274 matches
-
nu se face doar din când În când, numai pentru unii, cu inima strânsă, pe jumătate sau pe fracțiuni! 10.6. Învățăminte din vechime.... Într-una una dintre zicerile lui, Avva Pimen (În zorii veacului al V-lea) afirma În Pateric: „Un om care Învață pe alții, dar nu practică ceea ce Învață seamănă cu o fântână: tuturor le dă să bea și pe toți Îi spală, numai pe ea nu se poate curăți”. Și tot el zicea Într-un alt loc
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ceva: a trăi Înseamnă mereu să Înveți, a Învăța presupune să știi să asculți, a asculta Înseamnă să Înaintezi răbdător spre Înțelesuri, iar a Înțelege presupune să te miști În orizontul valorii. 10.7. Psihopedagogie avant la lettre Părinții din Pateric au fost niște subtili psihologi. Ei au cunoscut tainele sufletului uman, intuind infinitezimal, cu multă precizie cele mai paradoxale alunecări ale sufletului și nu au fost rupți de lume. S-au retras pentru a o analiza mai profund, mai detașat
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
trecut prin „gândul” păcătuirii lui. Înseamnă pur și simplu că nu trebuie să te ascunzi de căderile posibile, iar o precondiție a evitării lor e să știi ce e cu ele. Am redat mai sus câteva frânturi de „psihologie” din Pateric. Mai sunt valabile aceste gânduri? În mod sigur da. Pentru că omul a rămas același, cu aceleași suișuri și coborâșuri. Pentru că, În materie de progres spiritual, nu există limite și mai ales pentru că au existat cândva niște fini cunoscători ai condiției
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
profesor - folosindu-și umorul mereu viu - regreta că oamenii nu au învățat doar să citească. În felul acesta, am fi scăpat de multe păcate. Scrisul iresponsabil, asemenea vorbirii, generează amplificarea, cu fiecare generație, a gândului și a vieții nelegiuite. În Pateric se relatează cum, în cele din urmă, un pretins cărturar își face curaj să-l întrebe pe Sfântul Petru de ce nu este și el trecut în lumea celor drepți, adăugând că multe cărți a scris la viața lui. Răspunsul a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
frumusețe. Pavel Florenski, Stâlpul și temelia adevărului (1914) Cuvânt înainte și notă lămuritoare la a doua edițietc "Cuvânt înainte și notă lămuritoare la a doua ediție" Sfârșitul lumii va veni când nu va mai fi cărare de la vecin la vecin. Patericul românesc 1 Fără exercițiul iertării și al improvizației n-am putea dialoga. Oral sau în scris, comunicăm fragmentar, fără prea mult răgaz, cu acuta conștiință a imperfecțiunii. Viața însăși pare să fie o imensă paranteză. La începutul și sfârșitul conversațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ortodoxia nu este conservatoare, ci radicală”1. Teologia deci trebuie studiată la rădăcinile tradiției Bisericii. Filocalia, de pildă, este o colecție de texte de spiritualitate care, în cele mai multe centre universitare, nici măcar nu este răsfoită 2. Mulți profesori „serioși” văd în Pateric o simplă „adunătură” de povești pioase. În acest fel, se ajunge la două extreme: pe de o parte, cinismul ateu, pe de altă parte, credulitatea absolută. Din nefericire, cursurile de „mistică și spiritualitate” predate în perioada interbelică de Nichifor Crainic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
1997, a publicat la Editura Polirom o ediție comentată a Tratatului gnostic și a Tratatului practic. Versiunea nouă îmbogățește comentariul prin diverse paralele între învățătura lui Evagrie și textele rămase de la alți părinți ai pustiei (în special prin referințe la Pateric). Care sunt cercetătorii români care s-au dedicat pentru întâia oară restituirii operei lui Evagrie Ponticul? Să menționăm înainte de toate că, în școala românească de teologie, primele eforturi de reabilitare a personalității monahului egiptean aparțin lui Iustin Moisescu (ulterior patriarh
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fi folositoare tuturor creștinilor? C. Bădiliță a avansat în mai multe rânduri 2 teza despre conflictul sau tensiunea dintre „intelectualii” și „țăranii” deșertului egiptean 3. Această teză revine, en passant, în introducerea cu accente anecdotice la noua traducere românească a Patericului 4. Această ipoteză de lucru are credibilitate? Nu cumva putem identifica o prejudecată modernă, îndatorată canonului iluminist reprezentat cu inegalabilă savoare de istoricul britanic Edward Gibbon (1737-1794), care credea că educația în republica literelor coincide cu elevația spirituală? În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
istorici generaliști de talia unor Vincent Desprez 5, Adalbert de Vogüé6, Graham Gould 7 sau James E. Goehring 8 nu au identificat la acest nivel superficial tensiunile din interiorul monahismului Bisericii primare. Cât privește faimoasa apoftegmă 7, cu privire la Evagrie, din Patericul egiptean (seria alfabetică), frecvent citată pentru a ilustra nu doar antipatia monahilor copți față de „intelectuali”, ci și „naționalismul” rigid al acestora din urmă9, sensul în care ea trebuie citită ni se pare a fi altul. Întrerupt dintr-o cuvântare la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
părintelui Teofil Părăianu. Bătrânul acesta cu chipul rumen și pletele dalbe, robust, surâzător și hâtru, ascunde o taină. Nefirescul său e dincolo de handicapul congenital (nevederea) sau de condiția sa activă (ieromonah). Numit „duhovnic al ASCOR-ului” ori „avvă coborât din Pateric” (C. Galeriu), părintele Teofil viețuiește într-o bine-cunoscută mănăstire de la poalele Făgărașilor. Atunci când vine printre noi, aduce cu sine ceva din ascuțimea crestelor cărunte, parfumul proaspăt al coniferelor și tăria apei de munte. Întemeiat de rugăciune, luând ca scut pravila
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
părintele Teofil - le arată calea spre lumină. Nu este întâmplătoare această apropiere și nici neutră ca semnificație. Printre altele, părintele Teofil contrapune unei tradiționale filozofii sepulcrale reflecția asupra vieții. Aici, monahul transilvan se întâlnește cu optimismul lui Ioan Persanul din Pateric, care a zis: „Eu cred că voi moșteni Ierusalimul cel de sus, care este scris în ceruri. Căci credincios este cel ce a făgăduit. Și pentru ce să nu cred? Iubitor de străini ca Avraam m-am facut, blând ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să fii intelectual decât creștin.” Ca duhovnic, părintele Teofil a încercat să cultive acea sfințenie și înțelepciune care știe să nu strivească. A trezi în aproapele smerenia nu presupune neapărat recursul la un act de umilire publică. Marii sfinți ai Patericului, de pildă, au știut să fie exemplari fără să-și sufoce ucenicii. A fi discret și iertător pare să fie regula de aur a părintelui Teofil, căruia nu-i plac deloc spovedaniile transformate în șuetă sau anchetă. Părintele Teofil ne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
existenței monahale, care rămâne deșartă atunci când nu are în vedere porunca iubirii de vrăjmași, căutarea smereniei lui Hristos și, mai ales, rugăciunea pentru lumea întreagă. Desigur, preotul Sofronie își va nutri sufletul și din învățăturile tradiției ascetice a Bisericii Ortodoxe (Patericul, Filocalia), citind cu asiduitate din scrierile marilor sfinți teofori (Sf. Vasile cel Mare, Sf. Isaac Sirul, Sf. Paisie Velicikovski) și, firește, din Sfânta Scriptură. În anul 1938, Sf. Siluan se mută la Domnul, lăsând în manuscris numeroase însemnări de o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
după mine falsă, că textul biblic trebuie redat Într-o limbă românească „specială”, plină de mister, cu fraze contorsionate și topică văcăresciană. Paranteză: foarte des Întîlnesc compatrioți extaziați În fața câte unui pasaj din vechile traduceri ale Bibliei sau din vechiul Pateric, din care nu pricep În realitate nimic, dar care „sună altfel”. Cauza acestor stări extatice ar fi „dulceața”, „farmecul”, „Întorsătura”, „muzicalitatea”, „tenta arhaică” a frazelor respective. În traducerea Septuagintei de la Colegiul Noua Europă am pornit de la un cu totul alt
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
scriu și acum, în veacul al XV-lea și mai târziu (mai exact, se copiază), și se vor scrie în secolele următoare (căci presiunea tradiției nu poate fi eludată) sbornice masive, cu conținut fix sau mobil, colecții de „cuvinte”, mineie, paterice, proloage etc. Dar o modificare de structură apare cu evidență, reflectând, la nivelul relației scriitor-text, o schimbare petrecută în mentalitatea auctorială. Literatura românească își cere dreptul de cetate, apar autori care „trăiesc” ca personalități distincte. Numele lor însoțește (chiar dacă nu
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
fi tipărite) și consacrare. Mai departe, însă, în secolul al XV-lea, poezia nu-i va mai tenta pe cărturari. Proza hagiografică, în schimb, devine un punct de atracție. Numeroase serii de „vieți ale sfinților” ce circulau la noi în paterice, proloage (corespondentul slavon al grecescului „sinaxar”) ori mineie, au stimulat, împreună cu alți factori, apariția primelor texte autohtone. Dacă o Viață a lui Nicodim, scrisă de ucenici după moartea întemeietorului mănăstirilor Vodița și Tismana, poate fi doar bănuită deocamdată (și pe
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
devenit ucenici. Cel mai de seamă cu care s-a mândrit mereu este arhimandritul Iustin, starețul Mănăstirii Bogdana din Rădăuți. Când stătea de vorbă cu noi sau cu credincioșii care veneau la sfinția sa, le dădea multe exemple de urmat din pateric, din scrierile Filocaliei, iar ceea ce m-a impresionat pe mine a fost canonul pe care-l dădea tinerilor, acela de a citi în fiecare zi câte trei capitole din Noul Testament, explicând acest tact pastoral prin aceea, că dacă îl vei
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
lectură, fermecător de familiari nu doar cu Salinger, Sarah Kane, Amălie Not homb, Veterany sau Houellebecque , dar și cu Eliade, Jünger, Cărtă rescu, Yourcenar, Hesse, Cioran, Efrem Sirul, Makine sau Zadie Smith! Familiari ai teatrului, anticariatelor și bisericii, cunoscători de Pateric și Filocalie, de Huntington, Revel și Noica, dar și deschiși către budism, slow food, Ada Milea, Răzvan Mazilu, dornici să vorbim de arhitec tura culelor oltenești, Ion Mincu sau melcul lui Antim Ivireanu. Am vorbit uneori și câte trei ceasuri
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pentru Eminescu și extraordinara energie autoformatoare a lui Mircea Eliade. I-am văzut palpitând deopotrivă la iubiura lui Cioran pentru România, poemul lui Nicodim Aghioritul despre „păzirea celor cinci simțuri“, figura mareșalului Antonescu, geografia literaturii române, citatele din Filocalia și Pateric, după cum i am sedus evocându-mi junețea fascinată de Beatles, Led Zeppelin, Deep Purple, Eric Clapton, dar și de Pascal, Baudelaire, Rimbaud sau Dylan Thomas. Ce păcat că nu am memorat - ori, mai rău, că nu am păstrat - zecile de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Lille, Geneva și Zürich, în fața unui banal (dar copleșitor) raft etichetat „Pădagogie“, care-i cuprinde suav-mercantil pe Marc Aureliu, Epictet, Seneca, Pascal, Vauvenargues, La Rochefoucauld, Nietzsche, La Bruyère, Chateaubriand, Goethe, Chamfort, Schopenhauer, Sănancour, La Fontaine, Kierkegaard, Amiel, Cioran? Laolaltă cu Patericul, cu niscai zdravene antologii din Filocalia, sufism, budism, islamism și cu ce idei mai are Editorul, cred că s-ar închega și în context dâmbovițean un vrednic segment cărturăresc dedi cat formării (și împăcării) sufletești, armoniei interioare. Inclusiv bunei resemnări
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
2009 Smerită însemnare 97 Revin uneori, cu mare bucurie, pe urmele Sfinților și pe cărarea împlinirilor duhovnicești de pe valea pârâului Secu. S-au adunat anii și amintirile când am pășit pentru întâia dată pe drumul acesta care a intrat în Pateric și istorie. Părinții de altădată s-au dus la Părintele Ceresc. În locul lor s-au așezat întru nevoință ucenici mai tineri cu dorul după Împărăția Cerurilor. Orice întoarcere în ținutul Neamțului cum este și aceasta din preajma Sfântului Ierarh Varlaam aduce
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
texte literare fondatoare și extrem de influente pentru întreaga tradiție monahală a Bisericii de mai târziu. Nici o „hermeneutică a suspiciunii” (care se naște numai dintr-o estetizare excesivă a îndoielii carteziene) nu ar putea fi aplicată celebrelor Apophthegmata Patrum (popular denumite Patericul), redactate la mijlocul secolului al V-lea1. „Zicerile Părinților deșertului” ilustrează cu asupra de măsură flexibilitatea conceptului de „nevoință” în creștinismul antic 2. Modele de comportament aparent contradictorii (în sfera vizibilului) își probau convergența spirituală și teologică (în sfera invizibilului). La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Lot că nu poți să te faci călugăr, de nu te vei face ca focul, arzând tot. El însuși făcându-și odată rugăciunea și-a întins mâinile la cer și i sau făcut degetele ca zece făclii de foc<footnote Pateric, la Ava Iosif, Ed. Râmnicu Vâlcea, 1930, p. 113. footnote>. Tot așa au fost văzuți strălucind ca fulgerul și Ava Pamvo și Silvan și Sisoe<footnote Ibidem, p. 193. footnote>. Într-una din omiliile sale, Sfântul Grigorie de Nazianz vorbește
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
de nevoie este câștigarea cărților creștinești la cei ce pot să le dobândească. Că și singură vederea cărților mai pregetători către păcat ne face pe noi și către dreptate ne îndeamnă să ne ridicăm”<footnote Sf. Epifanie, Episcopul Ciprului, în Patericul, ediție îngrijită de Pr. Petru Pleșa, tipărit de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Alba Iuliei, 1999, p. 69. footnote>. Sfântul Paisie de la Neamț, cel mai mare propagator al filosofiei patristice din secolul al XVIII-lea și cel care a tradus Filocalia
Actualitatea şi folosul învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. In: Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai literaturii și monahismului din secolele IV și V. El a făcut legătura între Răsărit și Apus prin principiile vieții monahale, dar și prin hristologia sa, introducând în Apus un nou gen literar, patericul. Prin gura unor părinți bisericești cu o înaltă viață duhovnicească înfățișază principiile de bază ale vieții monahale, folosind convorborile sau discursurile. De asemenea, el a fost un factor ponderator în combaterea exceselor doctrinare ale Fericitului Augustin și ale lui Pelagiu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]