1,264 matches
-
XXVI. TRANDAFIRUL SIRENEI-11, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015. 17-Sirena de aur Când se revărsară în sală valurile mării, izbind stâncile cu sirene, Irina, îmbrăcată într-o rochie cu solzi aurii, sclipitori, cu o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
care va fi alesul sirenei, pentru că toți se știau lefteri sau lefteriți. În ... Citește mai mult 17-Sirena de aurCând se revărsară în sală valurile mării, izbind stâncile cu sirene, Irina, îmbrăcată într-o rochie cu solzi aurii, sclipitori, cu o pelerină bleumarin și un șal alb, apăru dintre valuri, precum Afrodita din spuma mării, ținând în dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
întâmplă. Apoi a observat că picturile dispăruseră. A fugit în stradă. Nevrând să lase galeria nesupravegheată, a întins gâtul în stradă, dar deja se întunecase. Tot ce-și amintește în legătură cu persoana pe care o văzuse dispărând era spatele, într-o pelerină de ploaie cu curea. Era cel mai probabil un bărbat, după înălțime și lățimea umerilor. Avea părul închis la culoare. Asta era tot. Apoi ea și Shelley și-au petrecut seara la secția de poliție din Vine Street. Shelley vorbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care luminau orice colțișor întunecat și orice pânză de păianjen de pe tavan. M-am întors să-l privesc pe Nat. A tot plouat în seara aia, nu rău, dar stătuse în ploaie. Părul îi era dat pe spate și umerii pelerinei de ploaie căzuți. Fără șuvița de păr care îi venea peste față, avea o figură de-a dreptul urâtă. Oasele erau prea proeminente, prea ascuțite pentru pielea lui subțire; pomeții păreau că o să-i taie obrazul când zâmbește. în lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se așeze la locul său și așteptarea reîncepu. Aproape după o oră intră primul alegător. Contrar așteptărilor generale și spre dezamăgirea membrului prezidiului celui cu ușa, era un necunoscut. Lăsă umbrela șiroind la intrarea în sală și, acoperit de o pelerină de plastic strălucind de apă, încălțat cu cizme tot de plastic, înaintă spre masă. Președintele se ridicase cu un surâs pe buze, acest alegător, bărbat înaintat în vârstă, dar încă robust, venea să anunțe revenirea la normalitate, la coada obișnuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o credință fanatică. Este protestul romantismului idilic împotriva banalității vieții. Evenimentele legendare devin cel mai valabil pașaport al eroului către nemurire. Filosoful ironic reflectează zâmbind că Sir Walter Raleigh este întronat mai sigur în amintirea omenirii pentru că și-a întins pelerina dinaintea Reginei Fecioare pentru ca aceasta să pășească pe ea, mai degrabă decât pentru că a purtat numele flotei englezești în țări nedescoperite până atunci. Charles Strickland a dus o viață obscură. A izbutit să-și facă mai degrabă dușmani decât prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
asta. Mi-ar fi plăcut ca soția mea să știe, să nu se neliniștească. Mi-ar fi plăcut, de asemenea, să știe că mă gândesc la ea și la copil. Preotul se dezbrăcă fără să se jeneze. Își dădu jos pelerina, apoi sutana și rămase în chiloți și în maiou, în fața mea, cu burta umflată ca o gutuie gigantică susținută de o fâșie de bumbac pe care o desfăcu. Își puse de îndată hainele ude lângă cuptor și merse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dar parcă atunci îl vedeam pentru prima dată. Probabil că bănuí la ce mă gândeam. Preoții sunt foarte abili, știu foarte bine cum să pătrundă în mintea ta și să vadă ce se petrece acolo. Mă privi zâmbind. Din pricina căldurii, pelerina fumega ca o locomotivă, iar din sutană se ridica un abur mirosind a humus și a lână arsă. Îngrijitorul se întoarse cu două farfurii de supă, o pâine neagră mare, o bucată de brânză tare ca lemnul de stejar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fluviul morților - așa cum se întâmplă în poveștile minunate pe care învățătorii ni le spun la școală, și pe care le ascultăm cu ochii măriți, cu teama sădind în venele noastre înțepături și frisoane, în timp ce afară noaptea se lasă ca o pelerină de lână neagră, aruncată pe umerii unui gigant. Către dimineață, Clămence s-a mișcat puțin, numai dacă nu cumva oboseala nu mi-a dat această impresie. Totodată, cred că fața i s-a întors un pic spre mine. Sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
TÂNĂRUL EGOIST Amory a petrecut aproape doi ani la Minneapolis. În prima iarnă a purtat mocasini care se născuseră galbeni, dar, după dese aplicări de cremă și murdărie, și-au asumat o culoare matură, un brun-verzui murdar. A purtat o pelerină gri cadrilată și o șapcă roșie, de forma unui tobogan. Câinele său, Conte Del Monte, i-a mâncat șapca roșie, așa că unchiu-său i-a dăruit una gri, care putea fi trasă peste față. Necazul cu șapca asta era că respirai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pârâu În care avea să arunce o piatră, iar cerculețele concentrice stârnite vor dispărea aproape din clipa când piatra Îi va zbura din mână. PÎnă În momentul acesta nu dăruise nimic, nu luase nimic. Un student boboc Întârziat, cu o pelerină din pânză impregnată care fâșâia sonor, a trecut pleoscăind pe aleea moale. De undeva de sub o fereastră nevăzută, o voce a țipat inevitabila somație „ Scoate capul afară!“ O sută de sunete mici ale curentului ce-și continua drumul pe sub mantia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
găsit un volum gri, hărtănit, din care a picat o foaie Îngălbenită. A desfăcut-o, uitând de discreție. Era o poezie scrisă de Clara ca elevă, despre un zid sur de mânăstire Într-o zi plumburie și o fată cu pelerina umflată de vânt care ședea pe el, gândindu-se la o lume multicoloră. De regulă, astfel de sentimente Îl agasau, dar poezia avea atât de multă simplitate și atmosferă, Încât a reușit să-și formeze o imagine mentală a Clarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
caii bătrâni fac tup-tup... Cred că ăsta-i unicul lucru prin care ne deosebim de ceasornice și de mârțoagele bătrâne. Ființele omenești nu pot face tup-tup-tup fără să Înnebunească. Briza s-a Înăsprit. Eleanor s-a Învelit mai strâns În pelerină, dârdâind. - Ți-e foarte frig? a Întrebat-o Amory. - Nu. Mă gândesc la mine - la eul meu negru interior, la cel adevărat, cu onestitatea fundamentală care mă Împiedică să fiu o dezmățată totală, făcându-mă să-mi conștientizez păcatele. Călăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Hăituită, Karin Baal aleargă și nimerește drept în farul unei mașini. Hăituit, Hans aleargă după Sophie, o prinde, o aruncă la pământ și‑i spune că cinstea e lucrul cel mai durabil. Ea îl crede imediat. Vera Tschechowa are o pelerină de ploaie elegantă, dintr‑un material lucios. La o adică, ar putea‑o purta și un bărbat. Mama îl roagă pe Hans să‑i aducă supa, pe care și‑a pus‑o la încălzit pe aragaz. Și‑a ridicat sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu mai poate fi reprimat. Rainer consideră că Sophie n‑are decât să știe. Următoarea treaptă ar fi porțiunile de pământ însorit din adâncul unei păduri, ploaia care începe să cadă încet, pe neauzite, mirosul de rășină, Sophie într‑o pelerină veche de ploaie, cu răsuflarea tăiată, mângâindu‑l tandru pe cap. Odată și odată trebuie să dea și intelectualul atenția cuvenită bunăstării trupului. O mâncare ca la țară servită pe o față de masă în carouri și multe discuții serioase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
filon. Fără-nceput, fără sfârșit, Un cântec magic și etern, De dor de viață cucerit, Și pașii drumului s-aștzern. De ce-aș vedea prăpăd și scrum În lumea plină de lumini? Ca Ieri, să mergem și acum Prin amintiri de pelerine. Referință Bibliografică: Pelerin, de Adrian Simionecu / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PELERIN, DE ADRIAN SIMIONECU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364465_a_365794]
-
și-un câine-n același palton 32 altă ninsoare - în oglindă bunica tot mai cărunta Ailoaei Cristina 33 albul tot mai stins - drumul de-ntoarcere totdeauna lung 34 bătrânul singur vorbind iar toiagului - sâmbra de iarnă 35 om de zăpadă - pelerina bunicii tot mai lejeră Ana Urma 36 atingerea lui - primul fulg de zăpadă azi atât de cald... Patricia Lidia 37 prins între garduri și pietre zburătoare - Platon resemnat 38 de mâine sigur nu îmi mai fac căruță - iarnă fierbinte Gabriela
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361394_a_362723]
-
un chip pierdut în adâncimea odinioară transparentă a unei vieți. Un chip alungit, osos. Aici timpul se picura urmând ritualul gândurilor. De cele mai multe ori parcă nici nu exista. Prăbușit în marginea patului neclar aranjat, un fotoliu cândva falnic adăpostea o pelerină neagră la originea ei și câteva haine neumblate prin lume. Ușa masivă întregea imaginea sufocantă a unui loc care zugrăvea în umbre viața unei ființe. Tăcerea acestei rămășițe era din când în când întreruptă de un șuierat abia perceptibil. Venea
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
învârtindu-se pe loc. Fără să-și dea seama, băgă aparatul de fotografiat în buzunarul drept de la blugi și se învârti așa timp de un minut, din ce în ce mai mirat și mai speriat. Capul uriaș al lui Decebal era bine înfipt sub pelerina de verdeață, de pe stânca muntelui. Căciula pietroasă și ascuțită a lui Decebal era împodobită cu smocuri de iarbă pe alocuri. Din vârful căciulii, se ridica spre cer o cruce, semnul lui Dumnezeu. Chipul uriaș avea privirea îndreptată spre Dunăre, fără
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
colo, colo, ca un șoricel încolțit de pisică: - Ce e asta, nene? Aoleu, acum chiar că murim! Și se făcu mic, mic lângă zid. - Scoală, prostule, și fii tare! îl îmbărbătă Mărțișor (de fapt își dădea lui curaj). Pune-ți pelerina și sări în spate! Norocel își aruncă pelerina de i se vedeau numai ochii sticlind jucăuș și sări rapid în cârca lui nenea Mărțișor. - Pe ei, nenicule, fă-i zob! șuieră la urechea lui Mărțișor, care scoase iute caseta cu
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
Ce e asta, nene? Aoleu, acum chiar că murim! Și se făcu mic, mic lângă zid. - Scoală, prostule, și fii tare! îl îmbărbătă Mărțișor (de fapt își dădea lui curaj). Pune-ți pelerina și sări în spate! Norocel își aruncă pelerina de i se vedeau numai ochii sticlind jucăuș și sări rapid în cârca lui nenea Mărțișor. - Pe ei, nenicule, fă-i zob! șuieră la urechea lui Mărțișor, care scoase iute caseta cu nisip și-l aruncă pe el. Dintr-o dată
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
de verde sus pe creste Iubirile înalte ne mai țin ! E fastuoasa într-o rochie de seară Brodata din frunze, tufănele, rosmarin Concertul ei de prim solista, Mai are’un act, sau poate mai puțin. Și la final își pune pelerina Și dă baghetă altui dirijor Aplaudați ! căzută e cortina... Ne pregătim să instalăm un alt decor. Camelia Cristea Referință Bibliografica: Toamnă la plecare / Camelia Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1059, Anul III, 24 noiembrie 2013. Drepturi de Autor
TOAMNA LA PLECARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363514_a_364843]
-
PE DIG Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1376 din 07 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Nu știu de era seară, știu că veneam pe dig, Mă rătăceam prin ploaie și parcă mi-era frig. Mi-ai dat o pelerină de vise neculese Și-ai zis: ia-le pe toate, sunt sigur ne-nțelese! Nu te-am privit cu sete, probabil nu erai, (Îți trimiseseși solii să-mi spună cum e-n rai) Dar am simțit că-i vară în
ZIUA CÂND M-AI UITAT PE DIG de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362387_a_363716]
-
înălțimi de toamnă un vultur se rotește, Îmi spune că e seară și râde nebunește. Își are drum prin rouă și cuib pe-un gram de stea, Dar nu-i mai dau semințe și azi din palma mea; Îmbrac iar pelerina, (e numai pentru frig?!) Și-ncerc să aflu ziua când m-ai uitat pe dig. Referință Bibliografică: Ziua când m-ai uitat pe dig / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1376, Anul IV, 07 octombrie 2014. Drepturi de
ZIUA CÂND M-AI UITAT PE DIG de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362387_a_363716]
-
oferi Euharistia, cu această perioadă a fost adăugată la rugăciunile pentru hirotonirea presbiterilor, singura diferență fiind dreptul de a hirotoni. Păstrarea inițială a singurei Euharistii, aflată sub conducerea episcopului în fiecare Biserică era expresia vie a unității Bisericii lui Dumnezeu pelerină în acel loc într-un singur trup desăvârșit, Trupul întreg al lui Iisus Hristos. Astfel, parohia nu forma o unitate euharistică dependentă și autosuficientă, ci o extensie în spațiu a singurei Euharistii. Astfel, presbiterul săvârșea Euharistia în numele episcopului, care rămânea
IOANNIS ZIZIOULAS, MITROPOLIT AL PERGAMULUI, EUHARISTIE, EPISCOP, BISERICĂ: UNITATEA BISERICII ÎN DUMNEZEIASCA EUHARISTIE ŞI EPISCOP, ÎN PRIMELE TREI SECOLE CREŞTINE, EDITURA BASILICA, de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/364246_a_365575]