388 matches
-
-te în ochi. Apoi se urcă în patul tău, în cada de baie, îți gustă mâncarea, îți bea chiar berea. Te scoală dimineața să îl plimbi. Cel care are câine nu mai observă aceste fapte, fiind orbit de iubirea față de patruped.Te-a câștigat. Ai devenit, din clipa aceasta, “cârpa” zdrențuită cu care se joacă acest animal. Nu mai contează că intră în casă murdar cu mii de microbi, că îl speli în cada în care faci tu baie, că chiar dacă
CÂINELE STĂPÂNUL OMULUI? POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354395_a_355724]
-
profituri. Vinovații fără vină? Noi. Toți. Alte venituri, deloc neglijabile, prin sancționarea producătorilor de gunoi stradal. Știu o metropolă unde, pentru un muc de țigară aruncat în spațiul public, o pungă sau orice ambalaj, un rahat de câine, proprietate personală (patrupedul), necivilizatul e sancționat cu salarul minim pe economie. Iar la nemți ... Din nou încep să debitez sf-uri! Poliția gunoiului? O mare necunoscută, domnilor aleși și alegători! Apropo, la ultima finală Europe League, au lipsit 3-4 agente de curățenie, din totalul
TABLETA DE WEEKEND (2): PRIMARUL ŞI METROPOLA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354414_a_355743]
-
apelurile repetate ale crainicului, la calm și la ordine, mi‑au accentuat starea de neliniște. Afară, în curte, Miki urla a pustiu alături de alți câini care răspundeau prin urlete mai slabe. Se pare că există un soi de comunicare între patrupede în anumite momente doar de ele știute. În pauzele dintre urletele câinilor se auzea cucuveaua de pe acoperiș aproape, tot mai aproape. Mișu a adormit după ce serialul de la televizor s‑a terminat. Am încercat să adorm și eu, dar somnul nu
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
noapte, alarmat de scrâșnetul porții de fier și de hărmăiala molcomă a câinilor uzi și flămânzi. - Cheile, te rog... - Am lăsat deschis holul de la intrare... - Mda, mulțumesc... Adulmecându-l, câinii îl însoțesc ...” Câinii și ei...” Traversează curtea urmat de umbrele patrupedelor prietenoase. Luminile cețoase ale proiectoarelor ancorate pe ziduri se dezintegrează în cer. Doar umbra bărbatului dispare absorbită de bezna incintei. Se îndreaptă spre ușa micului coridor... De aici începe de fiecare dată... Ca și acum, în prima dimineață în care
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
colorați , aș fi vrut să fie ...o mie, alte lighioane ciripeau pe sus, din apă cred că le aplauda sau poate certa cu orac-rac batraciene săltărețe. Am zărit apoi venind de după niște alte plante cultivate, aha, porumb se numeau, niște patrupede behăind sub un strat gros de lână, altele, cu blană și cornițe , aha, iezi le zice, fugeau după mamele lor zise căprițe. M-am tras îndărăt să nu care cumva să mă înțepe cu materia cornoasă ieșită din cap, dar
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
altele, cu blană și cornițe , aha, iezi le zice, fugeau după mamele lor zise căprițe. M-am tras îndărăt să nu care cumva să mă înțepe cu materia cornoasă ieșită din cap, dar deodată m-am simțit înconjurat de 3-4 patrupede care probabil că râdeau cu ham-ham fiindcă-mi arătau toți dinții. Pentru prima dată firele mele de păr de pe cap s-au ridicat în sus și am avut clar sentimentul ciudat pe care detectorul l-a numit frică! Eram un
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
lăsat paratrăznetele cozilor în jos și s-au așezat pe fundurile personale, tot mârâind. - Nu puteai da cu pietre-n ei? Vrei să te am pe conștiință? Detectorul meu îmi traducea: “Te-a mustrat cu numele unui dobitoc considerat idiot, patrupedele astea fac parte din clasa canină, ele nu râd, ci mușcă, sunt carnivore. Dar constat că bipedul, deși om ca și noi, nițel mai răsărit ca mine, folosește un neologism de care habar n-are! - Hello! Dar tu nu știi
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
orășenii (în special doamnele) plimbă câinii. Vă închipuiți ce tărășenie ar ieși dacă un Rotweiler ori un Ciobănesc german ar lătra capra iar aceasta ar încerca să-i împungă cu coarnele pe agresorii canini, și ce efort ar depune stăpânii patrupedelor ca să-i stăpânească. Asemenea povestiri năstrușnice și „Scrisori către Vintu” a publicat George Peagu în revistele Luceafărul și Rebus spre deliciul cititorilor.” (Lucian Gruia) sau „Iată că a dat Dumnezeu ca George Peagu să-și adune în volum o parte
COLECŢIA EPOSS, A EDITURII ARMONII CULTURALE, ANUNŢĂ O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ: GEORGE PEAGU- CU CAPRA PRIN BUCUREŞTI (POVESTIRI UMORISTICE) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357398_a_358727]
-
adânc pătrunzătoare în istorie. Se știe, de la cronicar, că prin aceste părți, în satul Boureni, megieș cu satul în care slujește părintele, Dragoș-Vodă, descălecătorul, ar fi ucis bourul, cu ajutor și sacrificiu din partea Moldei, tovarășa lui de vânătoare din lumea patrupedelor. În pădurea care desparte cele două sate, oamenii locului, cei ai trecutului, au consacrat fapta legendară prin intermediul toponimului "Dealul Căpățânii". În locul acesta, unde oamenii cei de demult, după ce s-au ospătat vânătorește la praznicul voievodal, au îngropat capul nefolositor al
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]
-
și atât. Așa știa el să se „impună”, după cum putea să se exprime, cu mult calm și tact, ca un om matur la minte. Nu avea frică de nimeni. Trata cu indiferență sentimentul de răutate, pe care noi știm că patrupedele îl simt. Când mergea pe stradă parcă zâmbea tuturor și nu exista să nu răspundă cu afecțiune acelor oameni care îl băgau în seamă, pronunțându-i numele sau strigându-l chiar, pentru a-i da ceva bun. Cu timpul, tot
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
se dea mare „bărbat” în fața noastră? ...căci era și puțin băut! ...sau ce? ...Răspuns, nu există! În acele timpuri atât de grele pentru mine, un înger păzitor, pus din greșeală, sau poate special, de Dumnezeu, într-un trup „banal” de patruped, mi-a vegheat cu altruism copiii, ca cel mai credincios „guardia espalda”! Și când mă gândesc, că eu am fost aceea care la început eram gata-gata să nu-l primesc, îmi vin și azi în urechi, cu mustrare de cuget
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
de scrâșnetul porții de fier și de hărmălaia molcomă a câinilor uzi și flămânzi. - Cheile, te rog... - Am lăsat deschis holul de la intrare... - Mda, mulțumesc... Adulmecându-l, câinii îl însoțesc ...”câinii și ei...” Traversează aleea și curtea urmat de umbrele patrupedelor prietenoase. Luminile cețoase ale proiectoarelor ancorate pe ziduri se dezintegrează în cer. Doar umbra bărbatului dispare absorbită de bezna incintei. Se îndreaptă spre ușa micului coridor... De aici începe de fiecare dată... Ca și acum, în prima dimineață în care
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
obosit pe asfalt. Chiar până în fața casei n-am să vă pot duce, se răsucise și mai mult, cu întreg trupul, vizitiul spre mine, în timp ce traversam podul de fier, a cărui structură metalică răspundea ca un ecou țăcănitului pașilor bătrânului patruped, asta din pricina haitei de câini ce bântuie pe aici. Se reped la bietul cal, de nu o mai pot scoate la capăt cu ei. Dar am un loc unde vă pot lăsa la o aruncătură de băț. Nu de puține
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
un cap prea greu, spre pământ. Buza inferioară a gurii, care cândva mușca fără istov zăbala înspumată, atârna flască, iar ochii, odată atât de vii, cu sclipiri sălbatice, îi erau albicioși, lipsiți de lumina văzului. Corvin, șoptisem, apropiindu-mă de patrupedul împovărat de hamuri, Corvin, băiatule! Animalul și umflase ușor nările și un răsuflet prelung i se urcase, ca un oftat, din adâncul pieptului. Câți ani să aibă calul ăsta? îl întrebasem, stăruind în uimire, pe vizitiul ce-mi urmărea cu
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
întrebată dacă a pățit ceva ... Singurul ei prieten adevărat era un cățel, o corcitură de pekinez, Dodo, care toată ziua voia să stea numai la ea în brațe. Abia aștepta să se întoarcă acasă unde o întâmpina blândul și jucăușul patruped. Două suflete nevinovate... Referință Bibliografică: Saradine / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 328, Anul I, 24 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SARADINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358918_a_360247]
-
fără veste stăpânul; instanța a dat câștig de cauză părții vătămate și a dispus evacuarea agresorului Câinele a rămas fără locuință iar stăpânul lui neputând deține conform legii două proprietăți și aflat sub presiunea opiniei publice, a cedat locuința sa patrupedului, iar el s-a mutat în cușca acestuia de unde mârâie și latră fără discernământ la absolut toată lumea Referință Bibliografică: Unde dai și unde crapă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 388, Anul II, 23 ianuarie 2012. Drepturi de
UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360351_a_361680]
-
am întărit aserțiunea, chiar dacă, ne ironiza Licurișca, cu zîmbetul ei de trandafir îmbujorat, asista supusă la tratamentul cosmetic al unei vulve derizorii, din care o să renască o pasăre albă-n cioc, tragi cu pușca ... Thomas începuse să ragă, precum acel patruped devenit celebru pentru îndărătnicia lui. Și, cu toate astea, susțineam eu, măgarul joacă un rol istoric în schimbarea religiei omenirii ... Sigur, afirma Thomas, șeful (și se referea la Dumnezeu!) ar fi trebuit să fie mai democrat. Jertfele nu sînt zadarnice
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
URIAN A absolvit Liceul Pedagogic din orașul lui Rebreanu și... nimic nu e întâmplător. Din nou o poveste scurtă, intitulată, sugestiv: Omul și câinele. Erou principal e, ați ghicit, Lăbuș. Eroi secundari sunt Șoarecu, „schilodul satului”, care este stăpânul bietului patruped, mereu flămând, și prietenul lui Șoarecu, pe nume Ghițucă, „un alcoolist murat, care nu are nici măcar o coajă de pâine uscată” pentru Lăbuș, dar are, în schimb, „timp mai mult să-l îmbrățișeze, să-l pupe în bot și să
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
al doilea, după București, oraș românesc... Curat pe străzi, nu vezi gunoaie, nu vezi maidanezi. - Ce-o fi făcut cu ei primarul Chișinăului? - Încet, încet, fără mare tărăboi, i-a cam... - Unde o fi fost la ei isterizații iubitori de patrupede ? - Au făcut puțină zarvă și la ei, dar nimeni nu i-a băgat în seamă. După o vreme, s-au potolit. - La țară... ai fost? - Am fost. La rudele Mihaelei. Mi-au plăcut mâncărurile lor. Sunt în mare parte diferite
MESTECÂND ÎN CRATIŢĂ. FRAGMENT de NINA GONŢA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340288_a_341617]
-
vizavi de una dintre cele mai mari biserici din orașul Giurgiu. Ocazional, liniștea din timpul orelor era întreruptă de câte un șofer sau motociclist care, în lipsa unui țel mai înalt, ambala motorul zgomotos, încercând, probabil, să atragă atenția precum unele patrupede în sezonul împerecherii. De asemenea, există categoria aparte de șoferi sau pietoni pentru care ascultarea manelelor la maximum pe stradă reprezenta delectarea supremă. Iar printre manele și motoare, constant, la anumite ore, liniștea era iar întreruptă de cântări bisericești ce
Biserica de la geam. Doamne ferește! () [Corola-blog/BlogPost/338570_a_339899]
-
-mi mulțumească printr-o amprentă pe obraz, executată prin tehnica zgârierii avansate. Eh! Bine că n-a nimerit ochiul! Cum care? Stați, bre, liniștiți, că am doi. Unul dintre ei. Mai rău a fost că strigătul de luptă al grațioasei patrupede a trezit-o pe baba de la parter, zis și mama pisicii. După fața pe care mi-a afișat-o prin geamul larg și cu zgomot rău-prevestitor deschis, aș fi crezut, mai degrabă, că tocmai a coborât din poveste mama zmeilor
NUME DE COD `MAMAIA` de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341440_a_342769]
-
și atât. Așa știa el să se „impună”, după cum putea să se exprime, cu mult calm și tact, ca un „om” matur la minte. Nu avea frică de nimeni. Trata cu indiferență sentimentul de răutate, pe care noi știm că patrupedele îl simt. Când mergea pe stradă parcă zâmbea tuturor și nu exista să nu răspundă cu afecțiune acelor oameni care îl băgau în seamă, pronunțându-i numele sau strigându-l chiar, pentru a-i da ceva bun. Cu timpul, tot
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
se dea mare „bărbat” în fața noastră? ...căci era și puțin băut! ...sau ce? ...Răspuns, nu există! În acele timpuri atât de grele pentru mine, un înger păzitor, pus din greșeală, sau poate special, de Dumnezeu, într-un trup „banal” de patruped, mi-a vegheat cu altruism copiii, ca cel mai credincios „guardia espalda”! Și când mă gândesc, că eu am fost aceea care la început eram gata-gata să nu-l primesc, îmi vin și azi în urechi, cu mustrare de cuget
URSU de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342277_a_343606]
-
face la voi și adopții internaționale. Vi se pare că străinii sunt mai deschiși spre adopție decât românii? Pentru adopția internațională se urmează aceeași pași ca și în România dar totul se întâmplă cu ajutorul voluntarilor din respectivul oraș unde pleacă patrupedul. Cetățenii străini sunt mai deschiși la adopții și nu țin cont neapărat de vârsta animalului, ei adopta și animale cu nevoi speciale în comparație cu cetățenii noștri care vor în procent de 90% doar pui sănătoși. Cum putem ajuta asociația ANU? Aveți
Adopția animalelor, un act de responsabilitate [Corola-blog/BlogPost/100562_a_101854]
-
poate la neurolog, să nu fac vreun ceva, de când, ba nu , ba da și tot așa mă ții într-un do, re , mi, la; sau poate la ortoped, că mi s-au înmuiat picioarele de alpinist și merg ca un patruped așteptând o fărâmă de păsat; sau te-ai gândit la internist, că ficatul mi s-a mărit, de când mă ghiftui cu vrăjeli de postmodernist; sigur te-ai gândit la psihatrie, cu-atâta nebunie, nu-i exclus să fi făcut vreo
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]