500 matches
-
fi putut să minți și să îmi spui c-a nins pe câmpuri dar și pe șosele, Și n-ai s-ajungi în visurile mele. Că te-au găsit vânând iluzii, zorii! Ori c-ai întârziat hrănind cocorii! Sau că pendula n-a mai anunțat că-i ora zero și-ai rămas în pat. Stimate domn! din vise fanteziste. Iar scrii anunțuri false în reviste. Că mă iubești, c-ai vrea dacă aș vrea, Să mă postezi poem, în mintea ta
STIMATE DOMN! PARTEA A- III-A de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365666_a_366995]
-
cu oasele falsând răguși¬te” („Tabloul douăzeci”); încapsulat în ceasul verde sau diafan care ticăie pentru un nou meridian 0, cu „limba-i alb-amară:/ ... ora din Olimp” („Timp din Olimp”); aceeași imagine, iconică, a ceasului, de astă dată cu o „pendulă de pene”, indică trecerea lentă a unui „timp blazat, patinat/ nu cu metal scump, ci cu lo¬zinci.” („Ceasul legru”); și nu în cele din urmă, sentimentul de ireversibil prin memoria locurilor și a celor dispăruți - „Casa bunicii mi-aduce
A TREISPREZECEA FRECVENŢĂ de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366230_a_367559]
-
și în semnificațiile lui prezente. Anca Popescu - Într-o lume absurdă, inteligența e o absurditate. Johann W.von Goethe - Oamenii adevărați pot suferi orice pierderi și să-și mențină totuși capacitatea de a iubi și de a râde.Alexandra Ripley - Pendula arată clipa, dar cine arată veșnicia? Walt Withman - Nu există pe lume decât două chipuri de a te ridica: ori prin propria ta dibăcie, ori prin prostia celorlalți. Jean de la Bruyère - Nimic nu-i poate opri pe oamenii cu atitudine
CITATE MEMORABILE (77) de ION UNTARU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361624_a_362953]
-
l-a avut pe John șase luni în urmă, avem toate motivele să credem că de la el așteaptă copilul. Și poate că nu greșim cu nimic, fiindcă Linda știe prea bine că John este adevăratul tată al copilului. Ceasul cu pendulă atârnat pe unul din pereții salonului galben rezervat familiei bătu ora șapte. Viscolul încetase, însă continua să ningă cu fulgi grei. Iarna are, totuși, și părțile ei frumoase. Prin geamurile aburite de la bucătărie, lumina dimineții continua să crească de la o
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
li se adresă Mike. Luați loc! Să vă pun câte-un whisky? - Nu-i prea devreme?, interveni John. - Pentru mine, nu, răspunse ferm Mike. - Ieri a cam făcut-o și-acum se drege... completă domnul Forest pe-un ton hâtru. Pendula de la ceas bătu ora zece. - Am sosit odată cu ora exactă, se adresă Linda celor prezenți. Ce vânt te-aduce pe la noi, John? - Viscolul de ieri, Linda. Mă îndreptam spre Dallas dar, deocamdată, până se mai îmblânzește vremea, m-am gândit
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
cu spatele ? 85. Știați că ... triunghiul lui Pascal își are rădăcinile în China anului 1200 când Jia Xien a realizat primele studii de acest gen ? 86. Știați că ... Leonardo da Vinci a anticipat încă din anul 1491 construirea ceasului cu pendulă? Acesta a fost conceput două sute de ani mai târziu, în anul 1656, de catre matematicianul german Christiaan Huygens. 87. Știați că ... "sinus" și "cosinus" au fost termeni introduși în limba română în 1820 de către omul de cultură român Gheorghe Lazăr ? 88
ŞTIAŢI CĂ...? de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351675_a_353004]
-
una caldă, una rece. Și mai departe nu mă interesează. N-o suspectez, n-o caut în poșetă, ce eu am nevoie de cucuie... De Cucu-ie cum are chelul de tichie... (Își pipăie creștetul capului)... de mărgăritare?... hm, mai știi? (Pendula bate ora exactă. Din colivie iese un cuc strigând: "Cucule, Cucule!") CUCU: Cine mă strigă? Cucul pendulei cu ton de șagă: Cu-cu-le... Cu-cu-lee. Cucu: Care ești mă' ? Se uită în jur, sub masă, sub scaune, ridică șorțul): Aaah
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
poșetă, ce eu am nevoie de cucuie... De Cucu-ie cum are chelul de tichie... (Își pipăie creștetul capului)... de mărgăritare?... hm, mai știi? (Pendula bate ora exactă. Din colivie iese un cuc strigând: "Cucule, Cucule!") CUCU: Cine mă strigă? Cucul pendulei cu ton de șagă: Cu-cu-le... Cu-cu-lee. Cucu: Care ești mă' ? Se uită în jur, sub masă, sub scaune, ridică șorțul): Aaah, tu erai mă' piticuțule? Să știi că iar m-ai păcălit, hai fă-te cuminte și intră
COANA MARE SE MĂRITĂ (1) de ION UNTARU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345653_a_346982]
-
unui crin/ În mâini țineam, paharul dus la gură/ Era o urnă rece, o figură/ De-arhitectură grea luciosul scrin “. Imaginația copilului este mereu într-o stare continuă de fervoare; ea născocește istorii fabuloase, în care patul devine leu mârâitor, pendula vâjâie, oglinda arde: „Și patul mârâia pe labe groase/ De leu, pendula vâjâia festiv,/ Oglinda ardea, și-ntr-un crater cu tiv/ De-argint fierbeau istorii fabuloase“. Asistăm la o dilatare a lucrurilor până la proporții cosmice, sublime:”tavanul se urca
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
rece, o figură/ De-arhitectură grea luciosul scrin “. Imaginația copilului este mereu într-o stare continuă de fervoare; ea născocește istorii fabuloase, în care patul devine leu mârâitor, pendula vâjâie, oglinda arde: „Și patul mârâia pe labe groase/ De leu, pendula vâjâia festiv,/ Oglinda ardea, și-ntr-un crater cu tiv/ De-argint fierbeau istorii fabuloase“. Asistăm la o dilatare a lucrurilor până la proporții cosmice, sublime:”tavanul se urca prea sus. Pe geamuri/ Se zugrăvea molateca furtună/ A arborilor și vedeam
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
adâncurile să ardă Combustia și ultima resursă Cascada cu vigoarea scursă S-a oprit la ultima petardă Fiecare, partea lui de măr Spre un țărm cu lebede și lacuri Ducem ca pe albe două tacuri Dintr-unul și același adevăr Pendula macină olimpul Copiii noștri, poze colorate Ruini din fostele palate Privesc, ademenindu-i nimbul Soarele apunea la amiază Pașii noștri nu ne mai ascultă Această pasăre ocultă Trecea prin fiecare ca o piază Referință Bibliografică: Atâta liniște ciudată / Ion Untaru
ATÂTA LINIŞTE CIUDATĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356709_a_358038]
-
cu spiritul sau tot ce îl înconjoară, e un suflet cald, viu, nobil, generator de energie pozitivă, stabilitate, generozitate și simțiri profunde. Sunt tentata, să cred și să afirm, că timpul suntem noi. Oprind timpul, rupând sau deteriorând, aspru, neglijent, pendula ceasornicului, vom auzi peste ani, când cineva ne va corija( dacă nu chiar noi, înșine pe noi) un gong senil, ce se va dezlănțui, ca fiind onorat să ne amintească, că suntem în trecere prin această lume și că în
LA MULȚI ANI, CIVILIZAȚIE! de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370826_a_372155]
-
se dedice exclusiv lui. Așa și făcu Mira. Nici nu realiză că timpul se scursese, atât de prinsă fusese în definitivarea celor consemnate despre Bubă. De aceea, soneria telefonului o surprinse, crezând că e încă noapte. Aș! Era dimineață. Cadranul pendulei, animat parcă, îi zâmbi cu limbile-i înspre lateral, lămurind-o că e trecut de opt! Vocea apelantă se dovedi necunoscută. Totuși, pe ea o căuta. Era doctorul Marietei, medicul acela cu care mătuși-sa complotase după accidentul cerebral. Mira
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
interdicției într-atât, încât, în timpul bolii, nu recunoștea nici către mamă-sa cât îi era de rău, cum o dureau ochii, nesuferind nici zare de lumină, cum capul îi era greu de vijelii, amplificate de imense ghiocuri atașate urechilor, cum pendula între leșin și revenire, în fine, între pierderi succesive de cunoștință. Șoptea abia auzit că-i este... mai bine. Doctorul Mayer, care îi pusese diagnosticul, denumise meningita drept gripă, ca să nu o spitalizeze obligatoriu, cum i-ar fi impus legea
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
Autorului Trăim în epoca drogurilor Mai ieftine, mai scumpe, Iubirea e un drog suprem, Nu e dat oricui să iubească, Nu e târziu niciodată, Pierde doar cine nu poate iubi, Dincolo de moarte, drogurile Sunt interzise, Dumnezeu e foarte sever, Bate pendula în trupul meu obosit, Mă tot sâcâie un idiot măscărici, Seamănă mult cu corbul lui Poe, Eu râd de acel Nevermore, Never say never, rezist. Iubito, tu ești curată, Ai un miros amețitor, misterios, Lasă-mă să intru în lumea
DROGURI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353195_a_354524]
-
ziduri Fă-mi bătrâne loc c-aș trece Ochiul tău rămas la pândă Nu-mi mai scade din osândă Nici în toamna asta rece Gem arcadele furtunii Pasărea de somn lucidă Vine noaptea să-mi ucidă Vise albe și petunii Pendula bate fiecare ceas Inutilă o alarmă Și-ntre ziduri la cazarmă Te sufocă un compas Adunați-vă fierbinte Aripile fluturi, fluturi Oști cu scuturi. De ce scuturi Triste-aducerile-aminte? Referință Bibliografică: De la mine pân-la poștă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DE LA MINE PÂN-LA POŞTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352631_a_353960]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > APRILIE Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Să nu mai cugetăm despre mâhnirea Și vaga-urmă-a frigului fugit... Pâlpâie, înviind înmugurirea, Pendula de sus, într-un joc vrăjit. În văzduh aurul, din nou, dospește Aruncat zilnic de pe roata de foc, Amorțit pământul se învârtește Deși ni se pare că el stă pe loc. Se țes, urcând, arome visătoare Și larma gâzelor ieșind
APRILIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354118_a_355447]
-
reversibil. Există mereu șansa de a lua totul de la capăt. Veșnicia este nelimitată și Dumnezeu, etern și infinit fiind, nu are de ce să se grăbească. Însă pentru omul muritor, ale cărui zile sunt numărate și înscrise cu sânge pe răbojul pendulei cardiace, alegerea Căii celei dreapte este crucială. O putem lua oricând de la capăt, dar putem pierde trenul care trece doar de câteva ori prin gara provinciei pământene, prin propria viață. În această lume se face seară atât de repede și
DESPRE TELEOLOGIE de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354216_a_355545]
-
ape de izvoare cristaline și câmpii cu șesuri line, cu luna care-a luat foc și c-un munte de noroc. degeaba vorbesc pe frunză, risc ca lumea să n-auză, degeaba cânt pe oboi că-nțelegem numai noi, scapă pendula în gol ostenită de ocol, timpul a luat-o la fugă, în umila noastră rugă, atâțea morți, înfrângeri dure, atâția arbori în pădure, atâta dragoste de vis, atâta suflet ne-a ucis, atâta jale-i peste tot, de parc-am
CÂNTEC DE OF... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354650_a_355979]
-
brațe. Tremura mai să-i cadă inima în palma mea. L-am încălzit la pieptul meu și am început să scot din buzunar mâncarea furată. Pâinea a mirosit-o cu botișorul lui care se mișca mai repede decâ acele unei pendule. Efortul meu de a-i fura pâine nu l-a apreciat, așa că, după ce l-am pus în culcușul lui, m-am așezat pe ultima treaptă. Părea satisfăcut și mulțumit de prezența mea. Tot pe furiș am mai fugit încă odată
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
floare, vară,-n părul brun Pe clipa ta să fiu, din nou, frumoasă, Am prins iubirea făr` să vreau. M-adun Într-o privire dulce și duioasă ... Tu, inimă -de-acum nu știu ce fac-! Stai strânsă-n chingi și bați ca o pendulă În corpul meu. Eu vreau să-ți fiu pe plac Dar,.. dacă tu ai devenit credulă?!.. Mă răcoresc prin zorile de rouă Și zburd pe geana soarelui aprins Ce-atinge suflu-mi cu o flamă nouă: “Fioru-acelui sentiment distins”. O
ARC DE CEAS de LIA RUSE în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357341_a_358670]
-
după clădirea silozului din port, monument de referință al talentului marelui arhitect al României, Anghel Saligny. Lumina mai scălda încăperea, așa că nu a fost nevoită să aprindă lustra și astfel să constate că trecuse de ora douăzeci. Când privi la pendulă, se miră de faptul că Radu încă nu a ajuns la ea, așa cum trebuia normal s-o facă. - Cine știe, poate mai întârzie prin spital. Or fi apărut alte probleme cu starea de sănătate a tatălui său, se gândi ea
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357762_a_359091]
-
orice caz bombănea ceva în limba vechilor evrei, pe care noi nu o înțelegeam, doar vizitiul Ițic ne-a spus că erau un fel de înjurături grele. Când unul dintre băieți care era din oraș, a sugerat să furăm o pendulă căci găsise un client, nu am mai găsit nici urmă de pendule. Cei care plecau de la sifonărie, li se spunea să nu vorbească despre aceste pendule. Nu ni se spunea direct, ci asta le spunea părinților noștri, care desigur îl
BĂIAT LA SIFONĂRIA LUI BACALU de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358245_a_359574]
-
culmi ale dorinței ancestrale de dăruire. Dorea ca între ei atunci când se vor împreuna să se pornească acel flux de energii și senzații pe care numai când o faci cu mare pasiune poți reuși să simți că ai trăit irealul. Pendula ceasului de perete anunță ora doisprezece noaptea, dar nu mai era nimeni să îl audă, jocul erotic prinzându-i cu totul sub vraja lui. În schimb, pendula lui Condurache, continua să bată ore nenumărate, fără a mai ține cont de
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]
-
o faci cu mare pasiune poți reuși să simți că ai trăit irealul. Pendula ceasului de perete anunță ora doisprezece noaptea, dar nu mai era nimeni să îl audă, jocul erotic prinzându-i cu totul sub vraja lui. În schimb, pendula lui Condurache, continua să bată ore nenumărate, fără a mai ține cont de scurgerea timpului, la poarta de intrare în peștera necunoscută și necercetată de vreun speolog. Eleva se relaxă complet, pe când profesorul îi explora cu limba tot trupul, coborând
EXPLORAREA PESTEREI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344619_a_345948]