273 matches
-
umane în limbajul luminii și frumuseții. Liviu PETCU - Diacon, Asistent cercetător științific, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”, doctorand în Teologie Ortodoxă, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna”, disciplina „Patrologie și literatură patristică”.
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
patristice și a lecturii unei părți a manuscriselor, această observație nu este deloc înțeleasă. 8. Insuficiența analizei istorice Această critică poate fi formulată în termeni destul de generali. Există impresia că diferiți autori nu au avut curiozitatea de a privi la Patrologia lui Migne, cu atât la mult la edițiile critice mai recente. Mare parte dintre aceștia lucrează pe florilegii deja tăiate și adunate și nu le repun în contextul lor, chiar și în cel mai imediat. De aceea vor cita cuvintele
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
Hachette, Paris, 1963, p. 1498. footnote>, „Părinte al Bisericii” sau „Părinte Bisericesc” se cuvine, în mod strict, doar scriitorilor bisericești care îndeplinesc următoarele patru condiții: viață sfântă, învățătură de credință ortodoxă, aprobarea Bisericii, vechime<footnote Cf. J. Tixeront, Précis de Patrologie, neuvième édition, Paris, librairie Victor Lecoffre, J. Gabalaa, Éditeur, Rue Bonaparte 90, 1927, p. 2-3; F. Cayré, A. A., Précis de Patrologie, Histoire et doctrine des Pères et Docteurs de l’Église, Tome Premier, Livres I et II, Sociéte de
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
următoarele patru condiții: viață sfântă, învățătură de credință ortodoxă, aprobarea Bisericii, vechime<footnote Cf. J. Tixeront, Précis de Patrologie, neuvième édition, Paris, librairie Victor Lecoffre, J. Gabalaa, Éditeur, Rue Bonaparte 90, 1927, p. 2-3; F. Cayré, A. A., Précis de Patrologie, Histoire et doctrine des Pères et Docteurs de l’Église, Tome Premier, Livres I et II, Sociéte de S. Jean L’Évangéliste, Desclée et cie, Éditeurs Pontificaux Paris -Tournai-Rome, 1927, p. 3; Arhid. Prof. Dr. Constantin Voicu, „Cu privire la Sfinții Părinți
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
Sfinților Părinți în sânul Bisericii nu se poate rezuma la importanța literar istorică a scrierilor patristice, ci se referă mai ales la învățătura lor bisericească, bazată pe Sfânta Scriptură, pe Sfânta Tradiție, izvoare ale credinței<footnote Berthold Altaner, Précis de Patrologie, adaptation française par H. Chirat, Paris, 1961, p. 35. footnote>. Părinții Bisericii „au știut să pună unele din problemele fundamentale ale teologiei în termeni care durează și astăzi”<footnote M. Pellegrino, Il cristianesimo del II secolo di fronte alla cultura
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
creștine și universale, al doctrinei dogmatice și morale, al filosofiei, al unui număr de științe, al formării spiritualității europene, al literaturii, al artei, al mentalității păgâne în perioada de declin a imperiului roman”<footnote Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, EIBMBOR, București, 1984, p. 5. footnote>. Teologia actuală nu trebuie să se abată de pe temeliile statornicite de Părinți și să nu rătăcească pe cărări străine, altele decât cele trasate de ei, ci să se alimenteze necontenit de la nesecatul
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
bucura încă în aproape întreaga creștinătate de o venerație profundă. Protestanții de diferite nuanțe și ortodocșii orientali, cât și catolicii îi invocă cu plăcere și acest caracter îi clasează într-o poziție aparte<footnote F. Cayré, A. A. Précis de Patrologie, Histoire et doctrine des Pères et Docteurs de l’Église, Tome premier, Livres l et II, Paris-Tournai-Rome, 1927, p. 1. footnote>. Pentru tinerii teologi, opera patristică oferă idealul sacerdotal cunoscut prin studierea Sfinților Părinți care au fost prin excelență doctori
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
aceasta. Căci ceea ce sunt pentru filolog clasicii antici, același lucru sunt pentru teolog Părinții, clasicii Bisericii. De aceea nu poate pretinde numele de teolog acela care nu este familiarizat oarecum cu ei prin studiu aprofundat ...”<footnote Josef Nirschl, Lehrbuch der Patrologie und Patristik, vol. I, Mainz, 1881, p. 23 apud Pr. M. Pîslaru, Valoarea scrierilor patristice și folosul ce rezultă din studiul și lectura lor, Râmnicu-Vâlcea, 1933, p. 50. footnote>. Purtând spre mântuirea cea veșnică pe cei ce o urmează, învățătura
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
lor ne umplu de admirație, iar sfințenia viețuirii lor înalte oferă credibilitate operelor lor. Paginile „ard de dorul de a îndrepta pe frații dinăuntrul și din afara Bisericii, redându-le frumusețea chipului lui Dumnezeu”<footnote Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie..., p. 29. footnote>. Însă, pentru a înțelegea profunzimea gândirii sfinților trebuie ca Dumnezeu Cuvântul, Cel care i-a inspirat, să ne călăuzească spre tâlcuirea acestor lucruri, „pe care și numai a le auzi este o adevărată fericire”<footnote Sf. Grigorie
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
Leipzig, 1897] ; éd. E. Norelli, Ippolito, L’Anticristo, Florence, 1987. Hipolit, De benedictionibus Isaaci et Jacobi, p. 90 : éd. M. Brière, L. Maries and B.-C. Mercier, Hippolyte de Rome. Sur les benedictions d’Isaac, de Jacob et de Moise, [Patrologia Orientalis 27, 1954]. (Pseudo-) Hipolit, De consummatione mundi 4 ; 10 ; 16 ; 17 ; 18 ; 19 ; 20 ; 21 ; 25 ; 35 : éd. H. Achelis, Hippolyt’s kleinere exegetische und homiletische Schriften [Die griechischen christlichen Schriftsteller 1.2, Leipzig, 1897]. Ieronim, Aduersus Iouinianum, liber
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
F. L. Cross, E. A. Livingstone (éd.), Oxford, 1974. Theological Dictionary of the New Testament, G. Kittel (éd.), trad. G.W. Bromiley, Grand Rapids, 1995, 10 vol. Altaner, B., Patrology, trad. par H. C. Graef, Fribourg, 1960. Altaner, B., Précis de patrologie, adapté par H. Chirat, Mulhouse, 1961. Coman, I.G., Patrologie, București, 1985-1988, 3 vol. Corpus Christianorum. Series Graeca, Turnhout, 1977 sq. Corpus Christianorum. Series Latina, Turnhout, 1953 sq. Daniélou, J.; Marrou, H.-I., intr. de R. Aubert, Nouvelle Histoire de l
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Dictionary of the New Testament, G. Kittel (éd.), trad. G.W. Bromiley, Grand Rapids, 1995, 10 vol. Altaner, B., Patrology, trad. par H. C. Graef, Fribourg, 1960. Altaner, B., Précis de patrologie, adapté par H. Chirat, Mulhouse, 1961. Coman, I.G., Patrologie, București, 1985-1988, 3 vol. Corpus Christianorum. Series Graeca, Turnhout, 1977 sq. Corpus Christianorum. Series Latina, Turnhout, 1953 sq. Daniélou, J.; Marrou, H.-I., intr. de R. Aubert, Nouvelle Histoire de l’Église, Paris, 1963, 2 vol. De Labriolle, P., Histoire
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în această privință iudeilor” (Macrostih, art. 6, apud. Ch. Kannengiesser, „Marcel d’Ancyre”, în Dictionnaire encyclopédique du christianisme ancien, vol. II, p. 1536). 2. „Marcellus of Ancyra, a neglected Father”, în Epektasis, Mélanges J. Daniélou, Paris, 1972, pp. 187‑196. . Patrologia greacă reproduce o ediție din 1557 (col. 903). . Op. cit., pp. 41‑42. . Cea mai bună ediție a fost realizată de D. Verhelst, pe baza unui manuscris din Biblioteca națională din Paris (ms. lat. 133348). Verhelst a publicat această ediție în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la repetiția goală a unor propoziții sacrosancte -, s-a ivit luxurianța disciplinelor secundare. Abundența filologiilor renascentiste a introdus modelul adevărului-corectitudine. Redescoperirea grecilor păgâni, lipsiți multă vreme de avocați cu aplomb, era un demers mult mai fascinant decât ucenicia în marginea patrologiilor orientale. Reforma a acuzat distorsiunile speculative suferite de tradiția apostolică a Bisericii, validate de universalismul politic al centrului ecleziastic roman. Teologii au devenit istorici ai dogmei și, mult mai puțin, pneumatofori. Încercând să se întoarcă la Biserica primilor creștini, Reforma
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în matricea pozitivismului nu poate fi decât o întreprindere ingrată. Istoria și filologia redau suprafața textelor lui Evagrie Ponticul, nu însă miza și adevărul lor. Faptul că rugăciunea poate ajuta la iluminarea semnificației unui text patristic rămâne, poate, în tagma patrologilor moderni, un fapt dificil de acceptat. Totuși, rezultatele exegezei operei evagriene întreprinse de Gabriel Bunge OSB confirmă universalitatea criteriilor „homeopatice” necesare unei înțelegeri aprofundate a scrierilor duhovnicești. Ni se pare pilduitor faptul că cei care au perpetuat de mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu o îndârjireși cu o înflăcărare tot așa de excepționale. Adâncimea cugetării saleteologice, cunoașterea perfectă a problemelor și capacitatea de mânuire a «elementelor acestor probleme fac din Sfântul Atanasie uncorifeu al teologiei secolului al IV lea”<footnote I. Gh. Coman, Patrologie, București, 1956, p. 139. footnote>.Veacurile s-au scurs, și pe firmamentul istoriei bisericești auapărut noi diferențieri. Atât unii dintre Sfinții Părinți, cât mai târziu și conducători ai Bisericilor au ajuns să se separe pe diferite considerente.Este timpul ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Otto Bardenhewer, Patrology: the Lives and Works of the Fathers of the Church, translated from the second edition by Thomas J. Shahan, Freiburg im Breisgau & St. Louis: B. Herder, 1908, p. 274. footnote>. Patrologul Johannes Quasten, în manualul său de Patrologie, afirmă că doar unuia singur dintre cei trei Părinți Capadocieni i s-a atribuit numele de cel Mare, și anume, Sfântului Vasile. Calificările sale remarcabile ca arhipăstor al Bisericii și organizator, ca mare exponent al doctrinei creștine și ca un
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
epoca sa (330-390), Traducere Cristian Pop, Editura Deisis, Sibiu, 2002, p. 62. footnote>, a fost un îndârjit susținător al monahismului și un ferm aderent la credința niceeană. Conținutul celor patru volume de mari dimensiuni care cuprind lucrările sale prezentate în Patrologia abatelui Migne este format din opere dogmatice, omilii și cuvântări, lucrări ascetice, liturgice, pedagogice, canonice și corespondență<footnote Henry Barclay Swete, Patristic Study, edited by Arthur W. Robinson, Longmans, Green, and Co.39 Paternoster Row, London, New York, Bombay and Calcutta
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
primordiale constituind, precum am precizat, rezultatul muncii Sfântului Vasile însuși. De la el ne-au rămas și frumoasele rugăciuni din Pravila Sfântului Vasile cel Mare și Molitvele ce se citesc de ziua numelui lui<footnote Preot Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, Sfânta Mănăstire Dervent, 2000, p. 114. footnote>. Renumit ca predicator, nu pierdea nici o ocazie să se adreseze oamenilor pe probleme de doctrină. Predicile sale erau cunoscute până în Italia, unde Sfântul Ambrozie a utilizat unele dintre ele. Însă, ceea ce l-a
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
al doctrinei, a cărui gândire clară, obiectivă, îndrumă o întreagă generație, cât și un om de acțiune, cu un caracter ferm, care știe ce urmărește și folosește cu înțelepciune mijloacele pentru a-și îndeplini scopul”<footnote F. Cayré, Précis de Patrologie. Histoire et doctrine des Pères de l´Église, Tome Premier, Livres I et II, Société de S. Jean L´Évangéliste, Desclée et Cie, Éditeurs Pontificaux, Paris Tournai-Rome, 1927, p. 404. footnote>. Fără îndoială, marele arhipăstor capadocian este un pravoslavnic al
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
ascultătorilor săi să facă fapte de milostenie, dacă n-ar fi fost el, în primul rând, trăitorul acestei virtuți, dacă ascultătorii săi n-ar fi văzut la el o corespondență între cuvântul și fapta sa?”<footnote Pr.Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, 1956, p. 163. footnote>. Sfântul Părinte, chiar dacă a propovăduit păstoriților săi viața veșnică, nu a rămas impasibil față de viața pământească a acestora. Așezămintele sale de asistență socială au rămas ca model și pentru epocile următoare când asistența socială a luat
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
pregătire și de neam african, pe care învățarea artei gramaticii îl făcea unic și vestit” (Quidam Pomerius nomine, scientia rhetor, Afer genere, quem singularem et clarum grammaticae artis doctrina reddebat). 39. Despre școlile din Arles s-au păstrat puține informații. Patrologia Latina (ed. J.-P. Migne, 1844-1855, L, 1233), într-o Vita Hilarii, îl semnalează pe poetul Edesius, rhetoricae facundiae et metricae artis perritissimus vir („bărbat foarte priceput în elocința retorică și arta metrică”), ce ar fi trăit acolo pe la 450
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
menționăm odată cu faptele exemplare legate de mănăstirea din Lérins, susținerile lui Cassian, activitatea lui Honorius ș.a.m.d. (vezi notele următoare). Despre începuturile educației creștine: Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena, 1866; Oxford Early Christian Texts, Oxford University Press, New York, 1995; Patrologie Cursus Completus, ed. J.P. Migne, Series Graeca (Paris, 1857-1866), Series Latina (Paris, 1844-1855); M. Pellegrino, Letteratura greca cristiana, Studium, Roma, 1963; I.G. Coman, Patrologie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985; Corpus Christianorum, Brepols, Turnhout
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
creștine: Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, Viena, 1866; Oxford Early Christian Texts, Oxford University Press, New York, 1995; Patrologie Cursus Completus, ed. J.P. Migne, Series Graeca (Paris, 1857-1866), Series Latina (Paris, 1844-1855); M. Pellegrino, Letteratura greca cristiana, Studium, Roma, 1963; I.G. Coman, Patrologie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985; Corpus Christianorum, Brepols, Turnhout (1954-1979); J. Gaudemet, L’Eglise dans l’empire romain (IVe-Ve siècles), Sirey, Paris, 1958; J. Gaudemet, Gabriel Le Bras (eds.), Histoire du droit et
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
încercau să depășească absurdități ale creștinismului primitiv. Excomunicarea lor sugera agresivitatea de mai târziu a creștinismului - care, în Apus, a culminat cu ororile Inchiziției. 9. Viața și activitatea lui Honoratus au fost consemnate de Hilarius în Sermo de vita Honorati (Patrologia Latina, ed. Migne, Paris, 1844-1855; textul provine din anul 1249). 10. Dom J.-M. Besse, Les Moines de l’ancienne France, période gallo-romaine et mérovingienne, Veuve Ch. Poussielgue, Paris, 1906; vezi și „Les monastères de l’ancienne France”, Archives de la
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]