362 matches
-
cel Tânăr (1564-1638), fiul său cel mai mare, lucrează la Antwerpen începând din anul 1585; este un copiator talentat al tatălui său. Fratele lui, Jan Bruegel (1568-1625), pictează la început flori, dar după o călătorie întreprinsă în Italia devine un peisagist original, cu o sugestivă paletă cromatică. Și fiul lui Jan, Jan Bruegel cel Tânăr (1601-1678), va deveni la rândul lui pictor, la fel ca și cei doi fii ai acestuia, Abraham și Jan Baptista.
Pieter Bruegel cel Bătrân () [Corola-website/Science/298272_a_299601]
-
pe bd. Mihai Viteazu, la intersecția cu bd. Victor Babeș. Construită în secolul al XIX-lea, în jurul anilor 1866-1868, a fost cumpărată în 1878, împreună cu terenurile din jur, de florarul Wilhelm Mühle (1844-1908) și a aparținut apoi fiului său, arhitectul peisagist Árpád Mühle (1870-1930). Vila era înconjurată de o imensă grădină de flori, fiind considerată una dintre cele mai frumoase proprietăți din Timișoara. După al Doilea Război Mondial într-o parte a ei au locuit urmașii lui Wilhelm Mühle. Ultimul urmaș
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
în stil mixt, cuprinzând un parter central cu plecare dinspre intrarea principală și descărcare perpendiculară în piațeta centrală a parcului, unde se găsesc Obeliscul cu lei și Teiul lui Eminescu. Din axul principal se desprind numeroase alei tratate în stil peisagist englezesc liber, sinuoase și umbrite de copaci. În partea de sud-est există un ochi de apă secat care în trecut era decorat cu o punte orientală, între timp distrusă. În extremitatea nord-vestică a parcului se întâlnește un corp de sere
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
va așeza o grădină publică într‐un loc cu apropiere de oraș”". În același timp, conotațiile pur estetice ale „grădinii-scenă”, inspirate după modelul baroc, începuseră în această perioadă să se combine cu nuanțele de refugiu și relaxare legate de modelul peisagist englez. O astfel de zonă mixtă de promenadă avea să ajungă treptat și Grădina Copou. În secolul al XIX-lea drumul care urca spre dealul Copoului era cunoscut ca „Podul Verde”, el cuprinzând vii, grădini și livezi întrerupte ocazional de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
a fost pentru scurt timp la Paris, unde a fost influențat de Camille Corot și admirat Édouard Manet. Din 1873 până în 1880 a pictat în Campagna iar în perioada 1880-1890 în zona Maremma din Toscana. În 1895 a devenit profesor peisagist la "Accademia di Belle Arti" din Florența. A pictat peisaje, scene rurale și a fost cunoscut pentru scenele de luptă realiste. Alte lucrări importante includ "Buoi al carro"(1870, Pinacoteca di Brera) și "Ritratto della cugina Argia" (1861, Galleria d
Giovanni Fattori () [Corola-website/Science/337219_a_338548]
-
organizație de caritate care protejează și studiază câmpurile de luptă din Anglia, arată că flancurile sudic și estic al dealului Ambion Hill erau pământ solid în secolul al XV-lea, contrar afirmațiilor lui Williams că era o mare mlaștină. Arheologul peisagist Glenn Foard, care a efectuat studiul, a declarat că solul colectat și descoperirile de echipament militar medieval sugerează că bătălia s-ar fi dat la 3 km sud-vest de Ambion Hill (52°34′41″N 1°26′02″W), contrar
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
Vaslui se disting două mari zone de vegetație, una a pădurilor de foioase (în V și NV) și alta de stepă și silvostepă (S și SE). Cu toate că nu dispune de un patrimoniu turistic valoros, județul Vaslui suscită interes prin aspectul peisagist predominant deluros și de podiș, prin existența unor obiective social-istorice și cultural-artistice, prin prezența mai multor rezervații naturale, a podgoriilor. Evoluția populație la recensămintele din anii 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 și 2002: Evoluția populației pe medii: Structura etnică a
Județul Vaslui () [Corola-website/Science/296669_a_297998]
-
au fost Jean-Baptiste Camille Corot, Théodore Rousseau, Jean-François Millet și Charles François Daubigny, la care se alătură încă un mare număr de alți artiști, printre care și Nicolae Grigorescu. Ca rezultat al operelor lor, peisajul francez se înnobilează. La influența peisagiștilor olandezi și englezi, artiștii barbizonieni situează în prim-plan pictura de atmosferă, renunțând în mare parte la stlul clasicist. Termenul a apărut pentru prima dată în istoria picturii în anul 1890 datorită lucrării criticului de artă scoțian David Croal Thomson
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
O altă importantă sursă de inspirație pentru barbizonieni este arta peisagistică engleză, în special creațiile lui John Constable, care și-a expus la Salonul din Paris în 1824 tabloul intitulat "" Căruță cu fân"". Pictorii din Barbizon adoptă acuarela reactualizată de peisagiștii englezi, deoarece această tehnică este foarte potrivită pentru pictura în ""plein-air"". Ceea ce unește grupul barbizonian în afară de cele amintite este și răzvrătirea împotriva autoritarismului: refuză academismul, dar și romantismul. Împreună organizează expoziții cu vânzarea propriilor tablouri și editează un ziar propriu
Școala de la Barbizon () [Corola-website/Science/315067_a_316396]
-
veacuri"." Același specialist afirmă că ""Iașiul se va mândri cu încă 50, poate chiar 100 de ani de-acum încolo, fără probleme"". În luna iunie 2014, membrii grupului de inițiativă civică "Iașul iubește teii", alături de Grupul Academic din Iași, Asociația Peisagiștilor din România (ASOP) și Centrul de Resurse pentru Participare Publica (Bucuresti), cu sprijinul Asociației Dendro-Ornamentale "Anastasie Fătu" Iași, au trimis un mesaj ultimativ Primăriei Iași cu privire la ceea ce acestia au descris ca o situație critică a arborelui, recomandând o serie de
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
plein-air-ismului" deosebindu-l de cel al barbizoniștilor cât și de cel al impresioniștilor. În 1877, Grigorescu este prezent pe front ca reporter unde realizează o compoziție istorică („Atacul de la Smârdan”) punând în valoare mișcarea unui personaj din câteva linii. Ca peisagist Grigorescu nu urmărește specificul etnografic ci sugestiile plastice. Peisajul realizat de acesta are o tentă lirică înfățișând seninătatea verilor toride de pe meleagurile românești luminate puternic, determinând un univers ireal. Importanța luminii în peisajele grigoresciene este deosebită subordonând componența limbajului plastic
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
Școlii de Belle-Arte din București, acesta predă timp de șapte ani la Buzău fără a prevede viitorul său ca pictor. În pictură debutează mai întâi cu subiecte modeste, naturi moarte sau portrete, dar adevărata vocație a sa fiind ceea de peisagist, fiind descoperit de Grigorescu cu prilejul unei ample expoziții a acestuia la București în anul 1873. Ca peisagist mai întâi pictează imagini nesemnificative a marginilor de sat din preajma Buzăului. La Paris, ajunge în ultimii 3 ani ai vieții pentru a
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
ca pictor. În pictură debutează mai întâi cu subiecte modeste, naturi moarte sau portrete, dar adevărata vocație a sa fiind ceea de peisagist, fiind descoperit de Grigorescu cu prilejul unei ample expoziții a acestuia la București în anul 1873. Ca peisagist mai întâi pictează imagini nesemnificative a marginilor de sat din preajma Buzăului. La Paris, ajunge în ultimii 3 ani ai vieții pentru a asimila noutatea în pictura momentului ca student al Academiei Julian. La îndemnul lui Grigorescu acesta va lucra mai
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
înalte a parcului și au solicitat găsirea unei locații alternative pentru parcarea subterană. După numeroase dezbateri și contestații legale înainte de grupări civice precum Asociația Dendro-Ornamentală "Anastasie Fătu" Iași, Grupul de inițiativă civică "Iașul iubește teii", Grupul Academic din Iași, Asociația Peisagiștilor din România (ASOP) sau Centrul de resurse pentru participare publică (CeRe) (București), primarul Gheorghe Nichita a declarat la 6 februarie 2015 că municipalitatea a abandonat proiectul: "Parcul de la Teatru va fi modernizat fără a construi parcarea. Nu trebuie să scindăm
Esplanada Teatrului Național din Iași () [Corola-website/Science/336365_a_337694]
-
familie de țărani înstăriți, la Gruchy, în apropiere de Cherbourg. Moșia părintească se întindea pe colina de pe malul canalului La Manche. Pictura l-a atras pe Millet foarte devreme, în 1833 pleacă la Cherbourg, unde își începe studiile sub îndrumarea peisagistului Mouchel. Începând cu anul 1835, se dedică exclusiv picturii. La Paris, Millet este admis la Academia de Arte Frumoase și se înscrie la atelierul lui Paul Delroche. Când în 1839 i se sfârșește bursa, Millet își acoperă cheltuielile pictând portrete
Jean-François Millet () [Corola-website/Science/304098_a_305427]
-
botanică din București a fost întemeiată în 1860, lângă Facultatea de Medicină, de către Carol Davila. Grădina a fost mutată în spațiul actual în 1884 de către Dimitrie Brândză, botanist român, unul dintre întemeietorii școlii botanice românești, și de către Louis Fuchs, arhitect peisagist belgian. Grădina a fost inaugurată în 1891, după ce serele au fost construite și populate, dar a fost afectată de inundația care a avut loc în 1892. Grădina a fost avariată în timpul Primului Război Mondial, când a fost folosită de trupele de ocupație
Grădina Botanică din București () [Corola-website/Science/305047_a_306376]
-
un conflict în mine. Îmi amintesc de decepția trăită când în discuție cu o prietenă, cercetătoare care a participat la realizarea unui studiu de monitorizare a calității aerului în Timișoara, am aflat că în Parcul Botanic unde erau formați pictorii peisagiști, calitatea aerului a fost și este inexistentă, fiind una din cele mai poluate zone din oraș. Eram instruiți ca viitori artiști să căutăm un invizibil spiritual redat de calitățile plastice ale locului, să pictăm o imagine terapeutică apatică cu pretextul
Fragilitatea unor drepturi acordate, care pot fi revocate de majoritate, ne situează într-o democrație a masei și nu a dreptului individului () [Corola-website/Science/296096_a_297425]
-
textile - 1; inginer topograf - 5; instalator apă-canal - 4; lăcătuș mecanic - 12; lăcătuș montator - 3; macaragiu pod rulant - 1; mașinist la mașini pentru terasamente - 1; mecanic - 2; medic medicină generală (județ) - 36; medic stomatolog - 3; operator încheietor fire - 6; ospătar - 5; peisagist floricultor - 2; programator ajutor - 1; secretară - 1; strungar universal - 10; subinginer rețele electrice - 1; sudor cu gaze - 4; sudor electric - 4; supraveghetori jocuri - 5; șofer autocamion - 5; tehnician proiectant construcții - 1; tehnician topometrist - 3; tâmplar mecanic - 1; tricotor manual (la
Agenda2003-24-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/281118_a_282447]
-
Arhitectura nouă" ș.a. În portret și în compoziții manifestă o mare grijă pentru expresie, recurgând la culoare pentru a fixa atmosferă și stările tensionale ale personajelor.A pictat flori încărcate de o suava gingășie.Este numit de cronicarii de artă ""peisagist", "florist", "portretist"", operă să însumând câteva mii de tablouri. În sculptură, Dimitrie Loghin a lucrat în maniera realistă, folosind lemnul, ghipsul și teracota că materiale de lucru.Portretele și basoreliefurile sale redau cu fidelitate trăsăturile esențiale ale modelului : ""Cântăreața", "Cap
Dimitrie Loghin () [Corola-website/Science/321610_a_322939]
-
1956), „Camelot“ (1960) și filmul „Gigi“ (1958), cu Maurice Chevalier și Leslie Caron în rolurile principale. În 1985, Loewe și Lerner au primit Premiul Kennedy. A decedat în 1988. DUMINICĂ, 11 IUNIE JOHN CONSTABLE În 1776 s-a născut pictorul peisagist britanic John Constable. Lucrările sale au fost foarte apreciate încă din epocă - în 1799 a fost trecut pe listele Academiei Regale, iar în 1800 a fost admis în rândurile acesteia. Observator atent al naturii, a fost interesat mai ales de
Agenda2006-23-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285041_a_286370]
-
luat fotocaina de la austrieci, s-au gândit să o distribuie și altfel decât prin cafea. Mai exact, au apelat la țesături: pânze de tablouri, coperți de cărți, chiar și perdele. Ideea, se pare, i-a aparținut lui Turner.“ „William Turner? Peisagistul?“ „Da. Cine altul decât un pictor putea să cunoască mai bine formula chimică de dizolvare a fotocainei? Un derivat al calomelului, cred unii. Economiștii i-au preluat imediat tehnica. Impregnau materialul cu substanța și rezultatul se dovedea același: citeai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
periculoase - nevoiașii, vagabonzii, bolnavii psihici și criminalii - puteau deveni obiectul celei mai intensive inginerii sociale. Metafora grădinăritului, sugerează Zygmunt Bauman, redă În mare măsură acest nou spirit. Grădinarul - de fapt, poate că cea mai potrivită paralelă ar fi cu arhitectul peisagist specializat În geometrice grădini franceze - ia un teren natural și creează un spațiu al ordinii botanice proiectat până În cel mai mic detaliu. Deși caracterul organic al florei Îi limitează posibilitățile, el are enorm de multă libertate În ceea ce privește aranjamentul de ansamblu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Ed. Pim, Iași, 2009. Fiind membru al unor grupuri naționale de cercetare, este autor sau coautor a peste 200 de lucrări științifice, comunicate la diferite simpozioane și congrese în țară și străinătate. Gheorghe Bălăceanu Răsplata plăcerii Ulei pe pânză, 2003 „Peisagist prin vocație el se implică spațiului,... mai presus de intuiția vizuală, pictura sa înseamnă intuiție motrice, un cântec de trecere. Panoramarea... impunând o anume propunere de înțelegere și abordare a spațiului ... Succesiunea planurilor dispuse în registre pe verticală, jocul diagonalelor
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
Kunst Rumäniens - Herbert Wiesner, Ed. Ansid, Târgu-Mureș, 2002, pag. 74, 75, 210 „Fost tapițer, Constantin Florea și-a depănat existența în cartierul „de peste șină” (din preajma gării Obor). În entuziasmul tinereții, până la căsătorie, încercase să copieze și el câteva reproduceri după peisagiști olandezi. Dar în modestia lui n-a crezut niciodată că poate face artă. Magia acestui cuvânt era prea puternică pentru a îndrăzni. Abia după pensionare, ferindu-se de orice indiscreție, a început să picteze pentru a învinge o obsesie. Fiecare
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
luminat, lumină care se revarsă peste peisaj, conferind o unitate tonală tabloului. Imaginile orașului sânt, în schimb cenușii, umbrite în lumina filtrată de clădirile înalte. Oameni nu au chipuri specifice, nici profunzime, sânt întunecați, putând fi identificați cu oricare țăran. Peisagistul, îndrăgostit de țărani și viață de la țară, reface imagini din copilărie.” (Diana Iosub, 24 ore mureșene, 6 sept. 1996) „Calitățile de excepție ale picturii lui Teodor Moraru s-au împlinit în ultima vreme nu prin avansul către spectacularul facil cât
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]