3,339 matches
-
Corbului, Iașii și locuitorii lui în 1840 - toate aparținînd aceleiași specii a eseului memorialistic. Sunt mai profunde și mai subtile decît piesele românești. Fragmente, fragmente, fragmente..., la nesfîrșit! Partea inițială din Studie moldovană revine aproape identic în Cugetări, tabloul petrecerii patriarhale de Armindeni din aceeași Studie va fi reluat în Amintiri, deoarece autorul le concepuse pe toate sub semnul provizoratului. Proza lui pare o succesiune de fragmente înrudite, de încercări preliminare, în vederea conceperii unei viitoare mari opere, rămasă însă nescrisă. Prin
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
aceste însemnări au astăzi pentru noi valoare în sine. Paginile lui Russo relevă o dominantă tematică asociată unei dominante stilistice, amîndouă la fel de vizibile. Pe de o parte, obsesia timpului, detectabilă pretutindeni și avînd un sens clar - regretul pentru dispariția Moldovei patriarhale și arhaice. Luptător pentru progres, participant la Revoluție și convins de inevitabilitatea europenizării noastre, prozatorul Russo este însă un laudator temporis acti. La fel ca și Mihail Kogălniceanu, artistul Russo este, față de doctrinar, un "reacționar". Evident, Russo nu-i nici
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Criticul încearcă să vadă lumea prin ochii lui Negruzzi, în contextul lumii românești de la începutul secolului al XIX-lea, când tinerii de la noi începuseră să ia drumul Parisului, împestrițata lume medievală privea cu uimire dezgustată spre noile ținute bonjuriste, bărbile patriarhale se transformau peste noapte în favoriți, iar monoclul devenise simbolul aroganței burgheze. Limba română se afla și ea în tranzit. Oala în fierbere a latinității nu reușise încă să dizloce capacul alfabetului chirilic, excesele puriste ale Școlii Ardelene începuseră timid
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
faptul că mentalitățile se schimbă constant), după criterii culturale (strict determinate de așteptările unei comunități naționale ori etnice) și, nu în ultimul rînd, în funcție de supremația unui gen (critica feministă a ultimilor șaptezeci de ani a revoluționat practic canonul, demonstrîndu-i orientarea patriarhală) ori a unei apartenențe (de un tip oarecare). S-a ajuns, pe bună dreptate, la concluzia că nu valoarea estetică reprezintă instrumentul prin excelență operativ al canonului, ci, adesea, elementele extraestetice, acele componente arbitrare ale oricărui proces de creație (de
Canonul oriental by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8966_a_10291]
-
al oamenilor dotați pentru afaceri, care și-au propus să facă din BOR instituția cea mai bogată din România. În fruntea celuilalt grup, al "ideologilor", s-a înstăpânit deja, cu binecunoscutul amestec de șiretenie și intoleranță, Vincențiu Ploieșteanu, episcop vicar patriarhal, o trompetă nervoasă prin care au început să se scurgă tot felul de semne ale intoleranței pe care biserica majoritară din România pare s-o îmbrățișeze. Cred că e datoria fiecărui stat de a garanta dreptul cetățenilor săi la libertatea
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
pe strada Lirei. De data aceasta, m-am instalat cu "Erika" într-o mansardă. De la fereastra mea, cînd fumam în picioare, vedeam o mulțime de acoperișuri. Acolo am scris Bine mamă... și Călătorul prin ploaie. Cartierul îmi plăcea, avea ceva patriarhal, un frumos amestec de case cu curți și imobile din perioada modernismului interbelic. În plus, nu departe locuia actrița și poeta Ioana Crăciunescu. Casa ei era frecventată, la ora aceea, de crema culturală a Bucureștiului - actori, scriitori, pictori și, bineînțeles
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
este timp-larvă, timp-nimfă și timp-făptură înaripată, simultaneitate și succesiune, este palingenezie și clipă încremenită. Orbitor este Levantul romanesc al lui Cărtărescu. Revoluția de la '48 a devenit cea din anii '89 ai sutei următoare, căuzașii devin manifestanți, pirații devin teroriști, Bucureștiul patriarhal, plin de verdeață, a devenit cel al blocurilor, Manoil s-a transformat în Mircea, iar poezia în proză. Registrele stilistice se succed și aici (de la basm la roman SF sau la stilul triumfalist din reportajul anilor staliniști, de la roman de
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
înviat!". E fără îndoială o parodie - începînd cu stilul de jurnalist mediocru și terminînd cu citirea textului de mai sus pe fondul unei zile de viscol și zloată din ajunul Crăciunului. însă absolut totul în schița lui Caragiale respiră bonomia patriarhală a acelei belle époque românești, unde semnele occidentale (ca, de exemplu, o presă veșnic la zi) se uneau încă armonios cu lumea patriarhală, instalată parcă pentru o sută de ani. N-a fost așa. Acea lume patriarhală avea să mai
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
zile de viscol și zloată din ajunul Crăciunului. însă absolut totul în schița lui Caragiale respiră bonomia patriarhală a acelei belle époque românești, unde semnele occidentale (ca, de exemplu, o presă veșnic la zi) se uneau încă armonios cu lumea patriarhală, instalată parcă pentru o sută de ani. N-a fost așa. Acea lume patriarhală avea să mai dureze aproximativ o jumătate de secol; anii 1946 și 1947 rămîn, probabil, ultimii ani în care aluziile jurnalistice la sărbătorile Paștelui și Crăciunului
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
Caragiale respiră bonomia patriarhală a acelei belle époque românești, unde semnele occidentale (ca, de exemplu, o presă veșnic la zi) se uneau încă armonios cu lumea patriarhală, instalată parcă pentru o sută de ani. N-a fost așa. Acea lume patriarhală avea să mai dureze aproximativ o jumătate de secol; anii 1946 și 1947 rămîn, probabil, ultimii ani în care aluziile jurnalistice la sărbătorile Paștelui și Crăciunului au mai putut trece de o cenzură deja omniprezentă și omnipotentă. Astăzi, în primăvara
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
australieni că nu-și împrejmuiesc casele, "aici e ca la bunica în sat", îmi zic în sinea mea, și acolo se punea, până nu demult, mătura în ușă când plecau la câmp ori la târg. Australia este încă o țară patriarhală, deși în centrul marilor orașe se află acele construcții gigantice de tip american. În rest, Australia este un mare sat, cu case fără etaj, împrejmuite de vegetație, risipite pe sute și mii de kilometri pătrați. De aceea mă simt bine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mei s-au mutat temporar la oraș, la Vatra-Dornei. După ce am intrat în Clubul Ceferiștilor încă înainte de a mă naște, club la care sunt bine primit și astăzi, toamna anului 1951 a adus pe lume un prunc predestinat unei vieți patriarhale, dar zbuciumate, pe un pământ străvechi și magic. Am fost crescut și îngrijit de bona nemțoaică Gertrude, bine educată și foarte pretențioasă la pregătirea meselor, care aveau orar fix. Nu o să uit niciodată gustul savuros al supei de găină îde
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
cu medicul specialist ginecolog Ion Vasiliu, care a venit acasă la mine într-o seară, cu o sticlă de votcă, să o ceară de soție și, bineînțeles, după ce am băut-o, am fost destul de încântat să-mi fie cumnat. Viața patriarhală din Dorohoi, oraș mic și cochet, cu obiceiuri moștenite de la evrei, care au format una din cele mai puternice comunități ebraice din țară, nu a atras-o definitiv și, când s-a ivit ocazia, a revenit la Vama, ocupând prin
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sau de apărare; Statul ar fi deci, În mod esențial, o unitate supragentilică”. 2. Cea de-a doua poziție - relevă filosoful neokantian - rezidă În afirmația că „un anumit caracter politic” poate fi constatat chiar În faza numită prestatală, În familia patriarhală, așa cum ne-o prezintă Biblia, sau tradiția romană, unde se poate vorbi despre autoritatea lui pater familias, având totodată, simultan, un caracter public, dar și privat, de exemplu În funcția penală; deci: cu caracter politic! De fapt, observă Giorgio del
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se desprinde acea tandrețe stranie, armonioasă, a celui care se reîntoarce după mult timp acasă și descoperă că toate sunt bune, inclusiv cele rele. Cu o lipsă de pudoare medievală, animalele se instalează comod în mijlocul oamenilor, într-un pașnic tablou patriarhal pe care nu-l scutură decît bubuiturile de tun, fără ca vreodată oroarea războiului să se instaleze pe deplin în micul sat bosniac. Regizorul reușește un fapt remarcabil, să evite tragicul printr-o permanentă plonjare în miracol, în izvorul de bucurie
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
inimă prea iubitoare. Iar cea care s-ar cuveni să se arate depășită de situație mă ia la refec, mă face cu ou și cu oțet, îmi freacă ridichea, mă critică, îmi caută nod în papură la nesfârșit. Umple vidul patriarhal! Of, slavă Domnului! Slavă Domnului! Măcar ale lui erau pula și coaiele! Pradă ușoară (ca să folosim un eufemism) sub aspectul masculinității în această lume de goimi cu păr și gură de aur, între picioare (Dumnezeu să-l binecuvânteze pe tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
societatea matriarhală existau cel puțin 22 de nume. Este posibil să fi fost mai multe și să fi dispărut de-a lungul istoriei, iar altele moștenite să se modifice foarte mult. Acum 4-5000 de ani, chinezii erau deja în societatea patriarhală și începuse procesul de formare a claselor sociale. În această perioadă de tranziție, luptele între triburi au devenit frecvente, iar cei care se distingeau în lupte erau recompensați cu pământuri. Ei își luau familiile, soldații și prizonierii de război și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
devenit astfel prenumele lor. În secolul al III-lea î.e.n., împăratul Qin Shi Huang a reunificat mare parte din teritoriul Chinei de azi, în acest proces de continuă evoluție socială, numele moștenit din societatea matriarhală și cel asumat în cea patriarhală au fost combinate. În următorii peste 2000 de ani cât a durat societatea feudală, s-au succedat zeci de dinastii mari sau mici. În fiecare nouă dinastie s-au creat noi feude, care au dus la apariția de noi nume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acasă și citind, pînă tîrziu, Magazinul de rarități al lui Dickens. La Început, Rowe fusese indignat și uluit la gîndul că cineva Încercase să-l asasineze: crima era o specialitate a lui, o caracteristică personală, incompatibilă cu locuitorii acestei lumi patriarhale și pașnice din care fusese exilat și ai cărei reprezentanți tipici păreau să fie doamna Bellairs, cucoana cu pălăria pleoștită și pastorul Sinclair. Un criminal ar trebui să se simtă la adăpost de crime - mai ales de crimele unor astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
2000 și 2001, a fost Însărcinat cu afaceri a.i. în Marea Jamahirie Arabă Populară Socialistă Libiană. La 1 septembrie 2000, îi este înmânat personal de Prea Fericitul Patriarh Teoctist, în audiență la Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române de la Dealul Patriarhiei, "Crucea Patriarhală", de aur, cu brevet semnat de Patriarh, pentru "prețuire și recunoaștere a lucrului bineplăcut lui Dumnezeu", săvârșit pentru contribuția, din anii 1994 1999, la realizarea Bisericii Ortodoxe Române și a Așezământului de la Jerihon. Este membru al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
fi plăcut să duc o viață simplă, cu "munci și zile" care liniștesc, odihnesc mintea; o viață unde boala-i nimica toată și, prin extensie, moartea e și ea nimica toată. Să fiu o femeie din lumea cumsecade a satului patriarhal, ca bunica Leonora. Cu bucurii timide și zîmbete timide, cu gesturi timide și cuvinte timide. Pantofii de duminică, feriți cît se poate de... glodul strămoșesc, icoana Sfîntului Gheorghe, înnegrită de flăcările lumînărilor, respirația paradisiacă, atunci cînd răcoarea dimineții de Florii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o hârtie împăturită cu multă grijă, pe care i-o întinse lui Virgil, ca unui mai bun știutor de carte, ca să se convingă că nu grăise-n deșert. Impresionat de cele aflate, Virgil despături hârtia și văzu pe ea sigiliul patriarhal și iscălitura olografă a înalt prea fericitului, însoțită de o cruce prelungă și apăsată. Apoi, după o pauză, dădu citire cu glas tare documentului, ca să audă și soția sa. Documentul cu pricina era o hotărâre prin care patriarhia o numea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
într-adevăr, pe maica Agripina în funcția de administrator la Inbstitutul Teologic din strada Sfânta Ecaterina (în localul unde fusese cândva școala normală a Societății pentru Invățătura Poporului Român, pe care o urmase tatăl său cu ani în urmă). Decizia patriarhală intra în vigoare peste o săptămână și ceva, după sărbători. Sfârșind de citit, Virgil puse hârtia pe masă și zâmbi, parcă nevenindu-i să creadă că maica Agripina avea parte de o asemenea cinste și că, pe viitor, n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
slab, căruia i s-au pus în cârcă toate relele omenirii pentru a avea, în plan social, justificarea exploatării sale, iar, în plan metafizic, justificarea alungării sale de la masa îmbelșugată a spiritului, este de fapt un construct universal al societății patriarhale de pretutindeni în lume, nu un specific al privirii sino-niponice. Cu siguranță că așa este. Și totuși. Dacă lumea civilizată apuseană a ajuns, în urma unor lupte îndelungate, la a denunța și aboli acest tip de segregare sexuală, ce ne poate
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
să devină om. Desigur, nu precum Robinson Crusoe de unul singur pe o insulă pustie, ci în mijlocul unei societăți. Secole de-a rândul, numeroase obiceiuri și norme au fost considerate evidente în societate. Erau garantate de către o autoritatea religioasă și patriarhală. În Europa, normele elementare pentru formarea persoanei umane în ciuda tuturor carențelor și limitelor sale au fost transmise timp îndelungat de familie, școală și Biserică. Dar în epoca modernă, odată cu răspândirea secularizării, și-au pierdut tot mai mult din caracterul evidenței
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]