733 matches
-
expresie, nu neapărat un gen, adică se pot face după ea și filme bune și filme proaste. Captain America este un astfel de film bun, după mine. Sigur, fiind un film cu super-eroi, are doza regulamentară de absurd și de patetism, iar liniile de bază ale intrigii sunt relativ neoriginale: avem de-a face cu un personaj slab dar inimos, care are de suferit din cauza minusurilor fizice până când i se întamplă ceva care-l transformă în super-erou, după care bătalia cu
Căpitanul America e în regulă [Corola-blog/BlogPost/96876_a_98168]
-
portul popular românesc purtându-l - ii, bundițe, fote străluceau în sala de curs - și un salut către profesori „inventat” ad-hoc, chiar din prima zi... Să aduci un cântec din Basarabia pe care să-l interpretezi în așa fel încât nu patetismul, ci o anume nostalgie profundă a liniei melodice să impresioneze... Să fii creativ, să știi să folosești instrumentele de comunicare astfel încât o pagină de Facebook intitulată RoMedia-Identitatea culturală românească să ia ființă chiar din prima zi a întâlnirii! Astfel că
MEDIA ŞI IDENTITATEA CULTURALĂ ROMÂNEASCĂ ( II ) Training pentru viitori jurnalişti din Republica Moldova Buşteni, 3-9 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/94222_a_95514]
-
face prin scris. Iată ce spune L.O.N. în Scrisori din prezentul meu despre publicistul Eminescu (p. 281). Că făcea parte din categoria oamenilor de “presă-apostolat”(de constiință), că “scria despre orice temă cu o intensitate dusă pană la patetism, dovedind că el nu scria doar pentru a-și merita leafa ori pentru a mulțumi pe vreun stăpân, ci din aceeași irepresibilă chemare lăuntrică de a-și face datoria, rostind adevărul despre orice chestiune, fie aceasta chestiunea țărănească, problemele învățământului
Lucia Olaru Nenati: o scriitoare puternic implicată în prezent [Corola-blog/BlogPost/94208_a_95500]
-
fizice și cele sufletești se cicatrizaseră, oamenii începuseră să privească altfel viața. Iată cum caracteriza această perioadă scriitorul Nicolae Stenhardt, într-o carte dedicată lui Geo Bogza, publicată în1982: Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului: „La sfârșitul anului 1918 a început a bate un vânt de optimism, de încredere, de vioiciune, de curiozitate, de vrere de cunoaștere, de aprigă bucurie, de internă fericire și neostenită, frenetică participare la toate ale lumii, de a călători, de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93660_a_94952]
-
de sate? (...) încă n-am reușit să desenez / conturul Patriei / exact precum este / nici cum ar trebui să fie // în sufletul fiecăruia din noi / se răzvrătește o altă geografie" (Lecție de geografie). Ne întoarcem astfel la Coșbuc, Goga, Mateevici. Un patetism ce ar putea părea revolut e reînviat cu autenticitate morală, dovadă a faptului că poezia posedă nu doar un determinism propriu ci și unul legat de contextualizarea sa. Nu e aci demagogie precum în prestațiile triumfalismului național-ceaușist, ci manifestarea unei
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
într-adevăr de cuvintele pe care le angajează într-un joc amețitor, Florica Bud parodiază discursul prozastic tradițional și, implicit, perspectiva rațională, cuminte, asupra lumii. Totul este întors pe dos, într-o imagerie de o imprevizibilitate ștrengărească, sub emblema unui patetism degrevat de solemnitate, împins spre ironie și spre un soi de sarcasm gratuit, "de amorul artei". Gîndul ni se îndreaptă spre Mircea Horia Simionescu, spre Raymond Queneau sau Georges Perec și, bineînțeles, spre patronalul Urmuz. Inconformismul se dovedește maximal, mixînd
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
aer familial și ușor provincial, dar cu atît mai autentic, ar fi putut să aibă, în esență, un uriaș potențial declanșator. Atunci cînd sarcina unor instituții importante, cum ar fi Ministerul Culturii, muzeele și Academia Română, este preluată cu un anumit patetism și cu nenumărate riscuri de către mici fundații sau chiar de către persoane private, semnalul trebuie recepționat și descifrat cu o maximă atenție. Interesul direct al acestor medii pentru un anumit fenomen cultural, paralel cu indolența instituțiilor finanțate de la buget special pentru
Întoarcerea lui Ion Vlad by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8296_a_9621]
-
al Sălii ceaiului, această expoziție se chema, bineînțeles, Patru picturi recuperate, expoziție ce nu putea fi altceva decît un amestec de acțiune muzeografică propriu-zisă, de acțiune a hazardului pur și de valorificare cultural-simbolică a unui fapt de senzație în care patetismul responsabilității față de patrimoniu se întîlnea cu voluptățile rare ale norocului gazetăresc. Dacă dimensiunea muzeografică a acestei expoziții se rezuma doar la faptul că ea a fost organizată într-un muzeu, și nu în unul oarecare, supunîndu-se tuturor rigorilor derivate de
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
scria: “Marele Trofeu cucerit de Luminița Dobrescu la cea de-a doua ediție a concursului de la Brașov a fost o izbândă apreciată de un public numeros. Juriul a decis succesul reprezentantei noa- stre în ampla confruntare, încu- nunând grația, entuziasmul, patetismul și, neîndoielnic, calită- țile vocale ale Luminiței Dobrescu. Iar la a 3-a ediție, printre invitații între care s-au numărat Connie Francis, Josephine Baker, Memphis Slim, câștigătoarea din 1969 a avut o sarcină grea: între o “regină a inimilor
Povestea (?i... pove?tile!) continu? (V) by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/83417_a_84742]
-
despre asta, nu scriu, / altfel realitatea va afla că m-am predat și nu ar fi bine, / realitatea e încîntată să aibă probleme". Nu mai puțin poezia e un soi de mimetism ritualic al vieții și al morții, lipsit de patetism formal, fin ironic la prima vedere, însă în fapt intens participativ, esențializat printr-o disciplinare a emoției. Versurile sugerează un gen de cimitir al unor făpturi și voci iubite, acum greu perceptibile, stăpînit de un ritm "în care ne jucăm
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
Patria originară a fost ingrată. În 1986, Norman Manea nu a mai suportat constrângerile regimului comunist. Corect ar fi să spunem că regimul comunist a fost de vină, nu România, dar distincția nu e funcțională și, pe deasupra, suferă de un patetism al unui patriotism abstract, în care e destul de complicat și destul de riscant să crezi. După 1989, Norman Manea s-a mai întors o dată acasă, în 1997, dar impresiile au fost sumbre. Regăsirea patriei nu a avut nimic sentimental sau idilic
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
Comentariile sale ironic-disperate contrastează cu mesajele voit liniștitoare ale unui personal profesionist, devotat din care se disting pe parcurs medicul logoped, Henriette Durand (Marie-Josée Croze) și ulterior cea care-i "transcrie" romanul, Marie Lopez (Olatz Lopez Garmendia). Regizorul a evitat patetismele, dar și reflecțiile sulfuroase pe marginea cazului, însă, uneori ai impresia că reacțiile firești sunt surdinizate, excesiv liricizate poate și pentru că trecerea de la frustarea primelor momente de vid carceral spre respirația calmă, de amplitudine a scriitorului în fața mării se face
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
hrănit până acum cu alimentul acesta indispensabil al culturii franceze. "Nici prăbușirea Babilonului, nici moartea Atenei, nici destrămarea Romei antice n-au avut gravitatea și semnificația tragică pe care o are ocuparea Parisului de către germani." " Dacă Franța moare, scrie cu patetism, unul dintre cei doi sori la lumina cărora a înflorit și s-a dezvoltat existența mea, s-a stins." "Drama Franței e a umanității întregi." Pericle Martinescu face acum elogiul libertății amenințate: "Fără libertate e tot una cu a nu
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
găsi concentrată sub forma unei dispoziții specifice pe care o vom retrăi mereu atunci cînd ne amin-tim de el. Impresia de bază pe care mi-a lăsat-o Vladimir Tismăneanu e cea a unei energii inepuizabile ale cărei principale atribute, patetismul și blîndețea, au ni-me-rit în intelectul unui energumen deștept, encicloped și iremediabil naiv. Să le luăm pe rînd. După volumul de muncă desfășurată zilnic, Tismăneanu lasă impresia unui intelectual din al cărui trup nu pornesc două mîini, ci mănunchiul de
Patetismul și blândețea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8004_a_9329]
-
Sterea, care vine de prin acele părți, trebuie să știe ceva despre această pătură." Curios este însă că "Liberalul", prezentînd pe larg întrunirea 7, rezumase și alocuțiunile rostite, iar în aceea a lui C. Stere (altfel foarte interesantă, de un patetism întrucîtva strident, frizînd pe alocuri demagogia) nu se sesizează nici un pasaj referitor, direct sau aluziv, la cele două personalități. (Se poate lua în calcul, firește, că, în forma pentru presă, se eliminase tot ce putea fi excesiv!)8 Atacul "Evenimentului
Redutabilul pamfletar C. Stere by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8100_a_9425]
-
deja în ultimele volume, se transformă tacit în paseism și, lucru cu totul neașteptat, în fascinație a naturii. Pe cale de consecință, și trimiterile culturale se estompează (există, în Aritmetica pleoapelor, câteva asemenea aluzii, dar ponderea lor e infimă). Lipsită de patetism, regresia aceasta dă, fără ocolișuri, sentimentul marii poezii. Pe care Traian T. Coșovei a visat-o dintotdeauna și, adeseori, a și scris-o.
I did it my way by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2852_a_4177]
-
mare vâlvă în ultimul timp, să spun și eu vreo două cuvinte. Nu-mi pot explica decadența spirituală (après-guerre?) din Germania care a creiat faima acestui escroc poetic, acestui jongleur exaltat care parcă scrie numai în stadii de narcotizare cu patetismul îngerului căzut, înfundat în toate mlaștinile și sbierând după puritate. E tipicul poet al nervilor epuizate [sic], al oamenilor care nu mai au răbdare să citească o carte la capăt, care reacționează numai la biciu sau cocaină, al Amok-ului, al
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
perceput ca ostracizat, expulzat nu din spațiu, ci din timp. În genere, personajele lui Emil Botta au ceva pirandellian, fără să plece în căutarea autorului, ci mișcându-se confuz în întâmpinarea sfârșitului. În Aventura (II) are loc subiectivarea eului poetic. Patetismul romantic își află "locul sălbatic", propice desfășurării: Trecând prin locul acela sălbatic voi murmura: " Unde e viața mea? Unde e viața mea?" Întrebarea, de un retorism nedisimulat, deschide drumul unei situații absurde: pierderea timpului este o dramă și regăsirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sincer, cu sentimentul că nu mai este cale de întoarcere, că trăiește o experiență unică, totală, definitivă. O „dragoste înțeleaptă” - încearcă Profesorul să-și definească trăirile. Iar eu îmi imaginez situația lui ascultând un alt cântec: Yo vivere, de un patetism latin tipic, profund dramatic. Melodia era cântată odinioară, cel puțin așa miamintesc, de Edith Piaf, cam în vremea când P.H.L. era încă tânăr și nu prevedea ce-l așteaptă: Siberia! Aceea reală și crudă, dar și o „Siberie” a iubirii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
dureri, neliniști, așteptări temătoare, emoții zilnice provocate de ființa fragilă ce palpită la sânul său, sub privirea sa... Ce altă minune există, după Creația divină, dacă nu această repetare „terestră”, a nașterii unui șir nesfârșit de „Adami” și „Eve”? Dincolo de patetismul evident, în cuvintele Teodorei se află, presupun, scriitorul P.H.L., rememorând ceea ce putea (sau trebuia!) să gândească la tinerețe, în fața accederii la noua „calitate socială”: aceea de tată. Deși, într-o asemenea situație, tatăl are preocupări mult mai „concrete”: cum să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
in al meu suflet etc. unde are loc eliberarea în spațiile abisale ale interiorității noastre aflată ea însăși, prin esență, în pururea mișcare. Un continuum spațio-temporal de mare mobilitate cu nesfârșită extindere inducând o mișcare sufletească și intelectivă de profund patetism desfășoară poezia Dintre sute de catarge, mișcare fără oprire din cauza dramaticei irezolvabilității spirituale " Nențeles rămâne gândul/ Ce-și străbate cânturile,/ Zboară veșnic îngânându-l/ Valurile vânturile". Cititorul este intens antrenat odată cu valurile și vânturile, în această dramă cosmică a geniului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care ne arată drumul spre cea mai înaltă măreție a ființei este Nietzsche". Educația nietzscheană are loc prin inducerea sensibilității pentru valori, pentru transvaluarea vieții. Dar gândirea sa nu ne înalță până la ele prin raționamente rigide, ci prin infuzarea unui patetism poetic al minții. Prin gândirea poetică nietzscheană ne auto-descoperim ca adevăr al ființei și ne înaripează în elanul de a ne depăși. Acest lucru nu prin precepte, "prescripții", ci prin "sentimentul intelectual" care nu se află decât într-o sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
individ și societate, pe de altă parte1. La Sofocle, accentul cade pe caracterul uman, cu măreția și contrastele lui. În creațiile lui Euripide, nu destinul este cel care conduce implacabil eroii, ci pasiunile lor puternice; tragedia lui se caracterizează prin patetism, printr-o intrigă mai complicată și prin importanța acordată personajului feminin. Dacă, așa cum se arată mai sus, Electra ocupa în operele lui Eschil o poziție secundară, Electra lui Sofocle este un personaj complex, poate unic din acest punct de vedere
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
substanțe, densități și tonuri diferite fără o altă justificare decît aceea a unei conviețuiri legitime sau aleatorii. în aceste cutii, valize, dulapuri și în tot felul de alte recipiente, mai mult sau mai puțin identificabile, se adună toată tandrețea, ironia, patetismul, bogăția și disperarea mocnită a unei conștiințe neobosite și profunde. Neobosite prin puterea de a lupta cu neantul și profunde prin inocență, prin bucurie și prin împăcarea subînțeleasă cu ideea zădărniciei.
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
în care Coloana... de la Târgu Jiu a fost supusă nenumăratelor agresiuni, în care samsari analfabeți și fără scrupule au aruncat în serie pe piața românească tot felul de falsuri Brâncuși, în care exegeza a delirat, și delirează încă plină de patetism, în care amatorismul hermeneutic a ajuns la limita ridicolului, Barbu Brezianu și-a reeditat, parcă anume spre a oferi calea ieșirii din absurd, monumentala sa lucrare Brâncuși în România. Apărută cu mai mult timp în urmă, la Editura ALL, în
Barbu Brezianu - Brâncuși în România by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8847_a_10172]