318 matches
-
patriarhatxe "„patriarhat"ului atât în relația cetățenilor cu statulxe "„stat", cât și în cea dintre femei și bărbați. În regiunea noastră geografico-istorică, oamenii au fost mult mai bine pregătiți pentru colectivisme și etici ale autosacrificiuluixe "„autosacrificiu", precum și pentru politici paternalistexe "„paternalist". Sunt deprinși să trateze entitățile colective ca prime și mai importante decât persoana, decât individul: familiaxe "„familie", națiunea, clasa, partidul au trecut adesea drept scopuri în sine. În cazul femeilor, în această listă, familia a ocupat și ocupă primul loc.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
România, de exemplu, acest proces nu a fost atât de generalizat. Extinderea industrializării s-a produs în comunismxe "„comunism", ambele sexe fiind obligate să muncească (munca era o datorie constituțională). La fel ca și rasismulxe "„rasism", sexismul are caracteristici paternalistexe "„paternalist". Se consideră că sexul superior (ca și rasa superioară) își extinde bunăvoința părintească față de făpturile omenești inferioare (sexul „slab”). În raport cu acest sex, cel „tare” își exercită protecția și autoritatea. Sexul „slab” este fără apărare. Ipoteza atacator-protector este necesară atitudinii paternalistexe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Se consideră că sexul superior (ca și rasa superioară) își extinde bunăvoința părintească față de făpturile omenești inferioare (sexul „slab”). În raport cu acest sex, cel „tare” își exercită protecția și autoritatea. Sexul „slab” este fără apărare. Ipoteza atacator-protector este necesară atitudinii paternalistexe "„paternalist" și ideii de protectorat (Hoaglandxe "„Hoagland,SarahLucia", 1990). Condițiile pentru perpetuarea sexismxe "„sexism"ului sunt în principal următoarele: - Să păstrezi femeile în ignoranță față de alternativele la ideologia superiorității bărbătești: să nu aibă ca ofertă ideologică abordări de tip feminist, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
2000, problemele femeilor apar la capitolele destinate protecției sociale pentru categorii defavorizate, minori, persoane cu handicap, iar politicile prevalente au fost cel mult protective (vezi Țăranuxe "„Țăranu,Andrei", Herciu, 2002). În același fel sunt construiți politic indivizii din societățile paternalistexe "„paternalist". Ei, consideră conducătorii, nu își pot discerne nici măcar nevoile. În regimurile dictatoriale, conducătorii capătă ideologic statutul de conștiință de sine, de unic factor conștient 52. Statulxe "„stat" este și furnizor de discernământ: cunoaște interesele indivizilor infantili și le poartă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
este privat cu trupxe "„trup"ul, nevoile personale, cu lucrurile care trebuie ascunse vederii altora (intimitatea), inclusiv cu sacrul. Libertatea se află în sfera publicăxe "„sferapublică", acolo oamenii pot acționa spre binele comun. Comuniștii se apleacă predilect pe o abordare paternalistă a ambelor sfere. Indivizii sunt egali, dar nu sunt liberi. Există un centru conștient de veghe în ambele ipostaze, partidul-statxe "„stat". El normează ambele sfere. În regimul comunist românesc, Partidul Comunist stabilea: necesarul de consum, necesarul de copii, oportunitatea unei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
era unirea principatelor și făurirea statului român modern, iar la începutul secolului XX, reîntregirea. Maria Bucurxe "„Bucur,Maria" a explorat sensurile date de către feministele românce cetățeniei în perioada 1880-1918 și a demonstrat pe larg faptul că ele împărtășeau o concepție paternalistă, punând accentul mult mai mult asupra creșterii responsabilităților civice decât asupra drepturilor individuale. Concepția lor despre cetățeniexe "„cetățenie" era mai degrabă una republicană, de tip etnonaționalist. Limbajul naționalist al sfârșitului de secol XIX, spre deosebire de cel de peste un veac, nu avea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
începe să capete pondere limbajul nonetnicist (toate femeile, indiferent de naționalitate), și dispare încet, încet (dar nu de tot12) și expresia „doamnă”, care domina limbajul feminismului anterior. Chiar și în aceste condiții, retorica dominantă nu este una liberală, ci una paternalistă: statulxe "„stat" trebuie să asigure un venit minim pentru supraviețuire. Este, ne spune Bucurxe "„Bucur,Maria", o pledoarie importantă a Ligii, nu pentru drepturi și pentru libertatea de a-ți urma propriile tale aspirații, ci mai degrabă pentru „acțiuni afirmativexe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
afirmative"”. După această etapă, cererile feministelor se radicalizează și capătă limbajul liberal al drepturilor, pregătind dezbaterea pentru cetățeniaxe "„cetățenie" democraticăxe "„cetățenie democratică". Acest pas înseamnă cererea expresă de drepturi civilexe "„drepturicivile" și politice (păstrând însă câteva ingrediente etnocentrice și paternalistexe "„paternalist"). Naționalismulxe "„naționalism" a fost o componentă ideologică de bază a feminismului românesc. Presupoziția Mariei Bucurxe "„Bucur,Maria" este aceea că naționalismulxe "„naționalism" începe să se atrofieze o dată cu racordarea la feminismul internațional. Pe acest fond, feministele românce adoptă „limbajul statelor civilizate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
să se atrofieze o dată cu racordarea la feminismul internațional. Pe acest fond, feministele românce adoptă „limbajul statelor civilizate”, organizațiile de femei devin mai inclusiviste din punct de vedere etnic. Totuși, chiar și cu aceste evoluții, feministele continuă să apere statulxe "„stat" paternalist 13. „Unele feministexe "„feminist" se arată cu adevărat interesate de drepturile femeilor ca indivizi, dar nu sunt îngrijorate de tirania statului... Ele pledează mai degrabă pentru o protecțiexe "„protecție" mai mare a femeilor de către statxe "„stat" decât pentru libertățile pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
general”, și anume: caracterul bugetivor al statului, precum și faptul că, întrucât statulxe "„stat" controlează cele mai multe resurse, atrage românii să-și rezolve problemele prin intermediul acestuia (vezi Gherasim, Miroiu, 2002; vezi și atracția unor feministexe "„feminist" românce spre statulxe "„stat" de tip paternalist). Gherea face apologia familiei socialiste întemeiate pe principii echitabile și pe neatârnare economică, fără însă să ia în calcul schimbarea naturii muncii domestice și parteneriatul în familiexe "„familie" (vezi Gherea, 1976, ș1910ț). În studiul Ce vor socialiștii români? (1886), Gherea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
în slujba statului. De la imaginea femeilor direct implicate în schimbarea vieții proprii, voluntare și puternice, femei care au inițiativă, „își croiesc destinul”, își construiesc singure cele necesare, inclusiv locuințe sau creșe pentru copiii, se ajunge la una cu accente paternalistexe "„paternalist". Statulxe "„stat"17 devine, din perspectiva propagandei oficiale, cel care produce, dă, protejează, are grijăxe "„grijă". El este „marele patriarh”. Mitul pasivității femeiești revine, dar prin intermediul patriarhatului de statxe "„stat". Acest mit devine cu totul pregnant în „Epoca de aur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
această problematică ținea de dreptul privatxe "„privat". Respectiva prevedere a anticipat însă ingerința statului în viața privată, dar nu în sensul de a proteja drepturile individuale ale membrilor acesteia, după cum vom vedea mai jos. Această prevedere este coerentă cu politica paternalistă și cu instaurarea patriarhatului de stat. Tovarășii de muncă, de idei și de revoluție erau adesea și tovarăși de viață. Problema creșterii copiilor a fost în parte preluată de către stat,xe "„stat" care a finanțat creșele de întreprindere și grădinițele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
fost tolerat, susține Laura Grünbergxe "„Grunberg,Laura" (2000), mai degrabă ca un exotism civic decât ca o mișcare politică relevantă. Țările central și est-europene par să accepte mai degrabă un paternalismxe "„paternalism", chiar și un liberalismxe "„liberalism" impus în mod paternalist, dacă Pater este Uniunea Europeanăxe "„Uniunea Europeană" sau Statele Unite. Dar aceste state au dat o importanță foarte redusă vocilor interne, mai puțin celor ale marilor sindicatexe "„sindicate" din industria ex-socialistă, care au ocupat în genere spațiul vast și popular al conservatorismului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
orice ideologiexe "„ideologie" a emancipării îi este ostilă 25 (feminismul cu atât mai mult). Fiind orientat prioritar spre supraviețuire, conservatorismul de stânga promovează creșterea organică a economiei de piață și a democrației din economia centralizată și autoritarismul. E un conservatorism paternalist, întreținut de dirijismulxe "„dirijism" statal. Nu reprezintă o strategie axată pe individ și drepturi, ci pe colectivități și redistribuiri. Aderența la o astfel de ideologie este atestată de barometrele de opinie întreprinse în tranziție 26, de alegerea sistematică a partidelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
să nu se mulțumească cu o perspectivă descriptiv-conservatoare, ce răspunde imediatului, ci să prefere o perspectivă strategică, în care centralitatea se axează pe copil, dar și pe adulta care îl crește, pe democratizarea familiei și asupra perspectivelor parteneriale în locul celor paternaliste în relațiile dintre adulți, precum și în relațiile dintre adulți și puterea politică. Aceste valențe de abordare sunt consecința combinațiilor de metode și perspective de cercetare: asistență socială, sociologie, știință politică (preponderent teorie politică și politici publice). De aceea, autoarea poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
tratați și se lasă tratați drept „copii eterni”. 6.1. Autonomiatc "6.1. Autonomia" Autonomia 72 este un concept opus dependenței. Poate fi un deziderat al indivizilor care se doresc liberi, cât și al unei societăți care nu se vrea paternalistă și creează mecanismele prin care cetățenii să se bucure de drepturi într-un mod responsabil. Autonomia este o ipoteză fundamentală privind moralitatea faptelor oamenilor. Aceștia nu pot fi apreciați ca subiecți morali, recompensați sau pedepsiți dacă faptele lor nu sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
atunci când am analizat aspectele climatului educațional cu relevanță pentru managementul clasei de elevi, identifică șase tipuri de climate. Cercetarea respectivă a fost realizată prin intermediul unui chestionar, observându-se că cele șase tipuri de climate școlare identificate (deschis, autonom, controlat, familiar, paternalist, închis) se corelează puternic cu conduita observată (stilul managerial) a cadrului didactic. Caracteristicile comportamentale ale partenerilor pentru condițiile investigate sunt: - pentru elev: frustarea, intimitatea, nepăsarea și atmosfera; - pentru profesor: accentuarea productivă (directivitatea), distanțarea, considerația, încrederea. Care sunt principalele tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
trebuia să ducă la omogenizarea socială. Evenimentele de după 1989 dovedesc că nu este chiar așa de complicat și de greu să transformi societatea, să-i faci pe toți egali și dependenți de statul capitalist, care se ferește săși zică și paternalist, deși asta face, dă la toți, în dreapta și în stânga, bani împrumutați, folosiți pentru consum și, implicit, pentru obținerea voturilor, ca să nu se zică că nu păstrăm și noi ceva de la Roma antică. Vă mai amintiți de sceneta lui Bibanu (Dumnezeu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și eu pierd și ce mai aveam. Cei deja bogați primesc comenzi preferențiale de la stat, subvenții la export, subvenții la import și, prin politica de prețuri, toți banii asistaților și subvenționaților ajung tot la cei bogați. Ultima năzdrăvănie a statului paternalist : obligația, prin lege, de-ai înscrie pe tineri la pensii private la mustața și la racheta lui Țiriac și a altora. Ce tunuri se vor da la banii celor care muncesc 12 ore pe zi. Deja a început „Vântul” devalorizării
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cel de al doilea ezitant (sau îngăduitor). Stilul relațional (cu orientare mare pe relațiile umane și orientare scăzută spre sarcină) este eficient când este determinat de interesul autentic pentru oameni, de încrederea în ei, și ineficient când se datorează abordării paternaliste a oamenilor, ceea ce creează la aceștia sentimente de dependență și le scade spiritul de responsabilitate. Primul tip de conducător este numit promoter, celălalt misionar. Stilul dedicat (orientat masiv pe sarcină și extrem de puțin pe relațiile umane) este eficient dacă orientarea
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
tabula rasa din basarabeni, după război, am avea dreptul să ne alegem noi înșine o identitate, să aparținem lumii în care am fi dorit să trăim: să nu mai fim estici, ci occidentali; nu ortodocși, ci catolici sau protestanți; nu paternaliști, ci independenți și individualiști; nu prosovietici și comuniști, ci postmoderni și europeniști. Să transportăm în Basarabia o părticică din universul reperelor noastre politice și culturale, să amenajăm un ambient pe gustul nostru, al... câtorva intelectuali. Bovarisme. A te muta aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fiind analizate de un cerc restrâns de istorici (în general, cei de la Institutul de Istorie al CC al PCR), iar după angajarea regimului Ceaușescu pe linia național-comunismului aceste documente au fost manipulate (chiar falsificate) pentru a servi exacerbării unui cult paternalist. Astăzi, din păcate, o parte a societății românești (chiar unele segmente cultivate) nu este pregătită să înțeleagă și să-și asume faptul că exterminarea evreilor n-a fost doar tragedia acestora, ci a întregii umanități. Abordând chestiunea istoriografiei românești postcomuniste
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în urma unor măsuri violente (legislație defavorabilă, agresiune fizică, constrângeri de ordin material), să renunțe treptat la proprietatea asupra pământului și asupra uneltelor de lucru. în felul acesta țăranul este lipsit de principala sa sursă de venit, devenind dependent de „statul paternalist”, care își arogă dreptul de a repartiza resurse fiecărui individ “în funcție de nevoile sale”. A doua strategie prin care partidul comunist a reușit să-și impună supremația în lumea rurală a fost „inventarea conflictului social”. Cei doi autori pornesc de la ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
pot ticăloși atunci când se complac În hedonism; În acest caz, le lipsesc trei sentimente de bază: compasiunea, respectul și admirația. A compătimi Înseamnă a fi afectat de durerea celorlalți, și acesta e fundamentul comportamentului moral. Să consideri compasiunea un sentiment paternalist și umilitor e o imensă corupere afectivă. De fiecare dată când strigăm: „Vreau dreptate, nu compasiune”, uităm că Însăși compasiunea a fost cea care a deschis drumul către dreptate. Sentimentul potrivit În fața unui lucru valoros este respectul. Este vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
imposibilitatea de adaptare le situațiile noi. Profesorul - dădacă are tendința de a-și proteja în mod excesiv elevii. Este foarte interesat și se implică foarte mult în problemele elevilor (de orice fel ar fi ele). În general manifestă un comportament paternalist și le lasă elevilor prea puțină autonomie. Profesorul - partener este cel care observă, ascultă, analizează, se informează ori de câte ori are de rezolvat o problemă nou apărută în clasă. De asemenea, reflectează înainte de a acționa și rareori își lasă liberă intuiția. În
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]