348 matches
-
singure poezii reținute de memoria cititorilor". Ori: Ideea poeziei este că tiranii se înspăimîntă la vederea ruinelor, expresie a slavei strămoșești, deci, așa cum au arătat Călinescu, M. Anghelescu și alții, Cârlova adaptează la necesități locale răspînditul motiv preromantic". Cu oarecare pedanterie, N. Manolescu notează: "Singurul poet, din prima generație romantică, atașat deplin spiritului High Romanticismului - așa cum l-a definit Virgil Nemoianu - este la noi Ion Eliade Rădulescu". Ori, dornic de revizuire: "S-a spus că Eliade e nul ca poet liric
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
comunicarea agreabilă a unei materii bogate, inclusiv sub raportul informației. Dar, cu toate că dispune de o strînsă documentare, aidoma unei mașinării care funcționează în subsolul unei clădiri pentru a o încălzi, aceasta nu e niciodată dată în vileag. Nimic ostentativ, nici o pedanterie nu-și face loc sub condeiul lui Nicolae Manolescu, alert, discret, ușor monden. Criticul plutește pe valul adesea tulburat al unor timpuri îndepărtate fără a-și pierde vreodată echilibrul, cu o abilitate grațioasă, cu o energie ce se contrage în
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
e cea a unui spirit la care puzderia cunoștințelor ascultă de o rigoare de tip speculativ. Înainte de a fi savant, Eliade e filosof înzestrat cu intuiții religioase, de aceea în volumele lui speculația precede așezarea informațiilor. Cauza nu stă în pedanteria unui intelectual pentru care mania fișelor e act cotidian, ci în profunzimea unei minți care gîndește în scheme abstracte. Tocmai de aceea Eliade nu are aerul învățatului steril care face galimatie ca scop în sine. Volumul Imagini și simboluri, publicat
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
lipsa virtuozității literare să fie compensată de claritatea unor distincții de intelect. Din acest motiv Unamuno e un lamentabil exponent a ceea ce Spengler numea undeva Froschperspektive (unghiul de vedere al broaștei), în contrast cu Vogelperspektive (perspectiva păsării). Unamuno e un plat în pedanteria cu care caută fleacuri simpatice de pus în gura măscăricilor. O singură circumstanță atenuantă vine să răscumpere ruina cărții: Unamuno este perfect conștient de ratarea cuprinsă în acest „roman de idei”, dovadă nuanțele pe care le pune în prologul cărții
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
are ceva mătăsos și cald, de blîndă curgere lexicală, fără tensiuni mari și, în consecință, fără zguduiri din partea cititorului. Autorul pare să nu aibă colți sau gheare, amenitatea expresiilor așezîndu-l în rîndul autorilor cu frază rotundă și prevenitoare. E o pedanterie estetică în stofa eseurilor sale, ritmul fiindu-i molcom și reținut, de înaintare chibzuită și prudentă. De aceea, scrisul lui te încîntă fără să te răscolească. Te desfată fără să te răsucească dureros. Și fiindcă nu are stridențe patetice, Zeletin
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
când ajunsese la jumătate, a ridicat ochii și a înălțat dintr-o sprânceană. Lucinda a simțit acel amestec de iritare și afecțiune care-i era atât de familiar lui Wardley-Fish. - Așa, a zis el, ștergându-se la gură cu o pedanterie indusă, poate, de calitatea șervetului, acuma pot vorbi fără să mi se răcească supa. - Ești un om practic, a râs ea. Se simțea pe undeva ireal - o senzație de zvâcnire în spatele ochilor. - Da, în anumite privințe sunt, a zis el
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
Vatra e funciarmente un artist, un poet refulat, așa cum despre unii poeți (de la Théophile Gautier la al nostru Adrian Maniu) s-a afirmat că sînt pictori refulați. Ironia d-sale apare și ca un reflex al acestei propensiuni artistice, repudiind pedanteria sistemului excesiv, a metodelor despotice, a oricărui soi de déja vu: o voluptuoasă înaintare în necunoscut, o necurmată aventură a comentariului aplicat noutății: "Istoria și teoria literară își întind autoritatea pînă asupra zilei de ieri. Opera, însă, ține de un
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
implicațiile pe care le-ar putea avea în ceea ce privește drogurile, cerșetorii, terorismul sau drepturile infirmilor, ori despre receptarea paradoxală a unor oameni de cultură români, în țară și în afară, D. R. Popa o face într-o manieră suplă, lipsită de pedanterie, dar vertebrată, încheierea șirului de raționamente și păreri smulgând cititorului câte un zâmbet, fie el și amar. A la Caragiale, din partea aceasta! *Dumitru Radu Popa, Din partea cealaltă. Publicistică și eseuri, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2007, 130 p.
Un incomod agreabil by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8709_a_10034]
-
chipuri mate, din porțelan: ,Străzile se pierduseră în urma noastră, fără detalii, ca benzi albastre pe o hartă pe care știi că o ai, însă nu îi cauți niciodată legenda." Puse una lîngă alta, dintr-o grijă pentru stil vecină cu pedanteria, micile potriviri, privite de la oarece distanță, compun desenul marilor asemănări. Asta fiindcă înainte pomenita comparație nu-i doar iglița broderiilor mărunte, ținînd de-o anume dexteritate a descrierii, ci, mai mult, un principiu de compoziție, felul de-a spune, pe
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
treze) și care în contemporaneitate strălucește prin contribuțiile unor Al. Paleologu, N. Steinhardt, Barbu Cioculescu, Alexandru George, Nicolae Manolescu Livius Ciocârlie, Mihai Zamfir ș.a. E la mijloc o stare deschisă, generoasă, orientată spre o varitate caleidoscopică de subiecte pe care pedanteria n-o poate înăbuși, care renaște ca o firească manifestare a intelectului sensibil și talentului expresiv. Disprețuite de instanțele erudiției în sine, nu o dată pe cît de bornate pe atît de geloase, ca și de trapezele acrobațiilor interpretative ce își
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
Cornelia Ștefănescu Cu al său Cuvânt înainte, conceput ca istorisire a împlinirilor și plan lucid al perspectivei, își rostește Niculae Gheran, fără pedanterie, timpul alcătuirii în ediție critică a operei lui Liviu Rebreanu. Anul 1981 încheiase distinctiv volumele de proză narativă, nuvele și romane, creația dramaturgului și rostirea primelor tatonări de exprimare literară. Meșteșugul descoperit în presa literară, culturală și de atitudine, întinsă
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
când mostre de dialog superior cu divinitatea. Un exemplu clasic de vocație a sacrului și de asimilare a marii culturi, de îmbinare între credința stăruitoare, dar nu bigotă, în Dumnezeu și adâncimile corectei înțelegeri interioare. O combinație rară, ferită de pedanteriile și de riscurile pe care întâlnirea lor cu feminitatea le declanșează adesea la nivelul simțului comun. Povestea Elisabetei Rizea din Nucșoara - Totul a început cu o crimă amintește dureros de ororile comunismului la începuturile lui, de primele victime, nedumerite și
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
își găsește în tânărul fiu de boier, cu studii în Elveția, un începător de soi în cultura noastră, chiar cât privește rostul criticii. Ce este critica (literară)? "Prin critică nu înțelegem numai aceea care bate fără cruțare frazeologia, sărăcia ideilor, pedanterie și obiceiurile literaturii străine introduse cu patos în pământul român, dar critica sănătoasă ce răspândește bunul..." Și această critică "sănătoasă", afirmativă cum spunem noi astăzi, e necesar să aibă judecată nepărtinitoare, cunoștința lucrurilor și a oamenilor. Și vigoare polemică, așa cum
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
Subteranele Fundației, o plachetă ce continuă originalul proiect cu Anselmus din Canterbury: figură istorică extrasă din contextul ei și făcută să participe, ca un confesor și un interlocutor ideal, la poezia reflexivă a lui Ștefan Ioanid. Cu o notă de pedanterie, autorul face într-o pagină introductivă o listă a personajelor ce-i traversează cartea: "Pentru cine nu a citit ultimele două cărți ale mele, precizez că Anselmus s-a născut în Aosta, în 1033, și a fost Arhiepiscop benedictin de
Jurnal de poet by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7474_a_8799]
-
care e vorba la un gînditor sau altul. Volumul, în ciuda voinței pedagogice de a da o clasificare absurdităților, se citește ușor grație limbii cu tentă eseistică de care face uz autorul. Ștefan Afloroaiei are un ochi meticulos mergînd pînă la pedanterie analitică, detaliu ce nu dăunează fluenței paginilor, pe care le străbați cu o plăcere curioasă. E o mirare să constați prin cîte metamorfoze a trecut de-a lungul timpului termenul de „absurd“. Dacă sărim peste unghiul logic de interpretare a
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
amplificate, care uneori se îndepărtează aparent de obiect, pierzîndu-se, să zicem în duhul deconstructivismului, într-un excitant infinit al interpretării. Răspunsul încetează a mai fi un scop, devenind un mijloc al întrebării ce, persistînd, devine scop sieși. Etajat cu grațioasă pedanterie, detaliat pe palierele unor varii unghiuri de abordare, se pierde în voluptatea utopiei sale. Se răsfață în sugestia unor dificultăți tangente la imposibil. Intrebat, bunăoară, cu ce ar fi putut fi înlocuită cartea dacă n-ar fi existat, scriitorul dă
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
aleșilor neamului, s-ar alege praful de multe reputații. E adevărat că tot românul simte nevoia să înjure la locul de muncă. Dar în Parlament nu te dai în stambă ca Gicu de la REBU cînd mătură strada. Grijuliu pînă la pedanterie față de tot ceea ce ține de confortul funcției sale, parlamentarul român își votează de la buget pînă și aparatul de făcut cafea. Dar același parlamentar sare la beregata ministrului de Finanțe întrebîndu-l unde sînt banii de la bugetul țării. În primul Parlament ales
Coridoarele și tribuna Parlamentului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15529_a_16854]
-
lungul și de-a latul literaturilor, poetul s-a oprit la referințele pisicești cu o duioșie pe care umorul n-o diluează ci o conservă precum o "metodă" de ordin moral. Totul apare proaspăt, ingenuu, îmbiindu-se unor sensibilități congenere. Pedanteria onținută în titlu și în subtilu (Bucăți feline în felii strînse la un loc de...) e un prim pas al ludicului, rimînd cu un grațios comportament - cum altminteri? - de pisică. Ilustrațiile semnate de Andrei Gamarț aduc în nota lor voit
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
și m-a obsedat apoi câteva zile ținea însă de un alt aspect, și anume de frumusețea grafiei muzicale. Scrise cu un creion ultra-ascuțit, semnele muzicale fascinau privirea datorită unei puteri expresive neobișnuite. Densă, dar clară și hotărâtă, ordonată până la pedanterie, scrierea acționa asupra mea ca un magnet, făcându-mă să uit scopul expertizei și să contemplu extaziat perfecțiunea caligrafiei muzicale. Un alt impuls l-a constituit întâlnirea cu Tratatul de grafologie al dr. Adrian Athanasiu, tipărit în 1996 la Humanitas
Elemente pentru o grafologie muzicală by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15563_a_16888]
-
eficiență și simț practic (interpreții trebuie să descifreze scriitura chiar de pe manuscris, nu?), caracterizându-se grafic prin trăsături îngrijite, sigure, presiune mare a peniței, ce lasă să se ghicească o încetineală enigmatică, tact și zăbavă, nu de puține ori chiar pedanterie. Acest lucru mă duce cu gândul la afinitatea de spirit între cele două epoci muzicale pe care Kundera a sesizat-o cu un fler deosebit în Testamentele trădate. Dar acesta e deja un subiect aparte.
Elemente pentru o grafologie muzicală by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15563_a_16888]
-
mai fericită. Trăind "cu lăcomia omului revenit la viață în plină putere a vîrstei", toate împlinirile Mircea Ștefănescu le cunoaște după borna hotărîtoare a celor 40 de ani. Cele trei sferturi din Amintirile... lui Mircea Ștefănescu suferă însă de o pedanterie explicativa plictisitoare. Atît călătoriile sale, cît și creația teatrală dramaturgul le îneacă în episoade fie romanțioase că în Ionel Teodoreanu, fie într-o minuțiozitate descriptiva exagerată. În general, însă, în cartea lui Mircea Ștefănescu e interesant de urmărit cum indivizi
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
aceștia, nici el nu vine, în critica literară, cu instrumentele teoretice gata pregătite. Grilele de orice fel îi displac. Le cunoaște în amănunt, dar le respinge cu fervoare. E de urmărit tirul încrucișat pe care i-l prilejuiește, spre final, pedanteria acaparatoare a psihanaliștilor. Chiar și tonul devine altul aici. Frazele sunt mai scurte și mai mușcătoare. Articlierul Mihăieș nu se dezminte. Făcând însă abstracție de aceste secvențe, Despre doliu e o carte a ierarhiilor. Nu a reducției la esențe, ceea ce
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
Între Icar și Anteu. A treia secvență a cărții cuprinde o pătimașa luare de atitudine în problema scrierii cu a și cu sunt, autorul declarându-se cu totul împotriva acestei reveniri la ortografia precomunistă și încercând să demonstreze, cu o pedanterie agresivă, ca un avocat, ca Academia Română "nu are autoritatea necesară" pentru a institui reguli de scriere cu caracter obligatoriu. Tot în această a treia secvență - cu titlul plin de lehamite Toate-s vechi și nouă toate - figurează: o scrisoare deschisă
VIERMELE DIN MăR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17548_a_18873]
-
sens al existenței. Aș zice că aceasta e prima găselniță a lui Mușina: transformarea particularului în general (care e specifică să zicem, spiritului epigramatic și, de fapt, întregii clasicități) se asociază, spontan, cu transformarea ludicului în tragic. Ferindu-mă de pedanterie, nu pot totuși să nu remarc ce rol, decisiv, joacă timpurile verbale. Aproape nicăieri (există două excepții, dar și acolo continuitatea e explicită) nu există trecut . Nici viitor. Toate poemele încep cu o sentință: „Cordilio avea nasul mare” (p. 7
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
252) Conștiința că este un ales îi dă o exigență care culminează în elevație culturală, trăsătura definitorie a homosexualului fiind strălucirea intelectului, atribut care îi este sporit de prezența unor pederaști de același calibru: Rădulescu și Negoițescu. Elevația stă în pedanteria unor preocupări fine: audierea muzicii clasice, traduceri, conversații de rang cultural, proiecte de romane, poezii. Mai mult, ca orice pederast autentic, Sirin se privește pe sine ca un androgin dăruit cu superioritate de spirit, de aici încredințarea că destinul i-
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]