531 matches
-
deoarece biserica este prin excelență un adăpost inviolabil. Pe lângă semnificația spirituală atribuită locurilor sfinte, ea este și un simbol matern. Prezența sa în vis stabilește, în funcție de scenariu, nevoia sau temerile referitoare la mama subiectului. În ceea ce le privește, mănăstirile și pensioanele exprimă o aspirație la calm și la introspecție. Ele subliniază destul de frecvent și o scădere a libidoului, dorința de castitate sau voința de a se purifica. În sfârșit, activitățile legate în mod direct de locurile de cult, slujba și rugăciunea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să-și ia, la „Sf. Sava”, diploma de absolvent. Licențiat, în 1921, în limba și literatura franceză, începe un lung șir de peregrinări ca profesor - Pitești, Mizil (aici obține definitivatul), Piatra Neamț, Buzău, Oltenița, Suceava. La București, predă franceza la un pension de fete, la Școala Normală, la Liceul „Mihai Viteazul”. Câtva timp, a fost „gardian mâzgălitor de catastife” la închisoarea Văcărești. Nădufurile și ricanările lui de „belfer” mai aparte răbufnesc într-o seamă de foiletoane din „Curentul”, o parte dintre ele
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
, Elena (19. XII. 1878, București - 25.XI.1947, București), prozatoare și publicistă. Sora mezină a lui George Bacaloglu și a lui Victor A. Bacaloglu, ofițeri de carieră, cu preocupări publicistice și literare, B. își face educația într-un pension și, probabil, după ce se căsătorește cu Radu D. Rosetti, audiază cursuri de literatură, filosofie și istoria artei la Bruxelles și Paris. Divorțând, se va recăsători în 1902 cu Ovid Densusianu, de care se desparte curând. Își va crește singură copilul
BACALOGLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285523_a_286852]
-
, Alexandru (27.I.1841, București - 25.VI.1901, Târgoviște), autor de versuri. Este fiul Zincăi Urziceanu, căsătorită cu Dumitru Popescu, polițai, iar, după moartea acestuia, recăsătorită cu Nicolae Candiano, și el lucrând în Poliție. Învață într-un pension din Ploiești, apoi la o școală militară din București, de unde iese, în 1859, cu gradul de sublocotenent de artilerie. Protejat al lui Al.I. Cuza, conspiră totuși și participă la detronarea domnitorului. Demisionar din armată, se lansează în politică, mai
CANDIANO-POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]
-
și stigmatul „originii sociale nesănătoase” lasă urme evidente în biografia autorului. Perioada de școlaritate este agitată, suprapunându-se cu preliminariile, apoi cu izbucnirea războiului și cu instalarea puterii comuniste. Primele două clase, începute în 1941, la București, sunt continuate la pensionul particular „Jules Javet” din Craiova și, din nou la București, la „Sfântul Iosif”. Liceul (1945-1952) îl face în capitală, mai întâi la „Gh. Lazăr”, ulterior la „Titu Maiorescu”, unde va contracta o prietenie durabilă cu Ion Vianu, fiul cunoscutului estetician
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
de Calvi, procuror al regelui, și ca nașă doamna Gertruda, soția lui Nicolas Paravierni; tatăl prezent; numiții au semnat împreună cu mine”. Bătăuș și îndrăgostit La vârsta de cinci ani, Nabulio a fost dat la școală. Școala era de fapt un pension patronat de călugărițe, chiar în Ajaccio, care își avea sediul într-o clădire mai veche a iezuiților. Era primul an de domnie al unui alt Ludovic. Al XVI-lea. Mititel, dar deosebit de dinamic - neastâmpărat, mai bine spus - școlarul s-a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Napoleon cel cu ciorapii căzuți / îi face curte Giacominettei”. Desigur, în italiană cele două versuri au și rimă, sunând mai mult a poezie: „Napoleone di mezzo calzetta / Fa l’amore a Giacominetta”. Cum, însă, năbădăiosul nu fusese trimis la acel pension pentru a se bate cu băieții și a se îndrăgosti de fete, a trebuit să-și îndrepte atenția și forțele și către învățătură. A început, cum e și normal, cu alfabetul. Apoi, a prins a silabisi cuvinte și a învăța
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
spunem - din țânțar armăsar. Realitatea era una foarte precisă și la vederea oricui: școlarul era înzestrat cu o minte isteață, dar nu se dovedea, încă de pe atunci, genial. Se pare că părinții nu au fost prea mulțumiți de învățătura de la pensionul maicilor. în consecință, l-au dat pe Nabulio, contra a 20.000 de franci, la școala abatelui Recco, tot în Ajaccio. Se spune că nici acolo școlarul nu s-a dovedit unul foarte silitor. Mai ales la educația religioasă vădea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mergea zece minute în fiecare dimineață până la casa bunicului, lua văcuța de lanț și o ducea la păscut pe o miriște apropiată, în timp ce mama ei gospodărea pe lângă casă, cu fratele meu pe lângă ea, atunci când mama avea alte preocupări învățate la pension. După amiază, Petronela aducea văcuța la casa bunicului, aștepta până vaca era mulsă și venea cu laptele proaspăt la casa noastră. A trecut o vară și o toamnă. Odată cu răcirea timpului și dispariției ierbii, văcuța a rămas în grajdul bunicului
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
-mi spatele de al său. În acele clipe am simțit cum mustul de bălegar și urină îmi intră în haine. Mirosul înțepător îmi adunase un nod în gât iar stomacul se încordă de-atâta greață. Ușurel că nu suntem la pension, îmi spuneam... Dacă vomiți o să fie și mai aiurea și o să pută mai rău. Respiram rar, trâgând aerul pe gură. Limba se usca și părea mai umflată, iar ochii mă usutrau de nesomn. O să adorm și o să rezist mai ușor
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
învăluindu-și fața în fum albăstriu de tutun. —O, e foarte ciudat! foarte ciudat! șopti domnița. Și parcă i se puse un abur pe ochii albaștri. Bordeiele acestea îmi aduc aminte de poveștile cu cărbunarii pe care le ceteam la pension... Grămada bordeienilor venea ca o turmă sfioasă și mulțumită în urma lor. Și boierii cotiră spre perdele și spre șoproanele vitelor. —Gospodăria mea e foarte sumară... șoptea cuconu Jorj, c-un ușor zâmbet de stânjenire pe față - dar aici nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strălucea ca a unei pisici. Poți ieși fără grijă, Daniel. În ciuda tuturor răutăților mele, tot nu te pot vedea. — Bună, Clara. Îmi Întinse un prosop curat. L-am luat și m-am Înfășurat Îl el cu pudoarea unei eleve de pension. Chiar În penumbra plină de abur, am putut vedea cum Clara zîmbea, ghicindu-mi mișcările. — Nu te-am auzit intrînd. — N-am bătut. De ce faci duș pe Întuneric? — De unde știi că lumina nu-i aprinsă? BÎzîitul becului, zise ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe care trebuia să-i primească, să-i iubească pe toți, pentru că iubea Cetatea vie. Inima îi bătea greu ca și cum mânuise, în adevăr, lanțul și cheia uriașă a citadelei sacre. - Dar ziceai?. - Ce vrei! Să rămâie în spital? E un pension pe unde se trece în grabă. Asta e poveste de mai bine de zece zile și de cât timp înainte o fi fost acolo! Era ajunsă la faza acadelelor și portocalelor. Bietul Bonifaciu își închipuia probabil că e la secția
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mutat Ia Lina, întrerupt de scurte campanii cu trăsura în Lipscani. Dar acum în urmă mai venise oare Lenora și cum de nu o întîlnise la ei? Nu! Lenora în ultimul timp plecase la Viena, unde avea pe Coca-Aimee în pension și pentru un consult de medici. Ipocondrie de femeie răsfățată. Corpul admirabil al frumoasei Lenora nu putea avea nici o suferință alta decât amorul! Un capriciu o dusese 3a Viena în loc de București. Doctorul Rim regreta, schița chiar un suspin. In ziua
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Să vezi strâmbături ... cum reproduce glasul mat și vorbele dulci ale pictorului - urmate de chițăituri și de aplauzele furtunoase ale asistenței distinse. Dacă n-aș fi auzit singură. Căutând pe una de acolo. din așa-zi cancelarie a directoarei acceptul ..pension" necontrolat de poliție, am putut asista. Noroc ca au era numărul meu, că nu știu ce se întîmpla! După producție urma dansul! Să fi văzut prăfărie! Un vârtej de picioare în 106 mijlocul căruia mi-am făcut intrarea. . . Au fugit ca șoarecii
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
privind la o femeie țeapănă, cu părul numai inele, care Îi Întindea o tavă plină cu sarmale. Deasupra lor scria cu ață roșie ce Închipuia niște litere strâmbe cum că bucătăreasa frumoasă gătește mâncare gustoasă. Bunica se fălea că la pension brodase acea minunăție, Însă ea nu știuse nicicând ce era acela un pension adevărat și dădea acest nume pompos unei școli pentru tinere gospodine dintr-o comună nu cine știe ce Îndepărtată de Satul cu Sfinți, ținută de o cucoană aprigă, nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tavă plină cu sarmale. Deasupra lor scria cu ață roșie ce Închipuia niște litere strâmbe cum că bucătăreasa frumoasă gătește mâncare gustoasă. Bunica se fălea că la pension brodase acea minunăție, Însă ea nu știuse nicicând ce era acela un pension adevărat și dădea acest nume pompos unei școli pentru tinere gospodine dintr-o comună nu cine știe ce Îndepărtată de Satul cu Sfinți, ținută de o cucoană aprigă, nevastă de preot și pricepută În ale gospodăriei și bunelor maniere. Bunica cea bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă simțeam ca în al șaptelea cerc al infernului, însă mă străduiam din răsputeri să fiu drăguță și veselă, deși atitudinea lor și capacitatea de a se răni unii pe alții mă făceau să par, prin comparație, o elevă de pension. Sunt de-a dreptul furioasă și nu știu ce să fac cu toată furia aceasta; o simt în mine ca pe un izvor gata să țâșnească la suprafață. Mă urc pe comodă și încerc să rup fotografia de pe perete, dar sunt așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
deunăzi, n-o mai poate uita... Mimi îl întrerupse, parcă nici nu I-ar fi ascultat sau pentru că știa dinainte ce are să-i spuie: ― În camera asta stăteam și eu înainte de a mă mărita, în vacanțe, când mă întorceam de la pension. Pe atunci măicuța nu închiria... Câte visuri frumoase am visat în pătuceanul ăsta! Încurajat, tânărul stăruia să-i scoată mantoul, murmurând întruna: ― Doamnă Mimi, te rog... Nu mușc, zău! Nu mușc! Mimi izbucni în rîs: ― Te cred, fiindcă nici nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din secolul trecut, domnii cu mustăți nesfârșite și țilindru pe cap, doamnele în rochii lungi, cu funde mari în turnură și pălării legate sub bărbie cu panglici, militari cu sabie la brâu sau proptiți în puști cu baionetă, eleve de pension făcând gropițe în obraji, cu bucle-cîrnăciori lângă urechi, juni ofticoși cântând la violoncel. "Vorbești de bomba atomică? De distrugerea în masă? Uite ce-ți răspund. Privește acest album cu fotografii vechi, din secolul trecut. El cuprinde răspunsul meu la toate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe mămica de suflet ? Să n-o fi dat pe mămica de suflet, s-o fi crescut cu băiatu și cu ailaltă fată, e hei, alta i-ar fi fost și bietei mămica viața ! Ar fi mers și ea la pension, ar fi crescut ca o domnișoară și nu s-ar mai fi măritat c-un oltean, și n-ar fi stat la tejghea, și n-ar fi bătut noroaiele Pantilimonului, cu șapte copii agățați de poală ! Biata mămica ! Să n-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o poată săruta pe frunte. — Atât de devreme ? se miră Muti. Vine pe alee împreună cu Margot, aplecându-se din când în când să-i șoptească ceva cu glas scăzut, apoi izbucnesc în râs amândouă. Parcă ați fi două domnișoare de pension care își fac una alteia confidențe, observă Papa părintește. — Exagerezi, spune Muti. Exagerezi este cuvântul care lui Muti îi place cel mai mult. Fii mai temperat, pentru ce te ambalezi atât ? Nu mai exagera, îi spune Muti lui Papa. Exagerezi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acestui uluitor fapt ; că nimeni, nici măcar Cel de Sus, nu știe mai multe lucruri despre el decât mine ! La limba franceză, pe care o știe de acasă și pentru care a dat examene de romanist, meditează acum două domnișoare de pension, iar duminica, atunci când viața orașului se retrage, suptă în misterioase adâncuri, și fascinantul citit ajunge o ocupație plicticoasă, își acordă permisiunea de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru dragul de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
parcurgea regulat ca un politician, c-a so.-.it în țară Victor Marcian. Fu o revelație. își găsise calea și omul. Marcian era văr bun cu Maxențiu. Era fiul unei surori a frumoasei Zaza, soră venită ca guvernantă într-un pension și măritată regulat cu un onest funcționar. Marcian, deși artist, era foarte ordonat în sentimentele lui familiale. Devotamentul lui pentru tatăl său era legendar. Chiar pe mătușica Zaza o tratase ca pe o rudă respectabilă. Copilărise cu Maxențiu, căruia îi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
camaraderie. Ada Razu, princesse Maxențiu" Nici un cuvânt de prisos. Un cerc închis din care nu puteai scăpa. Toată obrăznicia prințesei Maxențiu, pentru a vorbi fățiș de raporturile Elenei cu Maxențiu, și tot șiretlicul Adei Razu pentru a invoca camaraderia de pension. In plus, norocul să aibă un atout ca Marcian. Cine ar fi putut refuza pe Marcian? Elena avea un caracter perfect echilibrat: totuși, cu scrisoarea în mână, se uitase ca cineva orbit de-un fulger spre Vlădici, surâzător și mândru
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]