634 matches
-
Basarab, Vladislav-Vlaicu și lui Ștefan cel Mare și Sfânt care a amânat depunerea jurământului vreo 30 de ani . Turco-mongolii, veritabili migratori asiatici, aduc cu ei forme și practici vasalice care reflectă relația supus-dominator. Este știut că primitivismul turco-mongol bazat pe patriarhat, pe ail și kuren, are la bază respectul datorat tatălui de către fii. Acest fel de relații s- au extins și la nivelul raporturilor dintre populații și comunități. Era suficient ca un șef al unui trib să se recunoască fiul altuia
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de organizații, sunt predominant sau chiar exclusiv promovate formele raționale de cunoaștere, excluzând experiențele emoționale sau intuitive, care sunt considerate ca având efecte destabilizatoare sau distructive. Raporturile de putere socială constituite induc genul ca o categorie de diferențiere care favorizează patriarhatul direct conectat cu raționalitatea birocratică și cu efortul de dominare a emoțiilor și de stăpânire a intuițiilor neraționalizate. Putnam și Mumby au demonstrat însă prin cercetările lor, că emoția include sentimente despre ceea ce este bun, drept și posibil. Sensibilitatea față de
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
bărbații sunt mai bine pregătiți decât femeile în cazul aceleași profesii și implicit, mai bine plătiți). 3. Teoriile feministe, preocupate mai degrabă de variabile ce nu aparțin pieței muncii, consideră că poziția dezavantajată a femeii pe acest palier se datorează patriarhatului și statutului de subordonare, atât în societate cât și în familie. Influența stereotipurilor sexuale asupra segregării ocupaționale în funcție de sex, a fost reliefată și de o serie de anchete (perioada 1992 - 1993) în organizații ale unor țări cu economie în tranziție
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
trebuie să mențină legăturile cu împăratul Bizanțului, pentru că acesta rămînea totuși singurul reprezentant al puterii laice legitime. Pentru a apăra Roma asediată de longobarzi, papa făcuse o înțelegere cu barbarii și fusese criticat cu asprime de împărat. Nici raporturile cu Patriarhatul de Constantinopol nu au fost mult mai bune. Conciliul de la Calcedon recunoscuse titlul de patriarhat al sediului din Constantinopol, însă această hotărîre, determinată de presiunile exercitate de curtea bizantină, fusese contestată de Leon cel Mare, așa cum am văzut (p. 000
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
laice legitime. Pentru a apăra Roma asediată de longobarzi, papa făcuse o înțelegere cu barbarii și fusese criticat cu asprime de împărat. Nici raporturile cu Patriarhatul de Constantinopol nu au fost mult mai bune. Conciliul de la Calcedon recunoscuse titlul de patriarhat al sediului din Constantinopol, însă această hotărîre, determinată de presiunile exercitate de curtea bizantină, fusese contestată de Leon cel Mare, așa cum am văzut (p. 000). Patriarhul Ioan Postitorul (582-595), susținut de împăratul Maurițiu, a adăugat la titlul său și pe
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
patriarhului Chiril al Alexandriei ocazia de a interveni împotriva lui atît la curtea imperială, cît și pe lîngă episcopul Romei, inițiind astfel un conflict în care dezbaterea ideologică era și o formă de manifestare a rivalității dintre cele două mari patriarhate orientale. Așa cum am explicat pe larg în altă parte (a se vedea pp. 000-000), polemica l-a determinat pe Nestorie să-i ceară lui Theodosius al II-lea convocarea unui conciliu. Au fost, în realitate, două concilii, controlate de cele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Vita e Pensiero, Milano, 1974. CAPITOLUL XVII DEZBATERI TEOLOGICE PRECALCEDONIENE ȘI POSTCALCEDONIENE îN ORIENT I. REPERE ISTORICE Două trăsături caracterizează ansamblul dezbaterilor teologice din mediul bizantin: pe de o parte, legătura lor cu disputele pentru întîietate și putere dintre marile patriarhate din Orient (Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Constantinopol); pe de altă parte, legătura lor cu politica imperială, din cauza controlului pe care, începînd cu Constantin, împărații l-au exercitat, sau au încercat să-l exercite, în mod constant asupra Bisericii. E limpede așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
teologiei antiohiene, Teodoret al Cyrului și Iba din Edesa, ca și pe patriarhul Domnos. Un prezbiter din Alexandria fidel lui Dioscor, Anatolie, a fost numit patriarh al Constantinopolului. însă tocmai el l-a trădat pe Dioscor, dîndu-și seama că prestigiul patriarhatului de Constantinopol putea fi consolidat printr-o alianță cu Leon și cu sora mai mare a lui Theodosius, Pulcheria, care, după moartea împăratului, survenită în urma unei căderi de pe cal în iulie 450, recîștigase controlul asupra regatului și reușise să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
urmă, a fost nevoit să-l condamne pe Nestorie) și pe Iba, menținînd condamnarea lui Nestorie. A aprobat treizeci de canoane, dintre care al douăzeci și optulea (adoptat într-o ședință la care legații romani nu erau prezenți) consfințea primatul patriarhatului de Constantinopol imediat după episcopatul roman. Acest fapt a întîrziat ratificarea de către papă a hotărîrilor conciliului, inclusiv a formulei dogmatice; ratificarea a avut loc la 21 martie 453 și excludea în mod expres tot ceea ce contrazicea canoanele de la Niceea (adică
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deschisă. Edictul a fost acceptat însă de Petru Mongo, care a trebuit să facă față opoziției călugărilor egipteni care nu i-au mai recunoscut autoritatea, dînd astfel naștere așa-numitei grupări a acefalilor (pentru că nu se considera dependentă de nici un patriarhat), ce urma să aibă cel mai prestigios purtător de cuvînt în Sever de Antiohia. în timpul domniei lui Anastasius (491-518) a continuat efortul de a impune Henotikon-ul, astfel încît doi patriarhi de Constantinopol (Eufemiu, 490-496; Macedoniu al II-lea, 496-511) au
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
demonstra că Părinții Bisericii nu au admis niciodată existența a două naturi distincte în Cristos după unirea ipostatică. în perioada 515-520 se desfășoară schimbul de scrisori dintre Sever și gramaticul Sergiu, un literat care trăia probabil în dioceza Halebi, în patriarhatul Antiohiei. Acesta îi scrisese episcopului de Halebi, Antoninus, deoarece considera drept insuficientă formula „Nu spunem că proprietățile sînt separate”, inclusă în mărturisirea de credință impusă celor care se converteau de la difizism la monofizism; Sergiu crede că, așa cum se spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
517), 123 (11 aprilie 518). Sever a întreținut o vastă corespondență, care a fost adunată în 23 de cărți cu un total de circa 4.000 de scrisori (4 cărți de epistole scrise înainte de a deveni patriarh, 10 din perioada patriarhatului, 9 începînd cu exilul); mai tîrziu a fost alcătuit un extras (Eklogai), și el în mai multe cărți, cuprinzînd circa 700 de scrisori din perioada patriarhatului. A șasea carte din această selecție, conținînd 123 de scrisori, a fost tradusă în
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de scrisori (4 cărți de epistole scrise înainte de a deveni patriarh, 10 din perioada patriarhatului, 9 începînd cu exilul); mai tîrziu a fost alcătuit un extras (Eklogai), și el în mai multe cărți, cuprinzînd circa 700 de scrisori din perioada patriarhatului. A șasea carte din această selecție, conținînd 123 de scrisori, a fost tradusă în siriacă în 669, de către preotul Atanasie din Nisibi, și s-a păstrat pînă azi. Pe baza altor manuscrise siriece de proveniență monofizită s-au putut publica
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
combătute de Vasile se numărau afirmația potrivit căreia Logosul a pătimit cu trupul și formula teopaschită „unul din Sfînta Treime a pătimit”; discuția era legată în mare măsură de interpretarea unor pasaje din Scripturi. între 512 și 518, adică în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, Ioan a scris o lungă Apologie a conciliului de la Calcedon, compusă din cel puțin opt cărți (care ar putea fi identică totuși cu opera precedentă), din care s-au păstrat fragmente în Contra gramaticului nelegiuit a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
efectua în iarna 536-537 o călătorie în diocezele aflate sub jurisdicția sa, cu scopul de a-i elimina, chiar și prin cele mai violente mijloace, pe ultimii monofiziți. în 537 sau 538, un sinod format din 132 de episcopi din patriarhatul antiohian a aprobat formula lansată la conciliul de la Calcedon și l-a anatemizat pe Sever. în 540, Chosroes I, regele perșilor, a invadat Siria și a distrus Antiohia; Efrem a trebuit să fugă în Cilicia, dar s-a reîntors fără
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pavel din Tabena, și să condamne origenismul; Efrem însuși s-a situat pe poziții antiorigeniste, fiind influențat de călugării de la mănăstirea din Sava, de lîngă Ierusalim, unde fusese găzduit după sosirea sa la Gaza. A murit după 18 ani de patriarhat, deci în 545 (potrivit altora, care plasează numirea sa în 526, în 544). Din nefericire, toate operele sale s-au pierdut, cu excepția cîtorva fragmente (una singură ar putea fi completă). Despre scrierile lui ne informează Fotie, care cunoștea o culegere
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Iustinian asupra acestui punct, așa cum am văzut - nu și amintirea acestuia. Totuși, la 8 decembrie, Vigilius a ratificat condamnarea celor Trei Capitole pronunțată de conciliu, provocînd reacții violente în Occident și, mai cu seamă, o ruptură cu Bisericile din patriarhatul Aquileia, care nu se va remedia decît în 689. S-a păstrat și o altă scriere a lui Iustinian referitoare la această chestiune: o scrisoare lungă și dură împotriva unei opere pierdute, al cărei autor, necunoscut, lua apărarea celor Trei
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fuseseră apoi martori direcți ai vieții lui Sava, iar Chiril avea și amintiri din copilărie despre el. în mănăstiri existau probabil arhive pe care Chiril ar fi putut să le folosească, așa cum a făcut în mod cert cu cele ale patriarhatului din Ierusalim pentru a relata evenimentele publice din viața Sfîntului Sava. în Viața Sfîntului Sava (105), Chiril anunță și o biografie a lui Ioan Isihastul; la începutul acesteia, Chiril precizează că scrierea constituie începutul logos-ului (discurs sau carte). Ulterioarele
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
485, cînd Petru Fulon, reînscăunat la Antiohia, i-a trimis epistola sinodală lui Martirios, Ioan era la Ierusalim. După moartea lui Petru Ibericul la 1 decembrie 488, Ioan a devenit episcop de Maiuma. Opera sa, Pleroforiile, a fost scrisă în timpul patriarhatului lui Sever de Antiohia, adică între 512 și 518, așa cum rezultă din text (cap. 24). Plêrôphoria e un termen important din vocabularul patristic, prețuit în special de Capadocieni și de tradiția monastică și hagiografică, și desemnează siguranța plină de încredere
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lume o acțiune care ar fi fost și mai emblematică datorită unei curiozități a istoriei: centrul lumii ortodoxe nu se află într-o țară creștină, ci în Turcia. Nici măcar cucerirea Constantinopolului de către otomani în 1453 nu a putut să îndepărteze patriarhatul echivalentul ortodox al Vaticanului din capitala sa istorică. Împreună cu domnul și doamna Clinton, am avut ocazia să-l întâlnesc pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la reședința său din centrul vechiului oraș al Instanbulului. Acesta din urmă este un oraș frumos, dar
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
capitala sa istorică. Împreună cu domnul și doamna Clinton, am avut ocazia să-l întâlnesc pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu la reședința său din centrul vechiului oraș al Instanbulului. Acesta din urmă este un oraș frumos, dar zgomotos și aglomerat. Spre deosebire de el, Patriarhatul este liniștit, mistic și modest. Patriarhul însuși este cetățean turc, rezervist și absolvent al seminarului Halki. El arată exact așa cum ne-am aștepta să arate un patriarh, cu o barbă lungă, albă, cu medalioane și o cruce la gât, înveșmântat
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
așa, în cîțiva ani, cînd fiii sau frații lui Huzu, Abrudan sau Avram vor urca pînă în preajma listei FIFA, vom ajunge să avem parte nu de ierarhii, ci de războaie ale dinastiilor. O comisie de arbitri alcătuită pe criterii de patriarhat, un spațiu părăsit de moralitate și plin de intrigi, o instanță care legitimează compensația și absurdul (există încă membri CCA care cred că Thereau trebuia neapărat eliminat, iar Miklos Nagy e întîiul Argus al patriei). Fiecare arbitru e pila cuiva
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
episcop este "stăpân nediscutat", neavând o altă autoritate superioară decât cea a Sinodului, în eparhia sa. Patriarh, mitropoliți sunt raguri, nu funcții administrative sau, în orice caz, nu funcții administrative superioare episcopatului. Patriarhul Miron Cristea dorea ca prin aceste gesturi Patriarhatul să constituie o autoritate administrativă absolută. Pastorala Patriarhului care depășea canoanele, se ocupa de un fapt petrecut într-o altă eparhie. Dispozițiile patriarhale extinse la nivelul tuturor bisericilor ortodoxe reprezenta o încălcare flagrantă a autorității Sfântului Sinod. Tendința de a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
acesta era totuși în continuare singurul reprezentant al puterii laice legitime. Pentru a apăra Roma asediată de longobarzi, papa făcuse o înțelegere cu barbarii și fusese criticat cu asprime de împărat. N-au fost mult mai bune nici raporturile cu Patriarhatul de Constantinopole. Conciliul de la Calcedon recunoscuse titlul de patriarhat al sediului din Constantinopol, însă această hotărâre, determinată de presiunile făcute de curtea bizantină, fusese contestată de Leon cel Mare, așa cum am văzut (p. ???). Patriarhul Ioan Postitorul (582-595), susținut de împăratul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
laice legitime. Pentru a apăra Roma asediată de longobarzi, papa făcuse o înțelegere cu barbarii și fusese criticat cu asprime de împărat. N-au fost mult mai bune nici raporturile cu Patriarhatul de Constantinopole. Conciliul de la Calcedon recunoscuse titlul de patriarhat al sediului din Constantinopol, însă această hotărâre, determinată de presiunile făcute de curtea bizantină, fusese contestată de Leon cel Mare, așa cum am văzut (p. ???). Patriarhul Ioan Postitorul (582-595), susținut de împăratul Maurițiu, și-a adăugat titlului său și pe cel
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]