533 matches
-
sau un Cosovo la comandă. Raportat la realitatea limbii, fenomenul cunoaște un parcurs asemănător, cu acțiune marcantă în două trepte: inseminare și destructurare. Omul modern a depășit faza tripticul axiologic fundamental (adevăr-bine-frumos), acela care-i asigura pe vremuri existența sub pavăza valorilor de tip calitativ. A optat, în schimb, fără să-i pese de riscuri, pentru dipticul advers, economicul și politicul, categorii de tip cantitativ, dinamice și distructive. Modernul, "superior" primitivului, fabrică arme, mașini, aparatură ultrasofisticată și se mândrește nespus cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unde zac oasele domnilor noștri de la Dragoș Voievod până la Petru Rareș, după ce ni se luase vatra strămoșească, începătura domniei și neamului moldovenesc și în care doarme cenușa lui Alexandru cel Bun, legiuitorul și părintele țării, și a lui Ștefan Vodă, pavăza creștinității întregi, după ce am pierdut pământul nostru cel mai scump, se asasinează, prin influența morală a Austriei, domnul care au îndrăznit a protesta contra nerușinatei răpiri. Popor românesc, mari învățături îți dă ție această întîmplare! Dacă fiii tăi ar fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
târziu, bolnav și disperat din cauza insucceselor militare, murise și "maimuța". Dar pentru toate e timp și mâine. Acum însă, o să treacă pe la biserică, în drum spre casă. O să stea până la sfârșit. Îl uimea mai ales cum stingea preotul lumânările. Punea pavăză cu mâna în fața fiecărei flăcărui, iar lumina se reflecta o clipă pe veșminte și pe fața lui. O clipă plină de blândețe și parcă fără de sfârșit... Mâine dis-de-dimineață... o să vadă și cum aprinde lumânările: uneori, o singură flacără pentru toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
întuneric: la noi aproape nu există asfințit, seara cade repede îmi amintesc chipul bărbatului luminat de flacără: dar parcă de pe chipul lui venea lumina și nu de la flacără: era atâta liniște, împăcare și iubire și bucurie pe chipul acela; pusese pavăză lumânării în timp ce o stingea, ca nu cumva să ne atingă vreo scânteie... Dar cum altfel să se aprindă și în noi lumina aceea și pacea și bucuria? Se uită blând la mine și surâse. Știa că nu înțelesesem. Și cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și a purces să-și răsucească o țigară cu o mână, În timp ce eu o priveam admirativ. Trebuie că exersase ani de zile, uitându-se la filmele western de la televizor. Sunt convinsă că Andy era impresionat. — Mă rog, continuă ea, ținând pavăză cu palma făcută căuș și aprinzându-și țigara cu un gest de expert, ea a zis că o acuz de lașitate, iar eu am zis că putea spune lucrurilor pe nume. Fuma cu pufăituri scurte și profunde, ținând ochii aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la o anumită simplitate, ceva ce nu e greu de înțeles, un bun nu îndepărtat, ci foarte apropiat nouă. Și să nu șovăim să le insuflăm tinerilor noștri, să le împărtășim un ideal, care mai târziu le va sluji drept pavăză. În societatea noastră, cinismul pune prea curând stăpânire pe tânăr și pe batrân, oprindu-ne pe noi să vorbim și pe ei să audă, și făcându-ne, printr-o crâncenă răsturnare de valori, să ne rușinăm de ceea ce-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
verdeața câmpului, soiurile ierburilor celor cu sămânță și pomii roditori...! Pe Avocat, îl chinuie din rărunchi apăsarea, viermuirea brutală, căznită, a morților înnebuniți și năvăliți ca viespile la stupină, tăbărâți pe spinarea Poetului, care continuă să-l apere, ca o pavăză, cu întregul lui trup. Apoi, Stăpânul va înnegri Soarele și va înghiți Luna! Va scufunda munții cu stâncile și uscatul în mare și va împinge apele mărilor, până la cer! Spune Cartea Genezei à rebours! Menește de-a-ndoaselea! Blestematul! și Fratele simte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zgomotoasă era, fără nici o fisură, asigurată de fratele cel mai mic, avea opt ani, - sunată în trompete de hârtie sau carton, în care striga cu toată convingerea, fără să știe, pentru trezirea generațiilor. Mai târziu, o dulce melancolie - sub o pavăză înșelătoare, spontan glumeață, îi va susține tinerețea și viața, încercată în halatele oamenilor de spital, lângă suferințele atâtor bolnavi, și-și va aduce aminte ca-n vis de tinichelele și trâmbițelele copilăriei. În anul acela casa era dominată de aureolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
părea că o apără ca un scut - deși altminteri Christina gătea mediocru; respecta Întocmai rețetele, dar uneori neglija cîte un mic amănunt care deturna gustul mîncării spre domenii mult mai complexe. La fel făcu și acum; Își puse mai Întîi pavăza de gospodină, apoi veni după el În camera de zi. Căci, după ce Vic Îi spusese, din neatenție, că Întîrziase la frizerie, voia să afle mai multe amănunte despre fata care Îl tunsese. — Au adus și fete acum la frizeria aceea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
citită deopotrivă ca încercare de obiectivare și ca efect al captivității eului în celula totalitară. Căci semnele reificării traversează acest ciclu, începând cu „mecanismele cu chip uman” (Hohotul manechinelor) și sfârșind cu „scălămbăiala în spatele oglinzilor putrede” (Atelierele), în timp ce, renunțând la pavăza alegorică, discursul capătă o mare limpiditate: „Împărați proletari din toate țările,/ în sfârșit uniți-vă!/ Și veți da atunci lumii/ cea mai solidă dictatură dinastică/ pentru minte, inimă și literatură!” (Dictatură pentru minte, inimă și literatură). Această fervoare a compoziției
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
lumii latine mediteraneene porțile Mării Negre, străjuite cu strictețe timp de secole de Bizanț. În această direcție avea să se împlinească una dintre urmările cele mai însemnate și durabile ale cruciatei a patra. Protecția flotei venețiene a fost cea mai sigură pavăză a Imperiului Latin, amenințat în însăși capitala sa de tendințele de restaurație ale statelor grecești constituite din ruinele Bizanțului, îndeosebi fragmentul de putere bizantină salvat în Asia Mică, Imperiul de la Niceea. Semnificativ pentru funcția protectoare decisivă a Veneției în raport cu Imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cruditățile verbale. Coloritul descripției, opulența detaliilor, dezinvoltura imagistică și capacitatea de vizualizare fac din el un scriitor baroc, trădându-și obsesia cărturărească și gustul pentru ezoterism. Impulsul regresiv îl definește ca pe un „poet” al stărilor crepusculare, chestionând istoria sub pavăza parabolei. Departe de a fi un roman istoric pur, Princepele dezvoltă - livresc și fabulos - ideea de fanariotism, derulată într-un cerc tragic. Perspectiva e închisă, o tristețe grea coboară peste acest scenariu repetitiv. În fine, Săptămâna nebunilor este istoria unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
interbelice, prospere și democratice, a geto-dacilor sau a României lui Gheorghiu Dej, după preferințe; în fine, Unitatea putea fi realizată doar în statul națiune moștenit de la Burebista (Boia 2011, 380-386). Sosise timpul ca poporul român, ce a fost de milenii pavăză a civilizației occidentale, furnizor al marilor genii ale omenirii, care nu a fost lăsat în pace să construiască o mare civilizație de către Occidentul invidios de poziția sa strategică sau de către ungurii care vor Transilvania (Bocancea 2002, 279-280), să își ia
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
că speranța moare cu fiecare caz rezolvat lasă amprente de neșters asupra personalității sale. Duritatea și sarcasmul, indiferența jucată și răceala ostentativă nu ascund eșecul în progresie care este viața detectivului. Singurătatea lui Marlowe e un aliat - poate singurul -, o pavăză contra universului decăzut și ostil în care e obligat să-și ducă existența. Deși mare parte a timpului și-l petrece în mașină, deplasându-se dintr-o zonă în alta a Los Angeles-ului, Marlowe rămâne, fundamental, un ins de interior
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
traducerea lui Dodge): Protoantropul s-a Înveșmîntat cu cele cinci principii, care sunt cele cinci zeități: eterul (zefirul), vîntul, lumina, apa și focul. Și-a făcut din ele armură. Mai Întîi s-a Îmbrăcat În eter, apoi a pus ca pavăză peste eterul (zefirul) nemărginit lumina fără teamă, măcinînd pe deasupra luminii praful umed și acoperind-o cu suflarea vîntului. Apoi, luînd În mîini focul ca scut și ca lance, a coborît repede pînă cînd a ajuns pe linia de luptă, lîngă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de luptă, lîngă combatanți. Atunci Bătrînul Diavol (Ibl@1@s al-Quad@1@m) s-a Întors la cele cinci principii ale sale, care sînt fumul, flacăra, Întunecimea, vîntul pestilențial și norii și s-a Înarmat cu ele, făcîndu-și din ele pavăză 37. Regele Întunericului Îi biruie pe trimișii Luminii și Îi Înghite, fără să-și dea seama că o asemenea hrană este otrăvitoare pentru el. Cei cinci Fii ai lui Dumnezeu se Întunecă pe rînd, ca mușcați de un cîine turbat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
395 "Rând pe rând, ajută pe Delfinul Franței și pe regele Angliei, pe Templierii de la Ierusalim, pe căpetenia Parților, pe negusul Abisiniei și pe împăratul din Calicut. Se război cu scandinavii acoperiți cu solzi de pește, cu negri înarmați cu paveze din piele de hipopotam, călări pe măgari roșii, cu indieni îmbrăcați în veșminte aurite rotindu-și deasupra turbanelor săbiile lor late și strălucitoare ca oglinzile. Învinse pe troglodiți și pe antropofagi. Străbătu ținuturi atât de fierbinți, încât sub arșița soarelui
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vreo problemă cu justiția. Numele lui este invocat în jalbă de către jeluitor, dar și de către acuzat atunci când consideră că influența acestuia îi „acoperă“ dreptatea. Nume ca Brâncoveanu, Văcărescu, Filipescu sau Pârșcoveanu revin adesea pe buzele împricinaților ca un fel de pavăză, sperându-se că ar putea dacă nu să-i sperie pe judecători, cel puțin să-i influențeze în deciziile finale. Aceste simple invocări nu sunt luate în seamă în absența efectivă a persoanei sau măcar a unui interpus trimis cu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și-a dat seama de puterea poporului și a profitat de aceasta. Avea grijă ca în fiecare zi să treacă prin suburbiile Londrei într-o caleașcă descoperită pentru a fi văzută și admirată de către mulțime. Populația Londrei a devenit principala pavăză a curții în cazul unui război sau a unei revolte în alte zone ale Angliei, permițându-i reginei să reducă armata la câțiva străjeri. Această luptă între Cecil și Essex nu a fost numai una politică, ci și una dintre
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
logică Petre Botezatu pot confirma caracterizarea de mai sus. Părea calm, timid, defensiv, extrem de manierat. Dacă priviți tabloul său din Sala Senatului, din acea galerie de portrete a oamenilor de seamă ai universității ieșene, veți Întâlni un zâmbet sfiicios, punând pavăză, aflat În continuă retragere. Evita contactele, se plimba de unul singur, personal l-am Întâlnit pe drumuri din afara orașului, adesea pe la Grădina Botanică. Stătea mai mult În casă, „ca un huhurez”, cum Îl caracteriza cineva, citea și scria, ieșea rar
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
mai mulți copii, mă angajez în fața partidului, a secretarului său general, tovarășul Nicolar Ceaușescu, să muncesc cu și mai multă dăruire pentru înflorirea țării mele, să-mi cresc și să-mi educ copiii în așa fel încât ei să devină pavăza unui destin fericit al patriei nostre. Multe dintre editoriale trec în revistă, iar și iar, realizările deosebite ale perioadei comuniste, atât cele din domeniul sanitar (numărul de dispensare, de cadre medicale de pediatrie, surori medicale etc.) cât și cele din
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
și rațiunii cu care este Înzestrat, Întocmai aceluia pe care noi Îl numim «suveranul și părintele tuturor lucrurilor»? (426) Ce piedică s-ar mai putea ivi În calea Destinului șeimarmeneț, diriguit de Zeus și de Providență, forțe care iau sub pavăza lor protectoare toate lumile, supravegheate și guvernate pe rând, una după alta,prin distribuirea tuturor principiilor șarchaiț, germenilor șspermataț și rațiunilor șlogoiț a tot ce se ivește? Nu ne vedem noi oare adesea aici, pe pământ, un corp unic - de
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
alteori ca un centru al universului, precum în concepția platonică sau în „poezia metafizică” engleză din Renaștere. SCRIERI: Noaptea nunții, București, 1969; Colivia de canari, Craiova, 1970; Scrisori de dragoste, București, 1971; Dulcea pierdere, București, 1974; Imnuri orfice, București, 1975; Pavăză de crini, București, 1976; Darul de a iubi, București, 1978; Această iubire, București, 1979; Veneția, București, 1980; Viață personală, Craiova, 1981; Să nu uiți, să nu mori, Craiova, 1982; Izgonirea neguțătorilor, București, 1983; Muzeul de ceară, București, 1983; Autoportret, Craiova
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
dintre cele mai cunoscute plante tradiționale asociate sărbătorii Nașterii Domnului este laurul, numit și planta sfântă. În trecut a fost un simbol al solstițiului de iarnă de la festivalurile precerștine, iar în prezent dă o aură aparte Sfinteleor Sărbători, fiind considerat pavăză împotriva spiritelor rele. Deși era privit ca un arbore păgân, făcându-se paralele între frunzele-spini și coroana de spini a lui Iisus în momentul răstignirii, între fructele roșii și sângele lui Hristos, laurul și-a câștigat titlul de plantă sfântă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
prin intuiție - conștiința faptului că În căsătorie află confort și o anume libertate comportamentală de care, ca femeie singură, n-ar putea beneficia. Ieșirile la grădină, seara, impun prezența unui gardedam și acesta e, tranzitoriu, Jupân Dumitrache. Căsătoria e o pavăză. Dovadă e Însuși faptul că, În Întreaga creație a lui Caragiale, nici măcar o femeie măritată și adulterină nu este acuzată fățiș de Încălcarea principiilor etice, a convenției maritale. Ca soție ori concubină, ea se poate implica În romanse, În jocuri
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]