1,557 matches
-
negăm, fiindcă în noi vrea (subl. aut., - n.n.) ceva să trăiască și să se afirme, ceva ce, poate, nu cunoaștem încă, nu vedem încă!ť Vibrația internă sesizată de filosof în această permanentă schimbare și devenire aparține patosului, nu etosului, patos de care omul este prea puțin conștient, trăind de fapt starea unică, secvența, conștiența momentului și a finalității sale ca Ťmoralăť". Aparent, această mișcare care se află în spatele întregii vieți fenomenale se contrage în istorie. Dar Nietsche nu e de
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
nu la creștini". Propunerea următoare beneficiază de prestigiul latinității ("Aducându-mi aminte de originea noastră ilustră de la Tibru, mi se indică neapărat două nume: Romulus și Remus"); i se opune opțiunea pentru istoria națională (Mihai și Ștefan). Comicul contrastului dintre patosul istoric și normalitatea socială a numelui e atins de propunerea Horia și Cloșca (respinsă doar pentru că nu există și un al treilea copil, care să primească numele Crișan). Finalul textului contrazice moda culturală a numelor istorice, revenind la banalitatea tradiției
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
și noi."). Trădăm la scenă deschisă, în sunet de fanfare, sub răpăit de gloanțe (ca-n decembrie 1989), trădăm din greu, vital, triumfător, împrăștiat. Trădăm și suntem trădați cu o frenezie multicoloră, ce ține loc și de inteligență, și de patos, și de instinct. Trădăm cum respirăm și nu mai putem respira normal decât aerul fetid al trădării. Și totuși, de ce ne apărăm, plini de oroare, când cineva ne acuză c-am trădat? Dacă acesta e mediul natural al vieții noastre
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
în totală contrazicere cu solemnitatea oficială a actului de a declara. Ar fi interesant de văzut în cîte dintre parlamentele europene se recită sau se citesc versuri; în cel al României, versificația e la ea acasă: folosită cu seriozitate și patos (A. Păunescu: "Doamne-al nostru, Eminescu, / A ne deroba de tine, / De la noi pînă la tine, / Cu minciună vinovată / Numai carte sfărîmată, / Este ca și cum ne-am naște, / Numai pierdere de sine" - vezi și următoarele 7 strofe, în ședința Camerei Deputaților
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
nu. Tradiția devine facultativă, iar sentimentele de clan sau de ierarhie - onoarea, mîndria și demnitatea - capătă o nuanță apăsătătoare de corvoadă socială. Psihologia colectivă prinde culori vii și înseninate, iar frunțile oamenilor, altădată încrîncenate de îndîrjirea suferinței sau de intensitatea patosului religios, se descrețesc sub efectul tonifiant al bunăstării colective. Elveția se îmbogățește cu un elan a cărui energie are drept corespondent altarul părăsit, amvonul gol și băncile neocupate din biserică. Ceea ce dă farmec jurnalului este tocmai tonul autorului: amărăciunea lucidă
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
De exemplu, 61% din cetățeni consideră comunismul drept o idee bună, față de 53% în urmă cu 4 ani, potrivit unui sondaj CSOP. Cercetarea, realizată la comanda IICCMER, este plină de paradoxuri și contradicții. Oamenii regretă și condamnă comunismul cu același patos. Pentru mulți, drepturile fundamentale au contat - și atunci, și acum - mai puțin decât bunăstarea personală. Un procent nesemnificativ (doar 1%) pune corupția și favoritismul pe lista motivelor de evaluare în rău a României de dinainte de ’89. Procent suspect de mic
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
dumnealor acasă și produc pagube care nu te pot lăsa indiferent. Ei trebăluiesc acolo și-i las în pace, de ce să-i deranjez? Totuși, la un moment dat mă intrigă pasiunea pe care o pun în ceea ce meșteresc, cam mult patos pentru repararea vreunei bude obscure. Așa că îi întreb ce e cu bucata aia de tablă pe care iete că lipesc o fotografie. Cică unul dintre ei are o expoziție și ăilalți doi îi ajută. Și plouă la expoziție, întreb? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Într-o seară // În poarta casei de la țară // purta pe umeri o trenă lungă // de frunze ruginii”.... ... „Alo!”. Mai ești prin apropiere? Sper că n-ai avut cruzimea să mă lași să vorbesc singură. Și am făcut-o cu atâta patos... „Sunt aici!” și m-am lăsat purtat de fiecare cuvânt... prin toamna colorată a gândurilor tale. O toamnă atât de minunată că nu am putut să-mi opresc lacrima ascunsă de atâta vreme... Mi se pare, că ți-am mărturisit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cum mi se urcă sângele În obraji, dar eram hotărâtă să rămân. Vă implor să mă ascultați un minut. Nu sunt un robot! Sunt doar o biată ființă care face față cu greu acestui program... M-am trezit vorbind cu patos, apărându-mi cauza și, În clipa următoare, plângeam cu suspine. Profesoara se uita pe sub ochelari la mine, vădit afectată, și cu un ton mai aproape de omenesc, pe care șil dresese tușind ușor, mă invită În bancă. Treci la loc! Și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bisericii. S-a Îndreptat către cele două icoane aflate fiecare În câte o firidă din perete, la dreapta era reprezentat Isus Cristos, iar la stânga se afla Sfânta Fecioară Maria cu pruncul În brațe. Cei care intrau În biserică pupau cu patos și nesaț aceste două icoane făcătoare de minuni, și mai apoi se consternau până la pământ, de mai multe ori. Toate acestea făceau parte din ritual. „Să le fie de bine!”. Nici nu știți cât de mult Îndrăgesc „neîngrădirea”! O, tu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nuanțat conflictele cărții; au speculat topografia , la fața locului; au redimensionat eroii ; au ironizat poncifele comuniste; l-au Înțeles mai bine pe genialul scriitor... Ruxandra Cesereanu, spre exemplu, cea care deschide mărturiile de față, scrie cu ... frivolitate intelec tualizată, cu patos și seducătoare alinturi de autopro clamată vrăjitoare ( de altfel, În unele fotografii, chiar apare cu o pălărie ascuțită de vraci!), despre experiența mosco vită : relatarea scriitoarei conține descrieri dezamăgitoare pentru fanul din mine („ Patriarșie Prudî, locul locul unde sau Întîlnit
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În cascade spre poale, iar noi, Încercând să pieptănăm vârtejurile, dispăream În ele, Înainte de-a ne trezi În aval pe malurile sterpe ale aceleiași discuții. În această atmosferă de deplină Înțelegere, nu se mai Înțelegea nimic. Rabinul vorbea cu patos despre imaculata concepție, un mormon recomanda călduros monogamia și tot atunci l-am pierdut pe brahmanul care, plictisit de atâta așteptare, Începuse să Învețe tehnici voodoo, iar În Încercarea de-a le răpi sufletele asediatorilor prin introducerea de andrele În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
senin. Pun pariu că nu-i de pe-aici, uite-l cum adulmecă, așteaptă ceva, locul ăsta-i destinat să găzduiască întîlniri importante. Allegretto, menuetto, moderato, și apoi ce-o mai fi, aceeași temă festivă, care alunecă întîi către un patos sumbru, apoi către o melodie de marș acompaniată de timpane, tobe și cinele. Trăim într-o țară tristă, își reveni brusc la normal, ăsta e adevărul, spuse, ce poate fi mai trist decît să te simți mereu ca prins într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
adăposteam Într-un colț și vărsam lacrimi amare. Când bunica mea era tânără și frumoasă scria Într-un caiet gros cu file gălbui poezii dulcege, din cele care erau la modă la vestitul Pension, pe care le compunea cu mult patos liric, dar nu Îndrăznea să le citească nimănui. Târziu de tot, pe când aveam zece ani, caietul a fost descoperit după moartea ei, Într-un cufăr cu Încuietori secrete, dar tatăl meu, profesor la o școală de hipoacuzici, un om sever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
taburet să-și Plângă Amarul o dată pentru totdeauna. Pleacă după ore cu Melvin Weiner și se-mbuibă cu cartofi-pai. Jack, stai tu de vorbă cu el, eu îi sunt doar mamă. Spune-i cum o să sfârșească. Alex, continuă ea cu patos, văzând că dau s-o șterg din încăpere, tatele 1, totul începe cu o diaree, dar știi la ce duce? Cu un stomac sensibil ca al tău, știi la ce-o să ajungi până la urmă? O s-ajungi să porți o pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lacrimogen, o trimiți pe Mabel Zăpăcita“. Cât ținea lungimea Rinului, era toată provincia ei. Nu exista oraș, mic sau mare, Între Köln și Mainz unde să nu fi căutat ceva de interes, plantând fraze dramatice pe buzele unor oameni ursuzi, patos pe buzele unor femei prea copleșite de durere ca să mai scoată vreun cuvânt. N-a existat sinucidere, femeie asasinată sau un copil abuzat care să-i fi stârnit cea mai mică emoție. Fusese un artist când era vorba să examineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scaun de birou n-o putea obține. Și, În timp ce ciugulea din pește și se uita pe furiș la Janet Pardoe, se gândea nu la veniturile curente, la drepturi de autor și procente din vânzări, nici la cititorii care plângeau la patosul său sau râdeau la umorul lui În dialect, ci la scările ce duceau la saloanele londoneze, cu ușile duble deschizându-se larg, la fețele femeilor care se Întorceau spre el cu interes și respect când i se anunța numele. Curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe un fotoliu cu umplutură moale. O mână mare se ridicase la o sprânceană de culoarea ghimbirului — Am luat câteva de dimineață, dar am amețit de la ele, așa că n-am mai luat după aceea. Postura lui Bull era plină de patos. Își strângea genunchii inocent, de parcă ar fi vrut să-și ascundă și mai bine comoara de ochii celorlalți. Alan știa că trebuie să-i spună pe loc despre ce e vorba. — John, ți-am dat pastilele acelea cu un scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
praf și stofă umedă, am încercat să mă vizualizez în momentul coliziunii, eșecul relației tehnice dintre propriu-mi corp, aroganța pielii, și structura inginerească ce-l susținea. Îmi aminteam când vizitasem Muzeul Imperial al Războiului cu un prieten apropiat, și patosul care împrejmuia segmentul de carlingă a unei aeronave japoneze de luptă Zero din al Doilea Război Mondial. Amalgamul de fire electrice și pânză ruptă întins pe podea exprima toată izolarea războiului. Plexiglasul fumuriu al bolții carlingii conținea un mic fragment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mare, lucru la care trebuie să mă gândesc acum. A fi materialist are o anumită virtute morală. - Laboratorul de Cercetări Rutiere... am repetat. Documentarele televizate arătau deseori filmări ale unor accidente rutiere simulate; mașinile acelea mutilate erau dominate de un patos ciudat. - Aduce puțin cam mult aminte... - Asta-i ideea. Pe deasupra, acum știu că pot da ceva de care înainte nu eram nici măcar de departe conștientă. E o chestiune nu atât de datorie, cât de implicare. Cincisprezece minute mai târziu, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și care însemna, în definitiv, lichidarea esenței înseși a utopiei. Poate nici un alt autor nu a pus problema într-un mod atât de tranșant ca dl. Manolescu. Mă alătur acestor considerații cu unele personale dar mai modeste desigur. Privind retrospectiv, patosul revoluționar de care dădeau dovadă comuniștii (propaganda imensă, paradele muncitorilor și cele militare, cultul personalității, poeziile și cântecele patriotice,cuvântările înflăcărate etc.) este acum ceva de neînțeles. S-a urmărit adeziunea poporului la orice măsuri luate de partid dar oamenii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sunt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea‑i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă, dar atât de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă, fără patos, ca atunci când spui după o beție: „Noapte bună, domnilor!“. Deși atunci i se păru că nu‑i prea reușise. Vocea Îi era pură și sonoră, silabele tăioase, mesajul simplu, dar Întrucâtva Înmuiat, ca o plesnitură. Din ziua În care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Mendel Osipovici. Nu, nu era o scrisoare de dragoste, ci conținea unele relatări despre semnificația unor poeme inedite, deci sugestii pentru tânara lui colaboratoare care Îi traducea În rusă poeziile. Și totuși din scrisoare se degaja o anume ambiguitate, „un patos corintic“, „un nemăsurat orgoliu tetrebic (ca să citez versurile sale). Numai că sufletul lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. Sunt convinsă, domnule, Încă sunt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m‑aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. Sunt convinsă, domnule, Încă sunt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m‑aș fi simțit umilită sau pierită, aș fi fost În stare să‑i iert „patosul coribantic“ În numele iubirii noastre unice și singulare, i‑aș fi iertat, cred, orice necredință - poeților și zeilor li se iartă orice. Dar faptul că discuta În scrisoare cu tânăra făptură despre poezia sa, despre sufletul său, despre sursele tainice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
încuiată, de absentă la agitația din jur. Descoperise o întreagă lume. Fascinantă, uluitoare, a cărei existență n-o bănuise. El o privea cufundat în fotoliu, speriat și fericit de asemănarea acestor momente cu clipele de altă dată. Ea povestea cu patos întâmplările de la muncă, rostea numele lui Bariu de o sută de ori iar el revedea zilele căsniciei lor, când venea acasă și-o înnebunea vorbind de Marina cu aceeași încredere și speranță. Departe de a face o analogie între cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]