280 matches
-
sub ocrotirea și inspirația Sfântului Duh, au luat decizii semnificative, valabile de-a lungul anilor. Aceste decizii sinodale constituie tezaurul sfânt al dreptei credințe. La acestea se pot adăuga comorile de înțelepciune ale Sfinților Părinți din pustiu, adunate în Filocalii, Paterice, Limonarii, Lavsaicoane, imnografia patristică și Sfintele Liturghii pentru a avea o imagine completă a Ortodoxiei. Prin urmare, Ortodoxia nu echivalează cu simpla Mărturisire a lui Petru Movilă; ea este mai mult decât atât, ea semnifică învățătura lui Hristos rodită în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
se păreau a fi religiile orientale, în special cele indiene. În această privință, Mircea Eliade avea perfectă dreptate. Hippyoții care dezavuau religiile cărții iudaismul, creștinismul, islamul nici nu le cunoșteau. Nu citiseră, unii dintre ei, niciun psalm, nicio pagină din Pateric sau din Coran. S-au lăsat fascinați de o mulțime de maeștri orientali (guru), unii autentici (puțini), alții farsori (cei mai mulți). Totuși, această experiență spirituală indiferent de calitatea ei le-a fost utilă. În ce sens? Au ajuns să cunoască subtilitățile
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
texte literare fondatoare și extrem de influente pentru întreaga tradiție monahală a Bisericii de mai târziu. Nici o „hermeneutică a suspiciunii” (care se naște numai dintr-o estetizare excesivă a îndoielii carteziene) nu ar putea fi aplicată celebrelor Apophthegmata Patrum (popular denumite Patericul), redactate la mijlocul secolului al V-lea1. „Zicerile Părinților deșertului” ilustrează cu asupra de măsură flexibilitatea conceptului de „nevoință” în creștinismul antic 2. Modele de comportament aparent contradictorii (în sfera vizibilului) își probau convergența spirituală și teologică (în sfera invizibilului). La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
scriu și acum, în veacul al XV-lea și mai târziu (mai exact, se copiază), și se vor scrie în secolele următoare (căci presiunea tradiției nu poate fi eludată) sbornice masive, cu conținut fix sau mobil, colecții de „cuvinte”, mineie, paterice, proloage etc. Dar o modificare de structură apare cu evidență, reflectând, la nivelul relației scriitor-text, o schimbare petrecută în mentalitatea auctorială. Literatura românească își cere dreptul de cetate, apar autori care „trăiesc” ca personalități distincte. Numele lor însoțește (chiar dacă nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
fi tipărite) și consacrare. Mai departe, însă, în secolul al XV-lea, poezia nu-i va mai tenta pe cărturari. Proza hagiografică, în schimb, devine un punct de atracție. Numeroase serii de „vieți ale sfinților” ce circulau la noi în paterice, proloage (corespondentul slavon al grecescului „sinaxar”) ori mineie, au stimulat, împreună cu alți factori, apariția primelor texte autohtone. Dacă o Viață a lui Nicodim, scrisă de ucenici după moartea întemeietorului mănăstirilor Vodița și Tismana, poate fi doar bănuită deocamdată (și pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
fost o cursă? Nu, măi Virgile! Cine să ne trădeze? Bine, Marine. Noapte bună! Avea încredere desăvârșită, însă nedublată și de discernere, ceea ce îl punea în primejdie. Ascultarea trebuie dublată cu rațiunea datoare să discearnă, așa cum reiese și din pilda Patericului. Un Sfânt Părinte al pustiei avea un ucenic ascultător. Așa de ascultător, încât Părintele se mira. Niciodată nu sesizase vreun act de reținere la vreo poruncă sau afirmație pe care i-o adresa. Bănuind că ucenicul e lipsit de spiritul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
scrierilor Sfinților Părinți și hotărârilor canonice ale Bisericii. Ne ridicam cu mintea la înțelesuri de cugetare sfântă și trăiam drumul de sfințenie pe care au mers, sub lumina Harului, „înțelepții lui Dumnezeu, care n-au slujit făpturii, ci numai Făcătorului”. Patericul, carte de căpătâi, ne punea în condiția de a intui cum se pun în practică adevărurile supranaturale, mobilizându-ne puterile pentru câștigarea virtuților. Cine pune alte probleme de viață înaintea luptei de desăvârșire morală, spirituală, creștină nu le va putea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
având asigurat necesarul existenței materiale, viața noastră în colonie a fost marcată de intensitatea activității duhovnicești. Am citit o mulțime de scrieri ale marilor teologi ai Ortodoxiei, precum și teologi apuseni, mai vechi și mai noi. Dar studiam permanent Filocalia și Patericul. Cu părintele Serghie în Aiud, rumegasem cu toții lucrarea părintelui Stăniloaie Iisus Hristos sau restaurarea omului, Hristoitia de Sfântul Nicodim Aghioritul și multe altele. Cel puțin o dată pe săptămână domnul Trifan era asaltat de cei mai tineri, să adâncim cuvântul Sfinților
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un Părinte: Părinte, de ce se învață ușor Scripturile? Pentru că aceste cuvinte dumnezeiești sunt proprii sufletului. Celelalte sunt proprii lumii și de aceea se învață mai greu. Cele dumnezeiești ți le oferă Însuși Dumnezeu. Pe ale lumii ți le oferă diavolul (Pateric). Dar atenție la învățarea rămasă numai la nivelul memoriei. Părinte, se lăudă un ucenic, eu am învățat Scripturile pe de rost. Ai umplut cerul de vorbe, fiule! Părinte, eu le-am scris, a zis și altul, lăudându-se. Tu ai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zilnică, de fiecare clipă, aveam dorința integrării în El ca stil de trăire permanentă, nu întâmplătoare, ocazională au ocazionată de vreun eveniment oarecare prin care sau față de care să afișăm o atenție mai mare. Viețile Sfinților așa cum ni le prezentau Patericul, Filocalia, erau (iertați-mi îndrăzneala) (re )experimentate, verificate, ca posibilități de realizare nu numai pe plan mental, ci mai ales pe planul trăirii efective. Trăsătura caracteristică a acestor mistici era smerenia și fiecare era simțit de ceilalți în ceea ce avea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu familia, iar hrana mea se reduce la ceea ce îmi oferă închisoarea. Dar eu trăiesc așa de șase ani de zile și mă simt foarte bine, căci, „nu numai cu pâine trăiește omul”; vă povestesc vouă întâmplări din Viețile Sfinților, Pateric sau Filocalie, exemple de renunțări, viață înfrânată și virtuți pe drumul Golgotei, îndemnându-vă chiar să renunțați și la trebuințe pentru a putea birui unele ispite. Iată ce imagine se formează: Domnul Maxim, cum îmi ziceți, aproape zilnic, fie la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
păcatele făcute cu ani în urmă și-i rugam să ia aminte la condiția omenească, atât de labilă între bine și rău, rugându-ne împreună să fim feriți de ispite și căderi fără nădejde de pocăință și iertare. Aveam pilda Patericului. Un ucenic văzând pe bătrânul său că se prihănea pe sine (învinovățea), zicându-și că e ticălos și în tot felul greșit, ca să-l încerce în sinceritatea lui i-a zis și el: Păcătosule! Da, sunt păcătos, a răspuns bătrânul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
stări sufletești și năzuințe spre vârful Crucii, către care voiam să ne înălțăm fără să cârtim. Apetitul pe care-l avea pentru actul cunoașterii duhovnicești îmi dădea prilejul, ca și la Târgșor, să scot din desagă darurile sfinte pe care Patericul, Filocalia și toate celelalte lucrări ale Sfinților Părinți mi-o umpluseră, și să pun pe masa sufletului său însetat. Două sau trei luni s-au scurs repede. Despărțirea aducea, în plan divin, câștiguri duhovnicești mai mari și mai frumoase pentru
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
85 de ani, părintele Nicolae, din Piatra Neamț. Un monument de bunătate și înțelepciune, în care vedeam chipul patriarhilor biblici. Știa atâtea întâmplări minunate din viața mânăstirilor noastre duioase și frumoase, cu care ne umplea sufletele de mireasmă sfântă; era un Pateric viu. După rugăciunea de dimineață ne vorbea despre o virtute creștină. Așa rânduisem. Expunerea teoretică era urmată de exemplificare. Era vorba despre smerenie și îngâmfare. Părintele a început direct cu exemplificarea printr-o povestire adevărată: Prea Sfințitul Melchisedec al Romanului
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
era greco-catolic, nu ne creară probleme. Era moț de lângă Abrud. Petreceam ceasuri întregi în rugăciune și discuții exegetice pe marginea textelor evanghelice pe care le cunoșteam pe de rost, ca mulți deținuți. Părintele Nicolae puncta momentele cheie cu exemple din patericul personal. Participa activ și Nestor Moțu, profesor de desen și sculptură la Școala Medie din Cluj, moț la origine. Era de o frumusețe sufletească și fizică deosebită. Până la arestare depășea 120 de kilograme. Acum era mândru de noua sa condiție
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
la secerișul Tău!”. „Măsuri de binefacere” Era sfârșitul lui August 1958 când am fost trimiși la Gherla. Prin morse am aflat componența celulelor: nu fusese trimis nici un turnător. A început o activitate febrilă de corespondență, texte din Sfânta Scriptură, din Pateric și din alte scrieri învățate pe de rost, erau ingurgitate cu nesaț. Horia Cosmovici, apărător al Căpitanului în procesul din 1938, făcuse rost de hârtie de sac și scrisese o paralelă între teologia creștină și filosofia materialistă. Lucrarea a circulat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
drămuiau eforturile doar spre realizarea proiectelor artistice. După decesul părinților, au continuat să-și ducă traiul tot acolo unde s-au născut. Instituția Căsătoriei nu le spunea nimic. Firi bolnăvicioase și meditative, erau înclinați cu predilecție spre lecturarea Ceaslovului, Psaltirii, Patericului, Bibliei și a Vieții sfinților, decât spre cele trecătoare ale vieții. N-au simțit niciodată zvâcnirea inimii la apariția unei frumuseți feminine. Sexul opus nu i-a atras niciodată, deloc; pentru ei " Femeia" era mai degrabă o noțiune abstractă mișcându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a da un elocvent exemplu, aș evoca un episod când Valeriu Gafencu, în timpul unei nopți, este ridicat către cer și purtat în duh. El, însă, cu o trezvie manifestată chiar și în somn, se retrage, amintinduși de sfatul părinților din Pateric de a nu te încredința duhurilor decât în stare de ascultare, ca să nu te înșele diavolul. Refuză deci lucrarea duhurilor, punându-se în ascultare de Ioan Ianolide, căruia îi cere îndrumare. Ianolide dă la rândul său dovadă de mare smerenie
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
de români stabiliți în SUA să participe la Primul Război Mondial, pentru a sprijini compatrioții din Transilvania, care doreau să se unească cu patria-mamă. Mai multe informații despre biografia sa incredibilă pot fi găsite în prefața cărții. 10. Pagini de pateric românesc George Căbaș Descriere: Cartea de față este alcătuită din darul duhovnicesc a douăzeci și doi de părinți, maici și dascăli ai Bisericii. Sunt convorbiri consemnate pe o perioadă de timp mai îndelungată, la începutul anilor ‚90. Ele vor rămâne
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
asta), eu te iubesc”. Rostise cuvintele magice, la care orice continuare pe drumul descris nu mai avea nici un sens. Îmi aduc aminte că, sub o formă sau alta, această idee o Întâlnim și În gândirea creștină. Un părinte Înduhovnicit din Pateric o spune sub forma unui Îndemn: dacă Îl iubești pe celălalt, poartă-i neputința. Fii solidar și cu partea „cețoasă” a celui de lângă tine și fă din aceasta un „aliat” al Înălțării lui și al amândoura spre lumină. Nu tot
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
nu se face doar din când În când, numai pentru unii, cu inima strânsă, pe jumătate sau pe fracțiuni! 10.6. Învățăminte din vechime.... Într-una una dintre zicerile lui, Avva Pimen (În zorii veacului al V-lea) afirma În Pateric: „Un om care Învață pe alții, dar nu practică ceea ce Învață seamănă cu o fântână: tuturor le dă să bea și pe toți Îi spală, numai pe ea nu se poate curăți”. Și tot el zicea Într-un alt loc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
ceva: a trăi Înseamnă mereu să Înveți, a Învăța presupune să știi să asculți, a asculta Înseamnă să Înaintezi răbdător spre Înțelesuri, iar a Înțelege presupune să te miști În orizontul valorii. 10.7. Psihopedagogie avant la lettre Părinții din Pateric au fost niște subtili psihologi. Ei au cunoscut tainele sufletului uman, intuind infinitezimal, cu multă precizie cele mai paradoxale alunecări ale sufletului și nu au fost rupți de lume. S-au retras pentru a o analiza mai profund, mai detașat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
trecut prin „gândul” păcătuirii lui. Înseamnă pur și simplu că nu trebuie să te ascunzi de căderile posibile, iar o precondiție a evitării lor e să știi ce e cu ele. Am redat mai sus câteva frânturi de „psihologie” din Pateric. Mai sunt valabile aceste gânduri? În mod sigur da. Pentru că omul a rămas același, cu aceleași suișuri și coborâșuri. Pentru că, În materie de progres spiritual, nu există limite și mai ales pentru că au existat cândva niște fini cunoscători ai condiției
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
sunt interzise, sunt devorate cu un plus de patimă. Proiectul duhovnicesc inițial al mănăstirii este abandonat și reconfigurat în funcție de noile valori ale materialității și ale prezentului. b. Un extraordinar spectacol desfășoară Damian Stănoiu prin modalitățile coruperii limbajului eclesiastic. Biblie, Psaltire, Pateric, filocalii, pidalioane, pravile, Viețile Sfinților toate sunt prilejuri de a pune în lucru o extraordinară capacitate de a răstălmăci/rearticula sensul textelor sacre. Concret, eroii lui Stănoiu suspendă lectura instituțională a textelor creștine de autoritate de dragul unei lecturi personale și
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și un dar dumnezeiesc. „Un călugăr bătrân spunea: A fi bolnav este pentru cineva o cercetare dumnezeiască. Boala e cel mai mare dar de la Dumnezeu. Singurul lucru pe care omul îl poate oferi lui Dumnezeu este durerea”<footnote ARHIMANDRITUL IOANNIKIOS, Patericul atonit, Traducere de: Anca Dobrin și Maria Ciobanu, Editura Bunavestire, Bacău, 2000, p. 408. footnote>. O sumedenie de sfinți care au răbdat supliciile bolii nu se plângeau de această dureroasă stare, ci își exprimau convingerea că dacă omul ar ști
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]