449 matches
-
7,5-11 kg. Distanța cap-coadă a unui exemplar matur variază între 117 și 135 cm. Trebuie menționat că măsurile prezentate au rezultat din măsurători efectuate preponderent pe exemplare de condori ținuți în captivitate. Coloritul condorului este foarte contrastant și expresiv. Penajul este aproape în totalitate negru-strălucitor, excepție servind „gulerașul” alb și pufos și marginile albe ale aripilor, evidențiate la masculi (penele albe apar numai după prima năpârlire). Pe cap și pe gât penele practic lipsesc, pielea primind în aceste locuri nuanțe
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
încovoiat la capăt, negru cu vârful galben, bine adaptat la sfâșierea cărnii. Nările intră în cioc și nu sunt despărțite de nicio formațiune osoasă. Culoarea irisului ochiului este căpruie la masculi și roșie-purpurie la femele. Genele lipsesc. La păsările tinere penajul este cenușiu-brun, pielea pe cap și gât este mai închisă la culoare, aproape neagră, iar „gulerul” e cafeniu. Picioarele sunt de culoare cenușie-închisă. Degetul mijlociu este cel mai lung, iar cel posterior, din contră, e foarte mic și e așezat
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
Păsările cântătoare (în latină: subordinul "Passeri" sau "Oscines") sunt încadrate de ornitologi în ordinul "Passeriformes"; au dimensiunile corpului și coloritul penajului foarte variabil. Păsările cântătoare se hrănesc în special cu insecte, din care cauză trebuie să fie bune zburătoare. Cântatul păsărilor este posibil datorită unui sfirinx (laringe) bifurcat; trilul lor este realizat de vibrația unei membrane laringiene în timpul expirației. Pulmonul acestor
Păsări cântătoare () [Corola-website/Science/314343_a_315672]
-
importanți „C. g. garrulus” și „C. g. semenowi”. După aspectul morfologic pasărea nu se poate confunda cu alte specii de păsări de talie mijlocie (31 cm). Capul partea superioară a aripilor ca și piepteul și abdomenul este acoperit de un penaj de culoare verde turcesc. Spatele sau partea dorsală a păsării este de culoare brună iar marginea aripilor de culoare brună negricioasă. Pasărea are un cioc negru puternic puțin încovoiat. Femelele au o culoare mai spălăcită ca masculul, iar culoarea tineretului
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
sau scorburile copacilor și pe pământ, în regiuni stâncoase. Datorită capacității de adaptare atât la clima caldă cât și la cea rece, bufnița poate fi întâlnită pe întreg globul pământesc, excepție făcând Antarctica. Corpul bufniței este rotund, acoperit de un penaj bogat, cu un cap mare la care se remarcă 2 ochi rotunzi galbeni-portocalii ce ocupă jumătate din mărimea capului. Bufnița este singura pasăre care are ochii situați pe partea anterioara a capului. Spre deosebire de ai oamenilor, aceștia sunt ficși. Din această
Bufniță () [Corola-website/Science/299721_a_301050]
-
familie trăiesc în general în regiuni de pădure, sau tufișuri din savanele din Africa, la sud de Sahara. Numai un număr mic de specii trăiesc în regiunile tropicale din Asia. Mărimea corpului păsărilor este între 8 și 24 cm. Culoarea penajului la mascul este de culoare galben neagricioasă, cenușie neagră sau alb cu negru. Femelele au penajul de culori mai spălăcite. Păsările au cioc scurt și puternic care este gros la bază. Hrana lor constă din insecte, fructe, semințe. Numeroase specii
Păsări țesător () [Corola-website/Science/314682_a_316011]
-
de Sahara. Numai un număr mic de specii trăiesc în regiunile tropicale din Asia. Mărimea corpului păsărilor este între 8 și 24 cm. Culoarea penajului la mascul este de culoare galben neagricioasă, cenușie neagră sau alb cu negru. Femelele au penajul de culori mai spălăcite. Păsările au cioc scurt și puternic care este gros la bază. Hrana lor constă din insecte, fructe, semințe. Numeroase specii de păsări țesător trăiesc în apropierea culturilor agricole. Ele trăiesc frecvent în colonii mari, ca „Quelea
Păsări țesător () [Corola-website/Science/314682_a_316011]
-
și alte vietăți subacvatice, atâta timp cât pot ajunge cu gâtul la ele, fără să se scufunde complet. Chiar dacă au ciocul mic, unele rațe mai specializate pot înghiți și pești mari. La speciile nordice de rață, masculii de rață (rățoii) au un penaj mai extravagant, pentru a atrage femelele. Totuși, ei năpârlesc de acest penaj în vară, căpătând o înfățișare mai apropiată de cea a femelelor. Speciile sudice arată de obicei mai puțin dimorfism sexual. Unii oameni folosesc termenul de "rață" specific pentru
Rață () [Corola-website/Science/312088_a_313417]
-
să se scufunde complet. Chiar dacă au ciocul mic, unele rațe mai specializate pot înghiți și pești mari. La speciile nordice de rață, masculii de rață (rățoii) au un penaj mai extravagant, pentru a atrage femelele. Totuși, ei năpârlesc de acest penaj în vară, căpătând o înfățișare mai apropiată de cea a femelelor. Speciile sudice arată de obicei mai puțin dimorfism sexual. Unii oameni folosesc termenul de "rață" specific pentru femela adultă și "rățoi" pentru mascul. Termenul de "rățușcă" se folosește pentru
Rață () [Corola-website/Science/312088_a_313417]
-
cu toate acestea rațele care stau pe apă pot fi prinse de prădătorii marini. Rațele sălbatice sunt adesea vânate pentru mâncare sau pentru sport, prin împușcare. Au, de asemenea, multe folosințe economice; de la ele se folosesc carnea, ouăle dar și penajul (mai ales cel al masculului). Rațele sunt crescute adesea în ferme pentru hrană și penaj. Toate rațele domestice provin din strămoșul lor sălbatic, "Anas platyrhynchos", mai puțin rața leșească Rațele domestice sunt mult mai mari decât cele sălbatice, unele din
Rață () [Corola-website/Science/312088_a_313417]
-
sălbatice sunt adesea vânate pentru mâncare sau pentru sport, prin împușcare. Au, de asemenea, multe folosințe economice; de la ele se folosesc carnea, ouăle dar și penajul (mai ales cel al masculului). Rațele sunt crescute adesea în ferme pentru hrană și penaj. Toate rațele domestice provin din strămoșul lor sălbatic, "Anas platyrhynchos", mai puțin rața leșească Rațele domestice sunt mult mai mari decât cele sălbatice, unele din ele având 30 de centimetri de la bazin până la coadă. Un lucru înțeles greșit de către populație
Rață () [Corola-website/Science/312088_a_313417]
-
mai populate, de unde provin aceste păsări sunt arhipelagurile din Polinezia de Est. Păsările au picioare sindactile, ciocul puternic, drept alungit. Aripile sunt scurte și rotunjite coada și picioarele sunt de asemenea scurte. Capul este voluminos în comporație cu mărimea corpului. Penajul are un colorit frumos, verde, albastru sau roșu. Cuibăresc în scorburi, crăpături de stânci sau pe malurile apelor und sapă galerii pentru cuib. Speciile mai primitive au fost arboricole și se hrăneau cu insecte, șopârle, rozătoare mici, pe când cele mai
Alcedinidae () [Corola-website/Science/317731_a_319060]
-
de 10-24 cm și o greutate de 8-75 g. Ciocul este conic, scurt, ascuțit și dur, cu mici vibrize la bază. Mandibula superioară este nedințată, de obicei puțin mai lungă ca cea inferioară. Coada este scurtă sau de mărime mijlocie. Penajul este, de regulă, modest colorat (brun, măsliniu sau cenușiu), dar unele specii sunt multicolore. La multe specii sexele au aceiași culoare a penajului, dar la alte specii masculii și femelele au penajul diferit colorat. Masculii sunt, în general, ceva mai
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
este nedințată, de obicei puțin mai lungă ca cea inferioară. Coada este scurtă sau de mărime mijlocie. Penajul este, de regulă, modest colorat (brun, măsliniu sau cenușiu), dar unele specii sunt multicolore. La multe specii sexele au aceiași culoare a penajului, dar la alte specii masculii și femelele au penajul diferit colorat. Masculii sunt, în general, ceva mai mari decât femelele. Sunt răspândite pe aproape toată suprafața Pământului. Lipsesc în Oceania (inclusiv în Australia, dar au fost introduse în Noua Zeelandă), regiunile
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
inferioară. Coada este scurtă sau de mărime mijlocie. Penajul este, de regulă, modest colorat (brun, măsliniu sau cenușiu), dar unele specii sunt multicolore. La multe specii sexele au aceiași culoare a penajului, dar la alte specii masculii și femelele au penajul diferit colorat. Masculii sunt, în general, ceva mai mari decât femelele. Sunt răspândite pe aproape toată suprafața Pământului. Lipsesc în Oceania (inclusiv în Australia, dar au fost introduse în Noua Zeelandă), regiunile extreme ale Asiei de Sud-Est, ținuturile antarctice și în
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
la înălțimea de deasupra cornișei superioare. Ea este făcută din cărămizi produse local, inscripționate cu "DALMATI". Zidăria cavoului prezintă un sistem dublu, cu o construcție în chei de boltă etajate pentru partea inferioară (care dă fațadei un motiv asemănător unui penaj — vezi ilustrația alăturată), și o construcție în felii conice pentru partea superioară. Ea nu era străpunsă de un "oculus", spre deosebire, de exemplu, de cupola Panteonului din Roma. Zidăria era probabil ascunsă în spatele unui înveliș din mozaic. Cupola era acoperită
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
nu de mult era considerată o subspecie a acvilei imperiale ("Aquila heliaca"), dar studiul de ADNului ambelor specii de păsări a demonstrat că sunt suficient de separate ca să constituie două specii distincte. Acvila imperiala iberica este în pericol de dispariție. Penajul este cenușiu foarte închis pe tot corpul, cu excepția umerilor și părților înalte ale aripilor care sunt albe. Ceafa este ușor palida, fără linii de culoare deschisă cum are acvila imperiala orientala. În cazul indivizilor tineri acestea sunt cenușii-roșiatice, nu au
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
este cenușiu foarte închis pe tot corpul, cu excepția umerilor și părților înalte ale aripilor care sunt albe. Ceafa este ușor palida, fără linii de culoare deschisă cum are acvila imperiala orientala. În cazul indivizilor tineri acestea sunt cenușii-roșiatice, nu au penajul indivizilor maturi până la 5 ani, în același timp cu maturizarea sexuală. Mărimea medie a unui adult este de 80 cm înălțime și 2,8 kg, femelele sunt mai mari decât masculii, putând ajunge la 3,5 kg. Anvergură aripilor variază
Aquila adalberti () [Corola-website/Science/309468_a_310797]
-
și iernează la sud în Europa (inclusiv în România și Republica Moldova), Asia și America de Nord. Sunt descrise 4 subspecii: Are o mărime de 50-66 cm, mai mare decât corbul. Greutatea: mascul 600-1380 g, femela 780-1660 g. Femela mai mare decât masculul. Penajul este pestriț brun cu alb pe spate și cap, mai închis pe piept. Abdomenul brun cu dungi albe. Exemplarele tinere care ajung în România au peste abdomen o bandă lată brună. Adulții, care vin mai rar în România, nu au
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
a nuanțelor roșiatice pe spinare și penele cafenii-deschis pe cap (întunecate la capăt) la tineri. Pasărea are o coadă scurtă, fiind de formă aproape rotundă, cu un cioc negru cu galben mic ascuțit. Irisul păsării este de culoare brună deschis. Penajul pe partea superioară a corpului este brun-roșcat, iar pe partea inferioară este de culoare albă. Coada pe flancuri și aripile sunt cu striații de culoare brun închis. Lungimea unui pănțăruș poate fi între 9,5 - 11 cm, pasărea cântărind 7
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
un cârlig (o unghie încârligată). Gâtul este lung, iar aripile de mărime mijlocie. Penele au o culoare închisă. Coada este lungă, rotunjită, formată din pene (rectrice) rigide, folosite drept cârmă la vânătoarea subacvatică. Nu au glande uropigiene, de aceea, când penajul se udă ușor după scufundări repetate, păsările se expun la soare cu aripile desfăcute, pentru a se usca. Glandele uropigiene sunt niște glande sebacee la baza cozii la multe păsări acvatice, cu a cărei grăsime acestea își ung penele cu
Falacrocoracide () [Corola-website/Science/332070_a_333399]
-
repetate, păsările se expun la soare cu aripile desfăcute, pentru a se usca. Glandele uropigiene sunt niște glande sebacee la baza cozii la multe păsări acvatice, cu a cărei grăsime acestea își ung penele cu ciocul pentru a-și impermeabiliza penajul. Au toate patru degetele de la picior unite prin membrane înotătoare ce formează o palmatură mare, iar primul deget este îndreptat lateral și nu înapoi. le întrunește circa 40 de specii răspândite aproape pe întreg globul pamântesc în zonele boreale, temperate
Falacrocoracide () [Corola-website/Science/332070_a_333399]
-
Penele sunt formațiuni epidermice caracteristice ale învelișului extern și a aripilor păsărilor moderne. Specifice păsărilor, penele au evoluat din solzii strămoșilor reptilieni. Ele sunt alcătuite din cheratină, o proteină fibroasă. Penele alcătuiesc penajul care reprezintă un izolator termic, iar cele de pe aripi și coadă au rol în zbor. O pană este alcătuită din calamus, partea care pătrunde în tegument atașându-se de foliculul penei, care se continuă cu axul penei (rahis). Sunt de
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
Pupăza ("Upupa epops"), cucul armenesc sau (regionalisme) nevăstuică, pasăre de balegă este o pasăre insectivoră, migratoare, din familia upupide ("Upupidae"), ordinul coraciiforme ("Coraciiformes"), de circa 28 cm lungime, cu penajul pestriț de culoare cafeniu, cu aripile și coada negricioase, cu dungi transversale albe, cu ciocul cafeniu deschis, lung, ascuțit la vârf și curbat în jos, picioare cenușii, aripi rotunjite și cu un moț de pene mari, roșii-ruginii, așezate ca o
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
ca o creastă în vârful capului, pe care îl poate desface și strânge după dorință. Cuibărește în România, dar pleacă în sezonul rece. Are o lungime de 28-29 cm (între mierla neagră și guguștiuc) și o greutate de 75 g. Penajul este similar la ambele sexe. Pupăza are un colorit viu similar, brun deschis roșcat pe cap, piept și partea anterioară a spinării. Aripile sunt rotunjite la capăt, negricioase, cu dungi transversale albe. Dungile alb-negre ale pupezei sunt prezente și sub
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]