nu înțelege recomandarea pontifilor de a i se oferi lui Mars pater o jertfă triplă. Ce legătură poate avea zeul războiului cu boul, porcul și oaia? Renunță să mai dezlege această ghicitoare în câlcită și devine atent la flamini, care tocmai cercetează cu atenție coada tăureanului. Se ridică și el curios pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lângă altar, urmat de haruspicii și auguri. Înalță deasupra capului un talger plin cu cărnuri însângerate. Măruntaiele au fost examinate, anunță. La rândul său, Regele Sacrificiilor apucă una dintre cupele de pe altar și, ținând-o cu ambele mâini, o ridică. — Pater Mars, te rugăm să primești cu bucurie sacrificiul nostru, rostește cu glas sonor. Îți este pe plac? Cum nu se așteaptă să primească un răspuns direct, se întoarce către haruspicii: — Totul a fost normal? Cei întrebați încuviințează. Haruspiciul Spurinna, care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tu tocmai la ele te gândești, surâde Nero. Disperat, Velleius se încăpățânează: — Pretorul n-are voie să rostească o sentință. Nu socoti și tu că întreaga zi are aceeași putere, replică sec Tiberius. Îl agasează această încăpățânare prostească. Până acum Pater culus nu i-a creat nici un fel de probleme, dar se pare că începe să-și piardă uzul rațiunii. Continuă răstit: Procesele nu se judecă în timpul primei părți a zilei, când sunt ucise victimele. Să-l fi auzit cumva Iulia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cezarul. Îl cheamă cu degetul pe flaminul lui Marte: Nu uitați să distribuiți pâinea și vinul... Dar asta e datoria mea, se smiorcăie Fabius Maximus. Își ciocăne capul pieptului cu degetele osoase: — Eu, în calitate de flamin al lui Jupiter... — Tu, în calitate de pater familias, îl întrerupe fără menajamente soția, trebuie să vii acasă și să discuți cu părinții viitorului tău ginere. Luat din scurt, bătrânul își pierde șirul. Bolborosește ceva inin teligibil, după care tace cu un aer îmbufnat. Principele încearcă să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
singuratică. Valerius o văzu ridicându-se și străbătând singură cerul, îndreptându-se rapid spre miazăzi. 13 — Prin urmare, mi-ai încălcat ordinele. Legatul Marcus Valerius Mucrus făcu câțiva pași spre Antonius, care stătea nemișcat în mijlocul cortului Pretoriului. — Le-am încălcat, pater. Antonius își ținea capul plecat, într-o atitudine plină de respect, dar nu umilă. Am auzit că, după luptă, soldații ți-au dat o poreclă. Acum ți se spune Plisc de Găină... Un nume care va dăinui în viitor, amintind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
asupra inimii Imperiului. Trebuie să fim cu toții uniți și să ne supunem ordinelor împăratului de la Roma, zise Antonius în încheiere. — Apleacă-te. Lasă-mă să-ți văd chipul la lumina lămpii. Antonius se aplecă încruntat, neliniștit. — Ce vrei de la mine, pater? murmură, tulburat de privirea gravă a lui Valerius Mucrus. În cuvântul acela, pater, se ghicea respectul față de cel care ajunsese la gradul cel mai înalt de inițiere în cultul lui Mithra și era mai-marele preoților. Mi s-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
împăratului de la Roma, zise Antonius în încheiere. — Apleacă-te. Lasă-mă să-ți văd chipul la lumina lămpii. Antonius se aplecă încruntat, neliniștit. — Ce vrei de la mine, pater? murmură, tulburat de privirea gravă a lui Valerius Mucrus. În cuvântul acela, pater, se ghicea respectul față de cel care ajunsese la gradul cel mai înalt de inițiere în cultul lui Mithra și era mai-marele preoților. Mi s-a spus că, pe când îi înfruntai pe quazi, aveai chipul celui care a coborât în infern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o putere supraomenească. — Zeul meu mi-a dat puterea aceea, știi prea bine - Antonius întinse mâna, iar Valerius Mucrus i-o strânse cu putere; strângerea de mână era simbolul pactului ce-i unea pe adepții cultului lui Mithra. Sunt pregătit, pater. După ce am trecut prin cele șase grade de inițiere în misterele cultului lui Mithra, sunt pregătit să-mi ritualizez extazul. — Putere, curaj, credință, moralitate desăvârșită... Acesta va fi crezul tău, religia care îți va aduce viața veșnică, șopti Valerius Mucrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ucidă, și am fost împroșcat de sânge... Încet-încet, lucrurile și-au redobândit contururile, iar eu mi-am venit în fire. Se ridică. Știi că sunt adeptul cultului lui Mithra. Am fost deja inițiat în misterele lui. L-am rugat pe pater să dau proba ca să fiu inițiat în misterele zeului. — Știu că e foarte grea. Proculus, maestrul meu, mi-a vorbit despre cultul lui Mithra. Nu ți-e teamă? — În fața dușmanului, știu care-mi sunt limitele și puterile, dar nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu cleștii lui puternici, dar fără să-l atingă. Din mijlocul ochiului ieșea, ca pe o poartă, un mic satir ce cânta din trei ancii lungi. — Obiectivul tău e simplu, soldatule, zise un glas; Antonius îl recunoscu pe Valerius Mucrus, pater. Trebuie să scufunzi acel tinctorium sacru în bazin. Dacă reușești, vei fi răsplătit. Dacă vei da greș, vei fi distrus! Din întuneric se ivi, puțin câte puțin, luminat de torțe, altarul în formă de bazin. Antonius se întoarse și privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Bine, pe care îl cultivă mai ales la nivelul conștiinței pentru a ajunge la zeul lor. Celor merituoși, Mithra le asigura nemurirea sufletului și viața eternă. Inițierea în cult avea loc prin intermediul a șapte grade, care culminau cu cel de pater. În timpul banchetului sacru, adepții își dădeau unul altuia semnul păcii, se mânca pâine și se bea vin în amintirea sacrificiului taurului ucis de zeu. În secolele următoare, cultul zeului, foarte răspândit, s-a confruntat dur cu lumea creștină. Sanctuarul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privi cu un aer melancolic. — Daniel, nu mai putem continua să-l mințim pe acest sfînt soldat al lui Hristos. — Sigur că nu... am adăugat eu, complet pierdut. Fermín se apropie de preot și Îi șopti pe un ton confidențial: — Pater, avem motive tari ca o stîncă să bănuim că prietenul nostru aici de față, Daniel, nu e nici mai mult, nici mai puțin decît un fiu secret al defunctului Julián Carax. De aici interesul nostru În a-i reconstitui trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
suprafața pământului, se adăposteau numai aborigenii, sufletele trebuiau să locuiască, după legea rusească, În bordeie (de aici vorba: câte obiceie /rusești/, atâtea bordeie...). A treia a fost și ultima: s-a apucat Talianul să-i Învețe pe servitorii de la curte Pater Noster - În latinește, se-nțelege. Erezia papistășească i-a atins (la suflet) pe pravoslavnici. Din această pricină Sârdaru Ali (să-l fi chemat Sardelli?) a dispărut de pe coclaurile Manei, ca stăpân. Îl locul lui a apărut (vorba vine: i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să fi fost gravidă golanca, înseamnă că sigur trebuie să-l bem pe autor. Pe Vierme! Bestia de bebeluș, ori e-al lui (și parcă-parcă aduce cu el, din profil!), ori e din grădina lui..., tot un drac! Felicitări, tăticule! Pater familias! Ce-ai găsit, al tău să fie! Voi n-ați terminat cu logoreea? se rățoiește Bursucul la ei, autoritar. Vorbiți mult prea mult și prea fără de noimă. Ați fi fost niște hangii a-ntâia! Aveți limbariță, nu glumă! Nu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui Platon, peștera existenței voastre, luminată de Flăcările din Exterior, ale Ideilor! Una la mână! Platon era de toate: și filozof, și fizician, și geometru. Doi la mână: procedurile divine sunt minunate. Sunt expeditive. La maximum. Cam cât ați zice Pater Noster! Țac-pac! Încumetați-vă, muriți și veți vedea! îi încurajează Bursucul. Dar, ca să vă citez, nu chiar acum, nu chiar imediat, că mai avem de lucru! Și dacă noi nu mai dorim, nici unul, ca să participăm la jocul vostru? Ei? Dacă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ne aflăm în centrul unei adevărate trans-substanțializări societale, schimbare de fond în care controlul progresiv al unui eu puternic și sigur de el însuși, chiar spiritul critic, puterea moralei ce-i servește ca fundament, pe scurt, ceea ce caracteriza rolul de pater familias este categoric brutalizat. Constatarea empirică oferă nenumărate exemple cotidiene. De aici, emergența a ceea ce am numit "societățile de frați", mici bande așa cum prevăzuse utopistul Charles Fourier, sau diverse triburi, dacă reluăm această metaforă din ce în ce mai utilizată. În fiecare dintre aceste
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]