932 matches
-
nu este meritul lor (ar fi putut, la fel de bine rămâne un mănunchi de sloganuri), ci al talentului autoarei. Ea posedă știința de a-și dinamiza (și anima) motivele obsesionale prin acea sinuoasă magie ce unifică, asemenea unui bici de foc pendulând între factorul rigorii, Boaz, și cel al milei sau blândeții, Yakim, melanjul tematic, spre a-i conferi pregnanță și mister. Nu am folosit întâmplător această pereche ilustră de principii active din mistica iudaică: o facem întrucât și fondul cultural, axat
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
ce a înflorit între cei doi eroi principali, iar a sugera un fel de happy-end este prea simplu: deziluzia, cinismul, minciuna, neîncrederea rămân. Regizorul Ștefan Neagrău a văzut în "dramma gioccoso", cum a denumit-o Mozart, doar o comedie ce pendulează între sentimental și ridicol și a ilustrat-o cu o scenografie pastelată foarte plăcută (Viorica Petrovici) - cu excepția costumelor care nu avantajează deloc pe purtătoare -, cîteva momente sugestive de pantomimă în contre-jour în genul siluetelor decupate la modă în epocă (Dragoș
Gustul dulce-amar al infidelității by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10889_a_12214]
-
o expresie acută a pietății: ŤFericit deplin este cel pentru care mîntuirea a venit, iluminare, din afară. Și care crede în Divinitate sprijin exterior și de susť". Care este veritabilul Ionescu? Cum am putea concilia extremele între care pare a pendula? O aserțiune precum cea a lui Edgar Reichmann cum că autorul Rinocerilor ar avea "adînc înrădăcinată necredința" ni se înfățișează intenabilă. Fără să fie vorba de un credincios de strictă observanță, scriitorul e cvasipermanent în contact cu sfera religiosului, e
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
hornului, a încurcat șeptelul și, în loc de pisică fierbinte pe acoperișul gol ne-a ieșit leoparda bălțata din stînga fatza, cum te uiți la Inter. Tot norocul... Tot norocul că Marinei (Dina, n.r.), care, de obicei, își desfășoară activitatea pe sticlă pendulînd axiologic între bine și rău, îi venise rîndul să fie bună. Bună nu atît cu noi, cît cu telespectatorii nostalgici care nu conteneau să reguleze antene colective de bulgari 1, 2 și cultural. Altfel spus, a fost o zi bună
Marina Dina @ Playboy octombrie 2009 [Corola-blog/BlogPost/96482_a_97774]
-
pare un vis. O întreb dacă se teme de cineva. Îmi spune să tac, știe că o iubesc, si nu este nevoie să i-o mai repet. La pian cântă o melodie care ma copleșește. Nu știu cât a durat totul. O pendula bate undeva, întro altă încăpere. Mă săruta și-mi cere să plec, să nu o mai întreb nimic, să nu o mai caut. Este ca o poveste cu sfârșit nefast. Ea mă va căuta. Nu vreau și nici nu pot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
pregnanță expresivă inconfundabilă, legitimând o conlucrare excelentă între inteligență și un har asociativ potopitor. „În formulări de maximă concentrare e vizibil un zvâcnit interior care vine de dincolo de cuvânt. Impresionează în special ingenuitatea cu care poetul relaționează realul cu ficțiunea, pendulând de la un univers de suavități, discret sentimentale, la altul de enunțuri cu caracter teoretic. Multe poeme sunt niște comentarii la misterul din ființe și lucruri. Uneori, la o lectură de suprafață, fără să se înțeleagă că-și pierd autenticitatea, pot
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
lei în vechime, întors din Împărăția Umbrelor, Nazaret îi oferă iubita pentru a-l salva de la o nouă moarte ș.a. De aceea, formula prozei lui Cristian Meleșteu este un amestec insolit de realism senzaționalist și de fabulos parodic, iar stilul pendulează mereu între poezie, kitsch și ironie: „Un hohot puternic de râs făcea avionul să se încline în dreapta și-n stânga, ca un petic de hârtie lăsat în voia vântului. Se uită în sus, nu zburau peste o țară, ci peste
Drame bufe by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4113_a_5438]
-
puntea între universuri se frînge, mintea se clatină: apare inadaptarea sau nebunia. Înfățișat în forma aceasta lapidară, volumul lui Zografi pare o meditație amară a unui spirit dezgustat de contemporaneitate, cînd de fapt arta autorului stă în ușurința cu care pendulează între universul teatrului și cel al vieții reale. Rezultatul e un spectacol de inteligență din partea unui autor căruia cultura dramaturgică îi dă posibilitatea unor interpretări inedite: Odiseea povestită pe înțelesul unei amoebe sau bufonul shakesperian (sau beckettian) ca factor de
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
Febră și lance. Editura Polirom, Iași, 2005. Preț: 27,50/275 000 lei. Thriller de... afaceri Colecția Suspans a Editurii Nemira aduce pe rafturile librăriilor românești un business thriller văzut de critica de specialitate ca unul „de top“. Personajele care pendulează de la o pagină la alta sunt oameni de afaceri „care învață să fie câștigători cu orice preț“. E redată în termeni realiști lumea bursei, în contextul în care autorul urmărește să șocheze. Mostră: „Aerul rece al nopții îl ciupea pe
Agenda2005-30-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283997_a_285326]
-
cu nesomn la trecutele zări În vorbe ne crește speranța că mâine vom fi fericiți fărdelege și ploi aruncăm cu trecutul în dogme și pietre și credem că viața ne e plină în 2 Înghițim preparate din clipire și vise pendulăm cu-ndoială în acte de fum ne privim în oglinzi și piei de premise strecurând în impresii columne de nori Dănțuiala cu y.ele în hore per.fide nu-ncetăm să ne plângem de vina din noi dar nu vrem
POEM HIERATIC XXXXI PĂDUREA FĂRĂ SEMNE DE CIRCULAŢIE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373796_a_375125]
-
incursiune în casa părintească, pe ulița satului, într-un imaginar dialog cu propria copilărie, dialog ce o transportă spre amintirea tatălui ce nu mai este, el dăinunid doar în eternitatea cimitirului, în mirosul de tămâie, vegheat veșnic de fiică. Ea pendulează între imaginea îndurerată a mamei aflate într-o nesfârșită așteptare a celui dus și dorul de tată, împărtășit, dealtfel, de amândouă ”fetele”. Este înfățișată imaginea icoanei ce mai păstrează încă ruga celor două ”fete”, cu mâinile mamei îmbrățișând mâinile fetei
DESPRE VOLUMUL ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384720_a_386049]
-
unui Ulise anonim și ambiguu/ urmăresc ahtiat pe o peliculă/ ce se derulerază în culisele unei priviri lăuntrice/ aventura magică a acestor pași/ traversând deopotrivă piața istorică a orașului/și tăcerea (ei) sepulcrală contopită cu stelele”. Orașul lui Eugen Bunaru pendulează între imaginea lui reală, existentă ca atare, și imaginea ideală, plăsmuită de privirea “lăuntrică”. Amănunte exacte ne trimit spre un referent precis detectabil - Piața Badea Cârțan, Turnul de apă, piațeta Primăriei Vechi, Prințul Turcesc, strada Salcâmilor etc. -, dar “aventura magică
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
astrale, au construit pământean, în comunicarea lor, piramida sufletului în dezlegarea cunoașterii. Monologul interior imprimă o stare de luptă trăirilor lăuntrice. Este un act de eliberare existențială, prin care spiritul simte că sufletul depășește praguri. Romanul-jurnal al Annei Marie Bejliu pendulează între proza pură și proza poetică. Metafora și simbolurile umplu rândurile. Ele fac trimitere la meditația profundă. Formulări cu tâlc călătoresc prin ochi în suflet ca să caute descifrarea solfegiului interior. Cifrele și formele incită matematicarul să cuvânte pe tonuri îngerești
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > DOREL SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (73) - PENDULA Autor: Dorel Schor Publicat în: Ediția nr. 1934 din 17 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului - Am o mare problemă, îmi spune Menașe. Într-adevăr, pare oarecum îngrijorat, mai mult nehotărât, am impresia că vrea să îmi ceară un sfat prietenesc
SCHIŢE UMORISTICE (73) – PENDULA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384997_a_386326]
-
suflet, gata să-mi ajut amicul. Așa că dacă cineva dintre dumneavoastră are vreo ideie bună, gen judecata lui Solomon, rog frumos să mi-o comunice. --------------------------------------- Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 14 aprilie 2016 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - SCHIȚE UMORISTICE (73) - PENDULA / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1934, Anul VI, 17 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dorel Schor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
SCHIŢE UMORISTICE (73) – PENDULA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384997_a_386326]
-
ceva mai inept decât orice părere de rău și poate mai rece decât marea glacială. Ești nobil și discret și-mi place asta, poate de aceea caut să-ți vorbesc mereu în șoapte, metamorfozându-mă în vis frumos. În mijlocul mângâierilor, pendulez în gânduri circumspecte, dar sunt vindecată dragostea mea frumoasă. Nu vreau îmbătare cu vraja stilului sensibil, nu vreau sufocare insuportabilă, căci poate așa se percepe, vreau doar să vezi ce am eu, ce mi-a dat mie Dumnezeu, chiar și
IUBIREA MEA TANDRĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384604_a_385933]
-
copiii ieșeau de la școală, iar lumina strecurându-se printre norii rari, alterna cu umbra și asta făcea ca întreaga atmosferă să capete patină, părând a fi desprinsă cumva din niște ilustrate îngălbenite de vreme. Și asta o neliniștea. Se simțea pendulând cumva între un trecut care devenea brusc prezent și un prezent tot atât de efemer, ca licărirea unei raze de lumină în unda apei. De parcă ar fi fost o gâză pierdută printre pliurile aflate într-o permanentă rearanjare ale unei țesături, conștientul
ECOUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382493_a_383822]
-
putere interioară. Toate acestea fuzionează perfect pentru a renaște din văpaia care aprinde iubirea. Miresme de salcâm, flori de cireș, rugăciuni și un dor intens de luceferi rescriu tainele iubirii autorului.“ Miresme plutesc din salcâmii nebuni/ Și flori de cireș pendulează candid,/ Cucernici sihaștri rostesc rugăciuni,/ Zdrobind cu genunchii nisipul arid.../ Un dor necuprins de ploi și luceferi,/ O sete intensă ce mistuie firea,/ Zburdalnice aripi de vulturi neteferi/ Văpaia arșiței aprinde iubirea.” ( Renaștere ) Timpul cioplește regrete și amintiri pe scena
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
rele, președintele Uniunii, Doru Dinu Glăvan, pe care oboseala nu l-a descărcat de entuziasm este în ultima vreme ținta unor atacuri fără obiect și fără eveniment, inutile și căznite strădanii de a face „spectaculoasă”o realitate lipsită de conținut. Pendulând între ironie și observații tăioase, câțiva colegi fixați în sistem, cărora le e greu să creadă că ar putea greși vreodată, prezintă situații conflictuale în care se poate regăsi un om obișnuit. Pentru ei nu mai e timp de „nuanțe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93524_a_94816]
-
pentru mai-marii lor, că o țară bine parcelată și administrată regional este preferabilă unui regat unit și sărac. Și Monarhul, și Prim-Ministrul vor găsi că Stațiunea reprezintă un model interesant, o excepție care nu poate deveni regulă. Concluzie abilă, pendulând între laudă și avertisment. Când se lasă noaptea, luna e dincolo de munte. Licuricii eliberați țâșnesc haotic: fulgere vii, amețitoare. Dar nu toți zboară. O mulțime, roiuri întregi, se așază pe oameni, pe obiectele din jur, pe arbori și pe caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
praf, un far În ceață, descoperind case În ruină, a mea, a lui, toate - manuscrise vechi, pergamente, semne ale minții, vrafuri de vorbe lepădate de Dumnezeu În somn; Biblioteca din Alexandria și librarul care mînca margarină În fața statuii, un plonjor pendulînd prin valurile stîrnite din senin ei toți librari vajnici visînd să devină ghizi să scrie cu degetul litere pe pereții unui oraș În zori cînd stropitorile șterg rujul femeilor de pe porți ei toți, chipuri alungite triste chipuri de oi curgînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Profesorul spăla sângele de pe podea, s-a dus de mai multe ori la baie cu vasul plin de sânge. La urmă și-a luat pălăria neagră și trusa și a dispărut. Puterile mă părăsiseră, simțeam cum curgea sângele fără oprire, pendulam între o stare nebuloasă, șoptind: ăsta trebuie să fie sfârșitul. M-am revăzut pe masă, lângă badnaje îmbibate de sânge, aerul era greu. Doream să dorm, măcar puțin, dar nu reușeam. Ceva se petrecuse cu mine, mă trezisem deodată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu o expresie patetică - adu-mi, te rog, cureaua din mașină.“ Parcarea hotelului se afla la subsol, În spatele clădirii. Curgeau apele pe mine În timp ce căutam Ferrari-ul GTO cu număr de Yokohama. Pe mănunchiul de chei pe care mi-l dăduse pendulau și cheile unui Jaguar. Am zărit caroseria sexy a Ferrari-ului GTO, parcat cu un aer impozant exact În locul În care Îmi spusese compozitorul că se afla. Când am deschis ușa, m-a izbit un miros de piele. Înăuntru domnea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bicarbonat de sodiu, au improvizat limonada. Copii erau veseli și gălăgioși nevoie mare, care mai de care gata să-și povestească impresiile și ce au observat la cei vârstnici, când le-au trecut prin fața porții. Drăcoaica de Maria, care tot pendulase din candela improvizată de bunicul ei, dintr-o cutie de conservă, legată cu sfoară, se tot învârtea, cântând în jurul mesei, unde era așezat grupul de copii la umbra unui copac rămuros, caloiene, iene deschide portițele... și udă fetițele și cu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
de ținuturile natale, îi schimbă gândurile. Nu poate rămâne, așadar, în lumea lui de vis, eternă, și se va întoarce la casa părintească unde îl așteaptă... Moartea. Pentru prima dată vedem așadar în literatura română și universală motivul ființei care pendulează între cele două lumi, care nu poate accepta și nu poate trăi în nici una din ele, motiv pe care îl întâlnim și în poemul „Luceafărul”, al lui Eminescu, în care este vorba tot despre o ființă, Luceafărul, care aparține lumii
UN MARE POET ROMÂN, DL ADRIAN ERBICEANU, SE ÎNTOARCE ACASĂ, ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363940_a_365269]